Pretenţii. Decizia nr. 273/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 273/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.273 A
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. M. R.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea-reclamantă .. Fetești împotriva deciziei civile nr.848 A/16.12.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița prin care s-a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1556/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-pârât lipsind contestatoarea-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că apărătorul contestatoare, avocat S. M., a depus la dosar cerere prin care solicită amânarea cauzei întrucât se află în imposibilitatea de a se prezenta.
Intimatul-pârât nu solicită termen pentru a-și angaja apărător și nu se opune cererii de amânare a cauzei formulată în dosar.
Instanța, pronunțându-se asupra cererii de amânare formulată în cauză de către apărătorul ales al contestatoarei-reclamante o respinge ca neîntemeiată având în vedere că nu este însoțită de înscrisuri doveditoare.
Intimatul-pârât nu are alter cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, în conformitate cu prevederile art.392 C.pr.civ., declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul.
Intiamatul-pârât solicită respingerea contestației ca inadmisibilă, apreciind că hotărârea pronunțată de Judecătoria Fetești și decizia pronunțată de Tribunalul Ialomița sunt corecte.
Tribunalul în conformitate cu prevederile art.394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la contestația în anulare:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ la data de 09.02.2015, contestatoarea ., cu sediul în Fetești, . județul Ialomița, J_, Cui RO15404244 a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.848 A/16.12.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița prin care s-a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1556/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._ .
În motivarea contestației arată că prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ a solicitat obligarea intimatului S. M. la plata de despăgubiri civile în valoare de 15.334,86 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat în valoare de 14.703 lei, plătit pentru procesele ce au făcut obiectele dosarelor nr._ și nr._, compus dintr-un onorariu fix în valoare de 1000 lei și un onorariu de succes în valoare de 13.703 lei, precum și daune-interese constând în dobânzile bancare în valoare de 631,86 lei cele-ar fi putut încasa în perioada 17.07.2012 – 31.03.2013 pentru suma de 27.407,07 lei, plătită drept cauțiune pentru suspendarea executării silite.
Întrucât instanța de fond a admis doar în parte cererea dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei, contestatoarea a formulat apel, acesta fiind respins de către instanța superioară cu motivarea că susținerile instanței de fond în sensul că prevederile art.2 pct.2 din contractul de asistență juridică nr.73/I/11.07.2012 constituie un pact de quota litis sunt corecte și că acest contract a fost încheiat la data de 11.07.2012 și fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului funcție de rezultatul judiciar al cauzei.
Contestatoarea arată că instanța de apel a fost în eroare cu privire la existența unui barem la nivelul național al onorariilor de avocat întrucât acest barem a fost desființat în urma intervenției Consiliului Concurenței, astfel că la această dată nu există nici un fel de barem al onorariilor, singurul criteriu fiind cel din Statutul profesiei de avocat ( art.127 alin.3).
Contestatoarea apreciază faptul că instanța de apel s-a raportat la clauza înscrisă la art.2.2 din contractul de asistență juridică, fără a ține cont și de prevederile art.2.1 unde se stabilea că onorariul convenit este de 1000 lei, fără TVA, care se achită la finalizarea litigiului, ca fiind o eroare materială.
Cum, în atare situație nu se mai punea problema fixării exclusive a onorariului în cotă procentuală, în contractul de asistență juridică în cauză nu există un pact de quota litis. Acest pact este reglementat în art.130 din Statutul profesiei de avocat, fiind interzisă fixarea onorariului în baza unui astfel de pact.
Cuantumul onorariului a fost stabilit în sistem mixt, având o componentă fixă și una variabilă, aceasta cu o întindere raportată la valoarea obiectului. Cum între părți s-a încheiat un contract aleatoriu, existând deci și posibilitatea pierderii procesului, iar pactul quota litis presupune fixarea onorariului exclusiv în funcție de rezultatul cauzei, consideră apelanta că acest pact nu trebuie confundat cu „onorariul de succes”.
Mai arată contestatoarea că este eronată reținerea instanțelor a faptului că onorariul de succes nu trebuie pus în sarcina părții care a pierdut procesul pe considerentul că ar fi cheltuieli voluntare și voluptorii, întrucât aceasta ar însemna să se ignore dispozițiile Statutului profesiei de avocat dar și caracterul de sancțiune procedurală a acestor cheltuieli.
Solicită a se reține și aspectul potrivit căruia partea potrivnică nu a contestat niciodată valoarea onorariului plătit de contestatoare, dimpotrivă, a considerat că acesta se înscrie în limite rezonabile, fiind de 5 % din valoarea contestației.
Față de toate argumentele prezentate și considerând că instanțele au minimalizat în mod nejustificat rolul și munca avocatului în procesele judiciare, solicită admiterea contestației în anulare, rejudecarea apelului și schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art.503 alin.2 pct.2 și alin.3 C.pr.civ iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, analizând contestația în anulare având în vedere dispozițiile legale invocate și actele și lucrările dosarului, apreciază contestația în anulare ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Prin decizia nr.848 A din 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art.480 al.1 Noul Cod de procedură civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanta .. împotriva sentinței civile nr.1556/01.07.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că susținerile instanței de fond conform cărora prevederile art.2 pct.2 din contractul de asistență juridică nr. 73/1/11.07.2012 constituie un pact de quota litis, sunt corecte, contractul de asistență juridică fixând exclusiv totalitatea onorariilor avocatului funcție de rezultatul judiciar al cauzei. Această clauză nu poate fi asimilată unui onorariu de succes, art. 3.3.3. din Codul Deontologic al avocaților din Uniunea Europeană permițând stabilirea onorariului în funcție de valoarea litigiului „atunci când această valoare este corespunzătoare unui tarif oficial sau dacă ea este autorizată de autoritatea competentă de care depinde avocatul” (baremurile stabilite de U.N.B.A.R.). Pe de altă parte, așa cum a stabilit și instanța de fond, aceste convenții, dintre avocat și client, pot fi opozabile părții căzute în pretenții conform art. 274 Cod procedură civilă (articolul 451 din Noul Cod de procedură civilă) cu condiția proporționalității și necesității acestora raportat la complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.
Dincolo de aceste aspecte teoretice, a mai reținut instanța de apel că în formularea cererii de chemare în judecată reclamantul invocă prevederile contractului de asistență juridică nr. 73/1/11.07.2012 care prevăd la art. 2 pct. 2 pactul de quota litis, arătând totodată că acest onorariu este cuvenit pentru cauzele nr._ și_ .
Ori, din împuternicirile avocațiale depuse la dosarele cauzelor, în cauza nr._, asistența juridică s-a realizat în baza contractului de asistență juridică nr. 117/16.07.2012, în cauza nr._ asistența juridică s-a acordat în baza contractului de asistență juridică nr. 117/16.07.2012, iar la recurs în baza contractului de asistență juridică nr. 15/25.01.2013, aspecte ce confirmă încheierea contractului 73/1/11.07.2012 înainte de începerea proceselor, precum și faptul că asistența juridică în dosarele 6850 și 6890 s-a acordat în baza altor contracte.
Cu privire la plata daunelor interese aferente perioadei cât cauțiunea a fost indisponibilizată la dispoziția instanței, este corectă susținerea instanței de fond că îndeplinirea unei obligații legale (plata cauțiunii) nu poate fi interpretată ca datorându-se culpei ori relei credințe a pârâtului.
În ceea ce privește contestația în anulare formulată în prezenta cauză, se reține că potrivit art.503 alin.2 pct.2 și alin.3 cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale.
Dispozițiile legale ale art.503 alin.2 și alin.3 din codul de procedură civilă au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui nou apel.
Acest motiv al contestației în anulare se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală, constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.
Susținerea contestatoarei în sensul că decizia instanței de apel este rezultatul unei erori materiale constând în raportarea numai la clauza înscrisă în art.2.2. din contractul de asistență juridică, fără a avea în vedere și clauza din art.2.1. din același contract nu poate fi reținută.
Criticile aduse prin contestația în anulate vizează modul de interpretare a clauzelor contractului de asistență judiciară care, la rândul său, ține de aprecierea probelor de către instanța de apel iar neraportarea instanței și la clauza de la pct.2.1. nu constituie o eroare materială în accepțiunea art.503 alin.2 pct.2 și alin.3 cod procedură civilă.
Reținând așadar că la soluționarea apelului nu a existat nicio eroare și că motivele invocate de contestatoare privind administrarea, interpretarea și aprecierea probelor nu se circumscriu motivului de contestație în anulare reglementat de art.503 alin.2 și alin.3 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază contestația în anulare ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă.
Văzând și dispozițiile art.508 alin.4 raportate la art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea apelantă .. cu sediul în Fetești, . județul Ialomița, J_, Cui RO15404244 împotriva deciziei civile nr.848/A din data de 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. RalucaMunteanu L. I. B. C.
Red.tehnored.IMR
4 ex/22.05.2015
..05.2015
| ← Daune cominatorii. Sentința nr. 1478/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul... → |
|---|
