Daune cominatorii. Sentința nr. 1478/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1478/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 287/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.287 A
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. M. R.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-pârât I. I. împotriva sentinței civile nr.1478/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A., având ca obiect daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant M. A. și au lipsit celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție principală și accesorie formulată de I. E. și M. R..
Intimatul-reclamant nu se opune admiterii cererii de intervenție.
Tribunalul, pronunțându-se asupra admisibilității cererii de intervenție principală formulată de către I. E. și M. R. o respinge ca inadmisibilă deoarece a fost formulată pentru prima dată în apel iar la dosar nu există acordul tuturor părților pentru formularea ei în apel.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de intervenție accesorie formulată de aceleași persoane, având în vedere că aceasta este privită întotdeauna ca o apărare, ea putând fi formulată în orice stadiu al procesului și în orice cale de atac, având în vedere și interesele părților, o apreciază ca întemeiată și admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de I. E. și M. R..
Numiții I. E. și M. R. devin părți în proces și vor lua procedura din stadiul în care se află, constatându-se procedura de citare îndeplinită cu ei având în vedere că au fost citați pentru acest termen.
Intimatul-reclamant nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, în conformitate cu prevederile art.392 C.pr.civ., declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul.
Intimatul-reclamant solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În apărare intimatul arată că cererea sa a avut două capete de cerere, respectiv punerea în posesie ca urmare a hotărârii judecătorești nr.572/2012 și plata penalităților pentru perioada de întârziere de 3 ani agricoli cât a fost lipsit de foloasele terenului respectiv.
Primul capăt de cerere a fost soluționat prin punerea efectivă în posesie iar în ce privește al doilea capăt al cererii deși a fost admis de instanța de fond a fost contestat de către pârât motivând că executarea nu a fost făcută silit deci nu se pot acorda penalități și că trebuie acordat numai 1/3 din penalități. Consideră obiecțiunile apelantului ca neîntemeiate deoarece penalitățile se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, conform art.891 C.pr.civ.. De asemenea, penalitățile au fost aplicate pe total cauză și nu în raport de numărul de reclamanți.
Solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii de la judecătorie.
Tribunalul în conformitate cu prevederile art.394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.1478 din 17.11.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamantul M. A., CNP-_, domiciliat în Fierbinți Târg, Calea București nr.72, județul Ialomița în contradictoriu cu pârâtul I. I., CNP-_, domiciliat în Fierbinți Târg județul Ialomița, primarul orașului Fierbinți – Târg.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant, cu titlu de daune cominatorii, a sumei de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 06.02.2013 și până la data punerii efective în posesie a reclamantului ( respectiv, data de 11.11.2014) pe suprafața de 6700 m.p. teren, situată în extravilanul orașului Fierbinți - Târg, jud. Ialomița, tarlaua 430/5, ., având următoarele vecinătăți: la nord – md. I. D., la est – HC 427, la sud – T. D., la vest – De. 429.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.572 din data de 11.04.2012, pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, definitivă la data de 17.07.2012 prin respingerea recursului declarat de pârâtul din acea cauză, T. D., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâții Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Fierbinți – Târg, Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Ialomița,T. D. și s-a admis în parte acțiunea formulată de intervenienții în nume propriu I. E. și M. R., fiind obligată pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Fierbinți – Târg să efectueze punerea în posesie a reclamantului M. A. și a intervenienților în nume propriu I. E. și M. R. pe suprafața de 6700 m.p. teren, ce se cuvine acestora corespunzător cotei de reducere aplicate la nivelul localității Fierbinți-Târg la momentul emiterii titlurilor de proprietate nr._ din 04.03.2004, respectiv nr._ din 25.03.2003 și atribuită anterior numitului T. D. (filele 4-6 dosar).
A arătat instanța de fond că daunele cominatorii sunt sume de bani pe care debitorul unei obligații de a face sau de a nu face este obligat printr-o hotărâre judecătorească să le plătească creditorului, pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea în natură a obligației.
Trăsătura esențială a daunelor cominatorii este aceea că ele apar ca un mijloc de constrângere, prin amenințarea pe care o prezintă pentru debitor, spre a-l determina să-și execute obligația asumată. Daunele cominatorii nu au legătură cu prejudiciul încercat de creditor, datorită neexecutării obligației de către debitor, acestea neavând un caracter reparatoriu, ci caracterul unei pedepse civile, aplicându-se doar atunci când este vorba de asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face.
În cauză, reclamantul a învestit instanța cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului primarul orașului Fierbinți - Târg, în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar Fierbinți – Târg, la plata sumei de câte 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, ca urmare a neexecutării sentinței civile nr.572 din data de 11.04.2012, pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Instanța a reținut că în sarcina Comisiei locale de fond funciar Fierbinți – Târg, s-a instituit, printr-o hotărâre definitivă, obligația de a efectua punerea în posesie a reclamantului M. A. și a intervenienților în nume propriu I. E. și M. R. pe suprafața de 6700 m.p. teren, ce se cuvine acestora corespunzător cotei de reducere aplicate la nivelul localității Fierbinți-Târg la momentul emiterii titlurilor de proprietate nr._/04.03.2004, respectiv nr._/25.03.2003 și atribuită anterior numitului T. D..
Cu toate că sentința mai sus menționată a fost comunicată părților și a rămas definitivă la data de 17.07.2012 prin respingerea recursului declarat de pârâtul în cauza respectivă, T. D., până la data promovării prezentei cereri de chemare în judecată de către reclamant, pârâtul, în calitatea sa de președinte al Comisiei locale de fond funciar Fierbinți - Târg, nu a îndeplinit obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ci, în cursul soluționării prezentului litigiu, respectiv la data de 22.10.2014 a emis adresa nr. 3429, atașată de pârât la dosar la data de 24.10.2014 (fila 44), prin care a transmis alăturat procesul – verbal încheiat la data de 21.10.2014 la ședința Comisiei locale de fond funciar Fierbinți – Târg (fila 45), ședință la care au participat numitul T. D. și reclamantul M. A. pentru punerea în posesie a acestuia din urmă cu suprafața de teren de 0,67 ha.
Contrar susținerilor pârâtului, sentința civilă nr.572 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._, este opozabila primarului orașului Fierbinți - Târg, în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar Fierbinți - Târg, astfel că acesta trebuie să se supună forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești și să o execute de îndată, astfel cum statuează disp. art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
S-a reținut, de asemenea, că reclamantul a efectuat numeroase demersuri în vederea punerii în posesie, formulând mai multe cereri adresate primarului orașului Fierbinți – Târg, în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar, cererile fiind înregistrate sub nr.530/05.02.2013, 1178/28.03.2014 și nr.2009/06.06.2014 atașate la filele 13, 17 și 38 din dosar, contrar susținerilor pârâtului.
D. fiind faptul că executarea silită constituie parte integrantă a unui proces civil, Curtea Europeană a drepturilor omului, în jurisprudența sa, a considerat că alături de accesul la prima instanță sau la instanțele din căile de atac, articolul 6 protejează și dreptul la executarea silită.
Despăgubirile civile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere ori necorespunzătoare a obligației de către debitorul său, acestea putând fi daune interese compensatorii, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parțială a obligației și daune interese moratorii, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Prejudiciul reclamantului este determinat de faptul că în favoarea acestuia și a numiților I. E. și M. R. s-a recunoscut dreptul de a fi puși în posesie pe suprafața de 6700 m.p. teren, situată în extravilanul localității Fierbinți – Târg, județul Ialomița, deci li s-a recunoscut existenta unui ,,bun" în patrimoniul lor, așa cum este interpretată această noțiune în jurisprudența izvorâtă din aplicarea dispozițiilor art.1 din Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel ca procedura de punere în posesie trebuie sa fie concretă și efectivă și nu doar teoretică si iluzorie însă nu a putut să-și exercite cele trei atribute ale dreptului de proprietate pentru suprafața de 6700 m.p. teren și constă în lipsa de folosința a terenului si contravaloarea recoltei ce ar fi putut fi obținută de pe acel teren.
În ceea ce privește prima critică a pârâtului referitoare la refuzul punerii în posesie, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată deoarece după rămânerea definitivă a sentinței civile nr.572 din data de 11.04.2012, pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, reclamantul și numiții I. E. și M. R. nu au fost puși în posesie cu privire la suprafața de 6700 mp, teren extravilan, astfel că reclamantul M. A. a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat obligarea primarului Fierbinți Târg la plata de penalități de întârziere conform art. 64 din legea 18/1991.
Din aceste demersuri ale reclamantului rezultă, fără putință de tăgadă, refuzul Comisiei Locale de punere în posesie a reclamantului și a numiților I. E. și M. R. cu privire la suprafața de 6700 mp, teren extravilan. Această obligație a Comisiei Locale subzistă încă din data de 17.07.2012, dată la care a rămas definitivă sentința civilă nr. 572/11.04.2012 a Judecătoriei Urziceni și prin care s-au dispus obligațiile de punere în posesie și de emitere a titlului de proprietate pentru cele două comisii de fond funciar cu privire la suprafața de 6700 mp teren extravilan. Deci rămânerea în pasivitate a Comisiei Locale a durat aproximativ 2 ani până la momentul la care reclamantul a solicitat obligarea primarului la plata de penalități în baza art. 64 din Legea 18/1991. Mai mult, constatarea pasivității Comisiei Locale reiese din răspunsurile trimise reclamantului de către Comisia județeană Ialomița (filele 9, 12, 16, 20 și 23 dosar) și din lipsa răspunsurilor președintelui Comisiei locale de fond funciar.
Chiar și după introducerea cererii de chemare în judecată de către reclamant, pârâtul tot nu și-a îndeplinit obligația impusă în sarcina sa. Abia în cursul judecății, la data de 11.11.2014 a procedat la punerea în posesie a reclamantului și a numiților I. E. și M. R. (conform procesului-verbal de punere în posesie anexat la dosar la fila 53). Așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul a făcut dovada că a adresat pârâtului mai multe cereri având ca obiect punerea sa în posesie potrivit hotărârii Judecătoriei Urziceni.
În ceea ce privește trimiterea făcută de pârât la dispozițiile OG 27/2002, acestea nu-și găsesc aplicarea în cauza de față. Reclamantul se afla în posesia unui titlu executoriu pe care pârâtul avea obligația, potrivit art. 622 alin. 1 Cod proc civ., de a-l executa de bunăvoie. Prin urmare, solicitarea reclamantului de punere în executare a unei hotărâri judecătorești definitive nu se circumscrie noțiunii de ”petiție” reglementă de OG 27/2002 pentru a i se acorda un termen de 30 de zile de soluționare.
În ceea ce privește motivul potrivit căruia nu a fost obligat primarul să-l pună în posesie pe reclamant, instanța reține că prin sentința civilă nr. 572/11.04.2012, Judecătoria Urziceni a obligat Comisia Locală Fierbinți Târg la punerea în posesie a reclamantului și a numiților I. E. și M. R. pe suprafața de 6700 mp teren extravilan. Or, primarul, în calitatea sa de președinte al Comisiei Locale (potrivit prevederilor HG 131/1991), a fost astfel și el obligat la punerea în posesie a reclamantului și a numiților I. E. și M. R..
Motivul privind forma neactualizată a Legii 18/1991 este și el neîntemeiat întrucât art.894 din codul de procedură civilă se referă la posibilitatea întocmirii unei încheieri de constatare a imposibilității de predare a bunului. Însă obligația de predare subzistă de la data rămânerii definitive a sentinței civile prin care s-a pus în sarcina debitorului obligația de a preda bunul. De la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 572/11.04.2012, aceasta a devenit titlu executoriu putând fi pusă în executare. Prin urmare, calcularea penalităților se face începând cu această dată întrucât de la acest moment se poate reține neîndeplinirea de către pârât a obligației de a efectua punerea în posesie a reclamantului.
În ceea ce privește rămânerea fără obiect a cererii reclamantului ca urmare a punerii în posesie a acestuia la data de 11.11.2014, instanța constată că, deși pârâtul și-a îndeplinit obligația de punere în posesie, acest aspect nu-l exonerează de obligația de plată a penalităților pentru perioada în care a stat în pasivitate, respectiv perioada scursă între data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 572/11.04.2012 și până la data executării efective a obligației impusă în sarcina sa (11.11.2014). În această perioadă reclamantul a fost lipsit de bunul său, pârâtul fiind cel răspunzător de obligația de punere în executare a titlului executoriu. Neîndeplinindu-și această obligație a creat un prejudiciu reclamantului, astfel că penalitățile stabilite în sarcina sa sunt calculate în funcție de zilele în care a întârziat punerea în executare a obligației de punere în posesie a reclamantului și a numiților I. E. și M. R. pentru suprafața de 6700 mp teren extravilan.
Cu privire la cuantumul daunelor cominatorii, instanța a subliniat că acestea nu trebuie să conducă la o îmbogățire fără justă cauză în folosul celui care le-a solicitat (reclamantului), însă cuantumul stabilit nu trebuie să fie nici derizoriu. Ca atare, apreciind că suma de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, solicitată de reclamant, este prea mare, cererea acestuia a fost admisă doar în parte.
Având în vedere principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii apelantul arată că, urmare a dispozițiilor sentinței atacate, Comisia locală a fost obligată la punerea în posesie pentru o suprafață de 6700 mp, obligație pe care primarul orașului, în calitate de președinte al comisiei, a executat-o cu întârziere. Însă punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.572/11.04.2012 este apanajul exclusiv al executorului judecătoresc și mai mult, solicită a se observa că suprafața de 6700 mp a fost atribuită inițial lui T. D., acestuia fiindu-i întocmit proces-verbal de punere în posesie și fiind efectiv pus în posesia terenului respectiv.
Ca urmare, pentru a se putea realiza punerea în posesie a intimatului M. A. conform hotărârii instanței, trebuia mai întâi să se realizeze deposedarea posesorului inițial, T. D. or, aceasta putea fi făcută doar de către un executor judecătoresc. Față de această situație apelantul apreciază că nici primarul și nici comisia de fond funciar nu puteau executa deposedarea numitului T. D. întrucât această atribuție ține exclusiv de puterea judecătorească și poate fi exercitată doar de către executorul judecătoresc.
Mai arată apelantul că în urma negocierilor purtate în repetate rânduri cu T. D. și reclamantul M. A., s-a realizat, pe cale amiabilă, deposedarea primului cu acordul celui de-al doilea. Deci a fost posibilă punerea în posesie a intimatului-reclamant M. A. doar în urma acordului posesorului inițial, acesta fiind și motivul pentru care s-a întârziat punerea în executare a sentinței nr.572/2012.
O altă critică adusă sentinței de fond constă în faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru obligarea primarului, în calitate de președinte al comisiei de fond funciar, la plata daunelor cominatorii.
Apelantul invocă prevederile art.64 din Legea nr.18/1991 din interpretarea cărora rezultă că, pentru a se putea dispune obligarea primarului la plata de penalități trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele două condiții: anterior formulării plângerii, Comisia locală să își fi manifestat refuzul de a pune efectiv în posesie pe titularul plângerii și primarul să fi fost obligat să execute de îndată punerea efectivă în posesie a reclamantului.
Solicită a se observa că prin sentința civilă nr.572/11.04.2012 instanța a obligat la punerea în posesie Comisia locală Fierbinți Târg și nu pe primarul I. I. în calitate de președinte al acestei comisii, cum de altfel, nici prin hotărârea apelată în prezenta cauză primarul nu a fost obligat la punerea în posesie a reclamantului.
Ca urmare, având în vedere și trăsătura esențială a daunelor cominatorii respectiv că ele apar ca un mijloc de constrângere pentru a-l determina pe debitor să execute obligația asumată, apreciază că sancțiunea daunelor cominatorii nu poate fi aplicată primarului I. I. iar cererea formulată în acest sens este inadmisibilă.
De asemenea, apelantul apreciază că instanța de fond în mod greșit a atribuit în totalitate beneficiul daunelor cominatorii către un singur titular deși punerea în posesie a fost făcută în beneficiul a trei titulari, respectiv reclamantul M. A. dar și I. E. și M. R., toți fiind persoane îndreptățite.
Ca urmare, partea din suma stabilită drept daune cominatorii cuvenită reclamantului este de 1/3 din suma totală, adică de 6,6 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru aspectele arătate solicită în principal admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii ca inadmisibile a cererii de chemare în judecată iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de judecată ca rămasă fără obiect sau diminuarea cuantumului daunelor cominatorii de la 20 lei pe zi la 6,6 lei pe zi de întârziere.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.466 și următoarele C.pr.civ,. iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant M. A. solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea cererii sale intimatul arată, cu privire la prima critică adusă sentinței atacate, că potrivit art.622 (1) C.pr.civ., titlul executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În acest sens a solicitat Comisiei locale de fond funciar dar și comisiei județene de fond funciar punerea în aplicare a sentinței civile nr.572/11.04.2012. De la Comisia locală nu a primit nici un răspuns iar Comisia județeană i-a comunicat că a solicitat comisiei locale să facă propuneri.
Deși a mai revenit cu astfel de solicită la Comisia locală, nu a primit nici un răspuns astfel că după un an și jumătate, considerând lipsa răspunsului ca un refuz de punere în posesie, a acționat în judecată potrivit art.64 (1) și (2) din Legea nr.18/1991 pentru ca președintele comisiei locale, primarul localității Fierbinți Târg, I. I., să fie obligat la punerea de îndată în posesie, sub sancțiunea plății de penalități pentru nefolosirea terenului timp de 3 ani agricoli.
Întrucât terenul respectiv era deja atribuit altei persoane, T. D., a fost necesar ca întâi să fie deposedat acesta de teren și apoi să fie pus în posesie intimatul, acest lucru realizându-se de bunăvoie. Întrucât nu există dovezi că între Comisia locală și T. D. s-au purtat negocieri consideră că prejudiciul este cauzat de Comisia locală aceasta fiind obligată la penalități.
Cu privire la existența condițiilor pentru obligarea primarului la plata de daune cominatorii apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect obligând Comisia locală de fond funciar să-l pună în posesie, primarul fiind cel obligat să execute acest lucru, conform dispozițiilor art.64 din Legea nr.185/1991.
În ceea ce privește obiectul punerii în posesie și penalități, consideră că penalitățile se datorează chiar dacă pe parcursul procesului a intervenit punerea în posesie, deci obiectul principal al cauzei a fost realizat, întrucât aceste penalități reprezintă prejudiciul cauzat prin întârzierea punerii în posesie, dat fiind faptul că timp de 3 ani agricoli a fost în imposibilitatea de a lucra terenul.
Mai arată intimatul că nu a formulat cererea alături de fratele și sora sa întrucât a solicitat punerea în posesie asupra unui bun comun și nu pentru partaj, astfel că apreciază cererea apelantului de a se reduce penalitățile cu 2/3 ca neîntemeiată, având în vedere și faptul că penalitățile au fost stabilite în raport de întârzierea punerii în executare a unor obligații indiferent de numărul de reclamanți. Iar ca urmare a faptului că cei doi au formulat cerere de intervenție în cauză, apreciază cererea apelantului ca rămasă fără obiect.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile legale invocate iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
La data de 27.01.2015 I. E. și M. R. au formulat cerere de intervenție principală sau accesorie, precizată ulterior ca fiind cerere de intervenție principală pe care instanța a respins-o prin Încheierea din data de 05.03.2015 având în vedere dispozițiile art.62 cod procedură civilă și faptul că apelantul nu și-a dat acordul pentru formularea acestei cereri direct în apel.
Ulterior, I. E. și M. R. au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatului M. A., admisă în principiu la data 16.04.2015.
Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele invocate și având în vedere probele administrate în cauză, reține următoarele:
Primul motiv de apel privind persoana abilitată să pună în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.527 din 11.04.2014, nu este fondat.
Nu poate fi reținută susținerea apelantului că executarea unui titlul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească este apanajul exclusiv al executorului judecătoresc deoarece ar însemna să fie exclusă posibilitatea executării de bună voie a unor astfel de titluri executorii.
Executorul judecătoresc are atribuții în desfășurarea executării silite și intervine numai la cererea creditorului, atunci când debitorul nu-și execută obligațiile de bună voie.
Nu este corectă nici susținerea potrivit căreia doar executorul judecătoresc era cel care putea să-l deposedeze pe numitul T. D. și în această situație intervenția executorului judecătoresc fiind ultima soluție, la care se apelează dacă nu se realiza deposedarea susnumitului prin înțelegerea părților.
Pe de altă parte, și dacă T. D. a refuzat inițial să pună la dispoziția comisiei locale terenul în litigiu și era nevoie de forța coercitivă a statului exercitată prin intermediul executorului judecătoresc, în speță apelantul pârât nu a dovedit că de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, și până la intentarea acțiunii de către reclamant, a făcut demersuri pentru punerea în posesie a numiților M. A., I. E. și M. R., rămânând în pasivitate deși trebuia să întreprindă demersurile necesare punerii în posesie.
Al doilea motiv de apel privind neîndeplinirea condițiilor pentru obligarea primarului, în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar, la plata daunelor cominatorii este fondat.
Astfel, se reține că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Potrivit art.11 din Legea nr.76/2012, „dacă legea specială prevede obligarea debitorului la plata de daune cominatorii ori, după caz, a unei amenzi civile pentru nerespectarea unei obligații de a face sau de a nu face ce nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, de la . Codului de procedură civilă, se vor putea aplica penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.”
Noul cod de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15.02.2015 și cum cererea reclamantului a fost înregistrată la instanță la data de 02.06.2014, rezultă că în prezenta cauză, prin raportare la dispozițiile art.64 din Legea nr.18/1991 instanța putea să aplice doar penalități conform art.894 din codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, daunele cominatorii sunt un mijloc de constrângere, spre a-l determina pe debitor să-și execute obligația. Ele nu se acordă dacă debitorul și-a executat cu întârziere obligația.
Or, în speță, așa cum afirmă și apelantul în cel de-al treilea motiv de apel, acesta și-a executat obligația de punere în posesie pe parcursul judecății la instanța de fond, astfel că la momentul pronunțării hotărârii instanța nu mai putea stabili în sarcina pârâtului daune cominatorii pentru constrângerea în vederea executării obligației deoarece obligația fusese executată.
Al patrulea motiv de apel este neîntemeiat deoarece acțiunea pentru obligarea primarului, în calitatea sa de președinte al comisiei locale de fond funciar, la punerea în posesie este un act de administrare, care poate fi îndeplinit de oricare dintre proprietari, drepturile lor născute din starea de coproprietate urmând să se stabilească de comun acord iar în caz de neînțelegere potrivit dreptului comun.
Pentru considerentele reținute, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, urmând să îl admită și să schimbe în parte sentința apelată, cu privire la acordarea de daune cominatorii, urmând să respingă pe fond cererea reclamantului.
Va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În ceea ce privește susținerile intimatului reclamant cu privire la prejudiciul suferit ca urmare a punerii în posesie cu întârziere, tribunalul reține că la instanța de fond, prin cererea introductivă acesta nu a solicitat și daune compensatorii și nu s-au administrat probe în acest sens.
Daunele cominatorii nu au nicio legătură cu prejudiciul încercat de creditor din cauza neexecutării obligației de către debitor și cum cererea pentru daunele compensatorii a fost formulată abia în apel, față de dispozițiile art.478 alin.3 cod procedură civilă nu poate analiza această cerere în apel.
Față de soluția dată apelului, instanța va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienții I. E. și MUȘAR R. în interesul intimatului M. A..
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 și 2 cod procedură civilă admite apelul declarat de către apelantul pârât I. I. CNP-_, domiciliat în Fierbinți Târg județul Ialomița, primarul orașului Fierbinți – Târg
împotriva sentinței civile nr.1478 din data de 17.11.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni pe care o schimbă în parte, cât privește acordarea daunelor cominatorii și în consecință:
Respinge cererea de acordare a daunelor cominatorii formulată de către reclamantul M. A., CNP-_, domiciliat în Fierbinți Târg, Calea București nr.72, județul Ialomița în contradictoriu cu pârâtul I. I., primarul orașului Fierbinți – Târg, județul Ialomița.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienții I. E. și M. R., ambii cu domiciliul în Fierbinți Târg, Calea București nr.72 județul Ialomița în interesul intimatului M. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. RalucaMunteanu L. I. B. C.
Red.tehnored. IMR
4 ex/29.05.2015
Judec. Fond D. A.-E.
..06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 333/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 273/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
