Pretenţii. Sentința nr. 1680/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1680/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1680/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1680 F
Ședința publică din data de 15.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: D. C. T.
Grefier: N. J.
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta U. A. – TERITORIALĂ JUDEȚUL IALOMIȚA, cu sediul în mun. S., Piața Revoluției, nr. 1, județul Ialomița în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S. NORD S.R.L. BUCUREȘTI, cu sediul în mun. București, .. 50, etaj II, apt. 5, sector 1, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamanta U. A. – Teritorială Județul Ialomița consilier juridic D. Ș., lipsind pârâta S.C. R. S. Nord S.R.L. București.
Procedura fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care referă că la dosarul cauzei s-a primit prin fax întâmpinare din partea pârâtei.
La interpelarea instanței, întrebat fiind cu privire la faptul dacă contractul a fost încheiat urmare a aplicării ordonanței privind achizițiile, reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei hotărârea nr. 28/26.03.2003 privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al județului Ialomița a unor terenuri agricole și neagricole situate în extravilanul comunelor Giurgeni și Vlădeni și, precizează că este vorba de domeniu privat, iar regimul juridic este cel de drept comun prevăzut de Codul civil.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din legea contenciosului, acesta nu este un contract administrativ care să fie supus unei instanțe de contencios, nefiind vorba despre nicio problemă de competență, în sensul că pe capătul principal de cerere suma este sub valoarea de 200.000 lei, respectiv 84.811,29 lei.
Tribunalul, verificând competența, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, reține că sub aspectul competenței materiale este competentă instanța de drept comun iar nu instanța de contencios, având în vedere că terenul obiect al contractului de concesiune face parte din domeniul privat, în acest sens fiind și Decizia nr. 3681 din 17 septembrie 2010 pronunțată în recurs de Secția de contencios - administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând totodată că încheierea contractului nu s-a făcut prin procedura reglementată de O.U.G. nr. 34/2006.
Procedând la stabilirea competenței materiale după valoarea în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul, constatând că valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal este de 84.811,29 lei, față de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k, invocă din oficiu necompetența materială.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei S..
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza civilă de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 30.10.2015, sub nr._, reclamanta U. A. – Teritorială Județul Ialomița, cu sediul în mun. S., Piața Revoluției, nr. 1, județul Ialomița a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S. Nord S.R.L. București, cu sediul în mun. București, .. 50, etaj II, apt. 5, sector 1 obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 268.770,41 lei, reprezentând redevență în valoare de 84.811,29 lei și majorări de întârziere în valoare de 183.959, 12 lei.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin contractul nr. 108 din 29.07.2011 concesionarul S.C. R. S. Nord S.R.L. București a primit pentru o perioadă de 30 de ani folosința terenului agricol productiv și neproductiv în suprafață de 42,61 ha, care avea ca destinație construirea unui parc eolian, în schimbul căruia s-a obligat să plătească redevența cuvenită prin acest contract.
Din situația la zi a debitorului rezultă că începând cu data de 31.07.2014 pârâta a refuzat să mai plătească redevența, invocând numai motive exterioare contractului de concesiune, care nu aveau nici o incidență legală asupra executării acestuia.
Comportamentul contractual incorect al pârâtei rezultă și din faptul că la data de 01.08.2013 aceasta și-a schimbat sediul social din loc. Voluntari, județul Ilfov în mun. București, din acest motiv multe dintre facturile emise către aceasta întorcându-se cu mențiunea ”mutat de la adresă”.
Pârâta a fost somată pentru achitarea datoriilor restante, iar la data de 05.05.2015 i-a fost adus la cunoștință faptul că, contractul de concesiune a fost reziliat, terenul în suprafață de 42,61 ha fiind preluat la data de 28.05.2015 în prezența unui reprezentant al Primăriei Giurgeni, județul Ialomița.
Față de această situație reclamanta solicită a se constata că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de concesiune nr. 108/2011, refuzând să plătească redevența, fiind debitoare în evidențele financiar-contabile cu suma de 268.770,41 lei, din care 84.811,29 lei reprezintă redevență și 183.959, 12 lei reprezintă majorări de întârziere calculate până la data prezentei cereri.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 969 și următoarele din Codul civil din 1864 și art. 194 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu luarea în considerare a prevederilor art. 14 alin. (1) din contractul de concesiune nr. 108/29.07.2011.
Cererea reclamantei este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
În dovedirea cererii sale reclamanta a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta S.C. R. S. Nord S.R.L. a solicitat respingerea cererii ca urmare a faptului că nu există un debit, facturile emise de reclamantă nefiind asumate și însușite de aceasta, fiind emise în baza unui contract anulat ce nu își mai produce efectele.
Din actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Tribunalul, analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în condițiile art. 132 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 98 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă, competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.
Conform art. 94 pct. 1 lit. k) din codul de procedură civilă judecătoriile judecă în primă instanță, “orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști”.
Cum prin cererea formulată deși reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei totale de 268.770,41 lei, capătul principal de cerere reprezentând redevența are doar valoarea de 84.811,29 lei, valoare ce se situează sub 200.000 lei, față de dispozițiile legale menționate tribunalul consideră că instanța competentă material să soluționeze cererea acest este judecătoria.
În consecință, în temeiul art. 132 alin. (3) Cod procedură civilă, tribunalul, declarându-se necompetent, urmează a admite excepția invocată din oficiu și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S., în a cărei rază de competență se află sediul concedentului, părțile stabilind în art. 14 din contract, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) Cod procedură civilă, ca orice neînțelegere să fie soluționată de instanțele de la sediul concedentului
Văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) din Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. / tehnored.: D.C.T.
2 ex. / 22.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 425/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1228/2015. Tribunalul... → |
|---|
