Pretenţii. Decizia nr. 150/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 150/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 150/A
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. I.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta-pârâtă S.C. G. A. S.A., cu sediul în mun. București, .. 45, sector 1, cu nr. de ordine în Registrul Comerțului J40/2087/17.03.2010, CUI_ și cu sediul ales în mun. Slobozia, Al. Lujerului, nr. 2, jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 1397 din 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. I. C., domiciliat în mun. București, sector 3, ., nr. 4, .. B, . domiciliul ales la Cb. Av. „B. M.” din B., . și intimatul-pârât I. V., C._, cu domiciliul în mun. București, sector 2, ., ., . reședința în com. Movilița, ., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru apelanta-pârâtă S.C. G. A. S.A., consilier juridic C. A., în baza delegației pe care o depune la dosar la termenul de astăzi și intimatul-reclamant G. I. C., reprezentat de avocat ales B. M. din Baroul B., conform împuternicirii avocațiale de la fila 32 dosar, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pricina este la primul termen de judecată în apel, în cadrul procedurii de regularizare apelanta-pârâtă a depus dovada consemnării taxei judiciare de timbru în sumă de 922 lei (fila 24), iar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare comunicată apelantei-pârâte, aceasta transmițând prin fax răspuns la întâmpinare, după care;
Reprezentanta apelantei-pârâte depune răspunsul la întâmpinare în original, având în vedere că anterior a fost transmis prin fax. Nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Apărătorul intimatului-reclamant G. I. C., de asemenea, precizează că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act și, în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în susținerea/combaterea motivelor de apel.
Consilier juridic C. A., pentru apelanta-pârâtă, pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, cu apărările din răspunsul la întâmpinare. Solicită plata cheltuielilor de judecată (taxa judiciară de timbru).
Apărătorul intimatului-reclamant, avocat B. M., solicită respingerea apelului declarat de S.C. G. A. S.A. și menținerea sentinței civile nr. 1397/27.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Urziceni ca fiind temeinică și legală.
Este vorba de un accident de circulație în care intimatul-reclamant a fost lovit de către un autovehicul care avea încheiată asigurarea de răspundere civilă la S.C. G. S.A. Partea pe care o reprezintă s-a adresat acesteia în vederea deschiderii dosarului de daună și pentru obținerea de despăgubiri. Având în vedere refuzul societății apelante de a-i plăti intimatului-reclamant despăgubirile cuvenite, acesta s-a adresat Judecătoriei Urziceni care a pronunțat o sentință prin care apelanta a fost obligată la plata mai multor sume reprezentând despăgubiri, penalități și cheltuieli de judecată.
La data de 24.12.2014 apelanta i-a plătit intimatului-reclamant suma de 46.065,81 lei. Apreciază că prin efectuarea acestei plăți, apelanta și-a recunoscut greșeala în instrumentarea total greșită a despăgubirii prin prisma calculului eronat făcut de către aceasta. Apelanta susține că deși a instrumentat dosarul de daună i-a făcut intimatului-reclamant o înștiințare prin care i-a comunicat că are o sumă de încasat . Acesta este și un motiv de apel. Adresa nr. J4659/17.07.2013 trimisă de către societatea de asigurare în care se spune că intimatul-reclamant nu a fost găsit la domiciliu, este total neadevărată și nu înțelege cum societatea apelantă încearcă să inducă în eroare instanța de judecată.
Cu privire la suma de 565,44 lei reprezentând contravaloarea devizului de reparație, deviz impus de către societatea de asigurare, aduce la cunoștința instanței faptul că în temeiul raportului de expertiză întocmit în cauză, valoarea autoturismului la data producerii evenimentului rutier era de 54.313 lei și nu de 40.737 lei cum afirmă apelanta. Ori, plata acestui deviz estimativ de reparație a fost făcută la solicitarea societății de asigurare. Inspectorii de daună, deși știau că această mașină este daună totală, având în vedere amplitudinea loviturilor suferite, i-a cerut intimatului-reclamant acest deviz de reparație. Acest deviz de reparație a fost plătit de către intimatul-reclamant. Ori, această plată deși este legată de instrumentarea dosarului de daună este separată față de despăgubirea pe care o obține intimatul-reclamant . Apelanta susține că prin plata sumei de 565,44 lei se depășește valoarea maximă a despăgubirii, ori valoarea maximă a despăgubirii este de 54.313 lei așa cum a stabilit-o expertul numit de către Judecătoria Urziceni și nu de 40.737 lei cum greșit a calculat apelanta această despăgubire .
Cu privire la penalitățile de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, apărătorul intimatului-reclamant susține că aceste penalități au fost instituite și introduse de către legiuitor prin Ordinul CSA nr. 14/2011, tocmai pentru a impune societății de asigurări să încheie instrumentarea dosarului într-un timp rezonabil și a nu prejudicia și mai mult persoana păgubită. Conform art. 36 alin. 5 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, despăgubirea se plătește de către asiguratorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurator. Ori, partea pe care o reprezintă a depus acest document la societatea de asigurare și toate documentele pe care societatea de asigurare le-a solicitat. Iar această penalitate nu se calculează așa cum societatea încearcă să spună prin motivele de apel de la data rămânerii definitive a sentinței judecătorești, întrucât conform Ordinului CSA nr. 14/2011, persoana păgubită are două modalități de a-și recupera dauna în baza contractului de răspundere civilă. Prima variantă - persoana păgubită merge la societatea de asigurare, deschide dosar de daună, se instrumentează și mașina se repară sau se declară daună totală și primește contravaloarea despăgubirii și a doua variantă - persoana păgubiră se adresează direct instanței de judecată, iar aceste penalități de 0,2 % calculate conform Ordinului CSA încep să curgă de la data când sentința rămâne definitivă. Ori, intimatul-reclamant se încadrează în prima variantă în care s-a adresat societății de asigurare, a depus toate documentele solicitate, iar societatea de asigurare a făcut două greșeli: 1 – a calculat total greșit valoarea despăgubirii așa cum a stabilit-o și expertul numit de către instanța de judecată și 2 – intimatul-reclamant a fost înștiințat la o adresă greșită, acesta aflând de acea valoare cu mult diminuată pe care societatea de asigurări i-a oferit-o în momentul în care a ajuns la Judecătoria Urziceni pe fond, întrucât societatea de asigurare nu a venit la invitația la conciliere directă .
Solicită plata cheltuielilor de judecată și depune chitanța nr._/16.02.2015 reprezentând contravaloare onorariu avocat, concluzii scrise și practică judiciară privind acordarea acestor penalități de întârziere .
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.1397 din data de 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni s-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul G. I. C. în contradictoriu cu pârâții S.C. G. A. S.A. și I. V. și a fost obligată pârâta . să plătească reclamantului suma de_,44 lei reprezentând despăgubiri plus penalizări aferente de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 05.03.2013 pentru suma de_ lei și începând cu data de 02.07.2013 pentru suma de 565,44 lei.
De asemenea, a fost obligată pârâta . să plătească reclamantului suma de 6700,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 3199 lei taxă judiciară de timbru, 3000 de lei onorariu avocat și 501,7 lei onorariu expert, achitate în cauză de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 22.02.2013, a avut loc pe DJ302, din direcția Movilița către Roșiori, în județul Ialomița, un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul marca Peugeot 407 cu nr._, proprietatea reclamantului G. I. C. și autoremorcherul marca Volvo cu nr._, condus de pârâtul I. V. care tracta remorca Schmitz cu nr._ .
Accidentul de circulație s-a produs din culpa pârâtului I. V. care nu a adaptat viteza la condițiile carosabilului, a derapat și a lovit cu remorca autoturismul reclamantului așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 23.02.2013 de către IPJ Ialomița, aflat în dosarul cauzei.
Autoturismul reclamantului a suferit mai multe avarii în urma accidentului așa cum rezultă din autorizația de reparații . nr._ eliberată la 23.02.2013 de către IPJ Ialomița.
La data accidentului, autoremorcherul marca Volvo cu nr._ era asigurat pentru răspundere civilă la pârâta . cu polița RCA ./19/A19/PD nr._. Potrivit art. 51 al. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în cazul în care evenimentul se produce în timp ce remorca/semiremorca este atașată vehiculului tractor, răspunderea aparține vehiculului tractor.
D. urmare reclamantul a deschis dosarul de daună DDI nr._, întocmindu-se la data de 05.03.2013 proces verbal de constatare a daunelor prin care i s-a solicitat acestuia de către pârâtă un deviz estimativ de reparație care a fost întocmit de către .. Potrivit acestui deviz, totalul reparațiilor la autoturismul reclamantului se ridică la valoarea de_,17 lei.
Pentru devizul mai sus arătat, reclamantul a achitat la 02.07.2013 suma de 565,44 lei așa cum rezultă din factura și chitanța aferentă depuse în dosar( f. 20).
La data de 05.03.2013 pârâta . i-a adus la cunoștință reclamantului în scris că potrivit art. 36 al. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011 va desfășura investigații cu privire la evenimentul care a avut loc în data de 22.02.2013 motiv pentru care se suspendă plata despăgubirilor până la clarificarea tuturor cauzelor și împrejurărilor producerii evenimentului rutier.
La data de 17.07.2013, pârâta . a întocmit notificarea nr. J4659 în care s-a menționat că autoturismul reclamantului se încadrează la daună totală iar suma conform modului de calcul prevăzut de Ordinul CSA nr. 14/2011 este în cuantum de_ lei. Notificarea nu a putut fi comunicată reclamantului, confirmarea poștală întorcându-se cu mențiunea destinatar avizat, lipsă domiciliu.
Instanța a reținut că potrivit art. 51 al. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în cazul în care evenimentul se produce în timp ce remorca/semiremorca este atașată vehiculului tractor, despăgubirea va fi suportată, de către asigurătorul vehiculului tractor, în situația în care vehiculul tractor este identificat și asigurat, indiferent dacă remorca/semiremorca este sau nu este identificată ori asigurată.
Prin raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză de către expertul D. F., astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiunile pârâtei, răspuns depus în dosar la data de 23.07.2014 s-a concluzionat că valoarea despăgubirilor datorate de asigurător conform Ordinului CSA nr. 14/2011 este de 40.737 lei.
Reținând în cauză incidența art.36 și art.37 din Ordinul CSA nr. 14/2011, redat integral în considerentele hotărârii de fond și reținând faptul că asigurătorul nu a respectat termenul de 3 luni prevăzut de lege și a diminuat nejustificat despăgubirea, instanța de fond a obligat-o pe pârâta . să plătească reclamantului suma de_,44 lei reprezentând despăgubiri plus penalizări aferente de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 05.03.2013, data avizării daunelor, pentru suma de_ lei și începând cu data de 02.07.2013, data achitării devizului estimativ de către reclamant, pentru suma de 565,44 lei.
A arătat instanța de fond că suma de_,44 lei se compune din despăgubirea de_ lei stabilită în mod legal și temeinic de către expertul D. F. conform ordinului mai sus arătat la care se adaugă suma de 565,44 lei achitată de reclamant 02.07.2013 către Eurial Invest pentru realizarea devizului estimativ.
Instanța a mai reținut că penalitățile de întârziere curg de la data avizării daunei, atunci când partea prejudiciată uzează de dreptul său conferit de art. 35 din Norme și introduce cerere de despăgubire către asigurătorul RCA. Cu privire la suma de 565,44 lei, penalitățile curg de la data când reclamantul a achitat această sumă, respectiv 02.07.2013.
Față de soluția pronunțată, în temeiul art.453 al. 2 C.p.c., instanța a obligat-o pe pârâta . să plătească reclamantului suma de 6700,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 3199 lei taxă judiciară de timbru, 3000 de lei onorariu avocat și 501,7 lei onorariu expert, achitate în cauză de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv de apel se critică sentința de fond sub aspectul obligării sale la plata către reclamant a sumei de 565,44 lei contravaloare deviz, arătând că prin încuviințarea acestei plăți instanța a obligat societatea de asigurări la plata unei sume care depășește valoarea maximă de despăgubire ce poate fi acordată conform Ordinului RCA nr.14/2011.
Arată apelanta că prin raportul de expertiză expertul a stabilit o valoare maximă de despăgubire în sumă de 40.737 lei, astfel că tot ce depășește această valoare și este în legătură cu reparația nu cade în sarcina societății de asigurare.
Calculul despăgubirii în acest caz este strict prevăzut de norma RCA, orice altă cheltuială pentru suma rezultată nefiind acoperită de contractul de asigurare, în acest sens fiind și prevederile art.50 pct.12 din Ordinul RCA 14/2011.
În cazul de față susține apelanta, suntem în situația unei daune totale așa cum este definită de art.50 pct.15 din ordinul nr.14/2011, confirmată de către expert, prin urmare suma maximă la care apelanta putea fi obligată este de 40.737 lei, acordarea oricărei alte sume care depășește suma menționată încălcând răspunderea contractuală stabilită de prevederile legale.
Al doilea motiv de apel vizează acordarea penalităților de 0,2% calculate pentru suma de 40.737 lei de la data de 05.03.2013, data avizării și pentru suma de 565,44 lei de la data de 02.07.2013.
Susține apelanta că instanța de fond a încuviințat penalități de întârziere de la data avizării evenimentului dar în cauză sunt incidente dispozițiile art.36 pct.5 teza 2 din Ordinul RCA nr.14/2011 conform cărora „Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile …de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.”
Arată apelanta că a trimis o adresă prin care îl invita pe păgubit să primească despăgubiri dar nu este culpa sa că acesta nu a primit-o. Din punctul de vedere al apelantei instanța de fond a acordat, în mod eronat, penalități de la data avizării evenimentului.
Același articol 36 din Ordinul 14/2011 prevede și dreptul asigurătorului RCA de a desfășura investigații, perioadă pe parcursul căreia nu pot curge penalități, Ordinul neprevăzând o astfel de sancțiune pe parcursul celor 90 de zile, motiv pentru care apreciază apelanta acordarea de penalități de la data avizării nu are susținere în prevederile legale.
Modul în care instanța a obligat-o la plata penalităților, adică de la data avizării, este similar cu modul în care este obligat, de regulă, vinovatul de producerea prejudiciului dar răspunderea asiguratorului RCA nu este o răspundere delictuală cu una contractuală, motiv pentru care nu pot fi sancționați similar cu vinovatul de producerea prejudiciului.
Față de și de celelalte obligații și termene prevăzute în Ordin, apelanta consideră că legal este ca aceste penalități de 0,2% să curgă din a 11-a zi de la data rămânerii definitive a sentinței civile (după trecerea celor 10 zile, stabilite de Ordinul RCA în care asiguratorul trebuie să facă plata).
Totodată, arată apelanta că pentru suma de 565,44 lei nu poate fi obligată la plata de penalități de întârziere, calculate de la data de 02.07.2013, așa cum au fost încuviințate de instanța de fond deoarece suma de 565,44 lei excede valorii maxime de despăgubire ce poate fi în sarcina asiguratorului RCA, în cauza de față în sarcina G. A., conform Ordinului RCA nr.14/2011.
Al treilea motiv de apel vizează cheltuielile de judecată cu privire la care apelanta susține că trebuia acordate proporțional cu pretențiile admise. Astfel, deși acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, în cuantumul cheltuielilor de judecată instanța de fond a inclus taxa de timbru achitată de reclamant pentru toată suma pretinsă și nu doar pentru ce s-a admis.
Pentru motivele invocate solicită admiterea apelului și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
În drept cererea de apel este întemeiată pe dispozițiile codului de procedură civilă, ale Ordinului nr.14/2011 și ale OUG nr.80/2013 iar în dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește motivele de apel invocate intimatul arată că afirmația apelantei că adresa nr.J4659/17.07.2013 a fost trimisă dar intimatul nu a fost găsit la domiciliu este total neadevărată și se încearcă inducerea în eroare a instanței având în vedere că adresa a fost trimisă la o destinație greșită, în sectorul 6 București, în condițiile în care el are domiciliul în sectorul 2 București.
Cu privire la suma de 565,44 lei reprezentând contravaloare deviz reparație, impus de către societatea de asigurare, intimatul arată că în temeiul raportului de expertiză întocmit în cauză, valoarea autoturismului la data producerii evenimentului rutier este de 54.313 lei și nu 40.737 lei cum afirmă apelanta, iar pe de altă parte nu ne aflăm sub imperiul art.50 din ordinul 14/2011 ci al art.453 cod procedură civilă, suma de 565,44 lei reprezentând o cheltuială de judecată.
Cu privire la penalitățile de întârziere de 0,2% arată intimatul că acestea au un caracter penalizator și au fost introduse tocmai în scopul de a determina societățile de asigurare să-și exercite obligațiile asumate prin lege.
Redând prevederile art.36 și art.37 din Ordinul 14/2011, intimatul susține că ne aflăm în situația în care societatea apelantă nu a respectat obligațiile stabilite prin Norma RCA în sensul că nu a formulat o ofertă de despăgubire și nu și-a îndeplinit obligațiile în sensul că a diminuat în mod nejustificat valoarea despăgubirii astfel cum s-a stabilit prin judecata la fond. Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător ori intimatul susține că a depus toate documentele solicitate de către apelantă.
Cu privire la practica depusă de apelantă, intimatul arată că nu poate fi luată în considerare deoarece decizia face referire la un eveniment asigurat petrecut sub imperiul altui act normativ, respectiv Ordinul CSA 21/2009 și se referă la modalitatea în care păgubitul alege ca soluție de dezdăunare direct instanța de judecată fără a se mai prezenta la societatea de asigurări în vederea avizării daunei și instrumentării dosarului de daună.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului, arătând mai întâi că este de bună credință și că a efectuat plata despăgubirilor iar apoi solicitând respingerea afirmațiilor din întâmpinare ca fiind făcute fără temei legal,
Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, apreciază apelul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Primul motiv de apel, privind includerea în cuantumul despăgubirilor și a sumei de 565,44 lei nu este fondat.
Astfel, se reține că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, valoarea autoturismului la data producerii accidentului era de 54.313 lei iar valoarea despăgubirilor de 40.737 lei.
Potrivit art.26 alin.1 teza I din Ordinul 14/2011 „asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.”
Ori suma de 565,44 lei este în strânsă legătură cu prejudiciul produs ca urmare a accidentului rutier, în lipsa acestui deviz persoana păgubită, în speță intimatul reclamant neavând cunoștință de cuantumul despăgubirilor și neputând formula cererea de despăgubire.
Astfel, aceste cheltuieli, în mod corect au fost incluse de instanța de fond în cuantumul total al despăgubirilor.
Nu poate fi reținută susținerea apelantei că această sumă depășește despăgubirea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, prin raportare la dispozițiile art.50 pct.12 din Ordinul 14/2011 deoarece potrivit acestui text de lege „despăgubirile nu pot depăși …cuantumul despăgubirii, diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, și în cazul daunelor parțiale.”
Or, în cauză, fiind în prezența unei daune totale, valoarea despăgubirilor nu depășește limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare.
Este greșită și susținerea apelantei că expertul a stabilit valoarea maximă a despăgubirilor deoarece expertul a stabilit valoarea despăgubirilor prin raportare la valoarea autoturismului însă potrivit art.26 alin.1 teza a doua lit.b din ordinul 14/201, fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, asigurătorul acordă despăgubiri pentru daunele materiale.
Daunele materiale, prejudiciul nu se limitează numai la despăgubirile stabilite pentru avarierea autovehiculului ci includ orice daună suferită de persoana păgubită ca urmare a accidentului.
Costul pentru obținerea unui deviz estimativ de către reclamant reprezintă o cheltuială în plus, care nu îi este imputabilă și reprezintă o daună în patrimoniul său; fiind strâns legată și chiar determinată de producerea accidentului, aceasta trebuie inclusă în cuantumul total al despăgubirilor.
Nici al doilea motiv de apel, privind acordarea penalităților de întârziere nu este fondat.
Nu poate fi reținut argumentul apelantei că în speță sunt incidente dispozițiile art.36 pct.5 teza a doua din Ordinul RCA nr.14/2011 deoarece se observă că articolul invocat reglementează două situații și anume: prima când termenul de 10 pentru efectuarea plății curge de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător și a doua, cea invocată de apelantă, când termenul de plată curge de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
În speță suntem în prezența primei situații și nu în prezența celei de a doua deoarece reclamantul a formulat cererea de despăgubire, a depus toate documentele solicitate de către apelantă iar aceasta, după ce l-a înștiințat că va face propriile investigații privind producerea evenimentului, nu i-a comunicat reclamantului nicio altă notificare cu privire la cererea lui de despăgubire, astfel cum este aceasta reglementată de art.36 alin.1 și 2 din Ordinul 14/2011.
Nu poate fi reținută susținerea apelantei că a transmis reclamantului adresa prin care îl invita să primească despăgubirile dar acesta nu a primit-o și că nu este culpa că reclamantul nu a primit această adresă deoarece din actele din dosar se reține că invitația despre care face vorbire apelanta a fost comunicată la o adresă greșită iar această împrejurare echivalează cu netrimiterea acelei invitații iar culpa aparține apelantei în condițiile din înscrisurile pe care le avea cunoștea cu certitudine adresa corectă a reclamantului.
Se reține astfel că după depunerea de către reclamant a tuturor înscrisurilor solicitate de către apelanta pârâtă, în lipsa oricăror alte notificări cu privire la cererea sa de despăgubire, pârâta trebuia să efectueze plata în termen de 10 zile de la depunerea ultimului înscris și dată fiind neîndeplinirea obligației, devin incidente dispozițiile art.37 din Ordinul 14/2011, situație față de care în mod corect instanța de fond a dispus și obligarea pârâtei la plata penalităților de 0,2%, calculate de la data avizării daunei și nu de la data comunicării hotărârii judecătorești.
Al treilea motiv de apel, privind cuantumul cheltuielilor e judecată acordate, este fondat.
Astfel, se reține că potrivit 451 cod procedură civilă „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului ” iar potrivit art.453 alin.2 teza I din același cod „când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.”
În speță reclamantul a solicitat prin cererea introductivă obligarea pârâtei la pata sumei de 54.653,61 lei, pretenție pentru a achitat o taxă judiciară de timbru de 2.198,06 lei.
Având în vedere că cererea reclamantului a fost admisă în parte, acordându-i-se despăgubiri în sumă totală de 41.302,44 lei, taxa de timbru proporțională acestei sume și care trebuia inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată este de 1.844 lei.
Obligând-o pe pârâtă să suporte întreaga taxă de timbru deși nu a căzut în pretenții pentru întreaga sumă solicitată și pentru care fusese plătită taxa de timbru, ci doar pentru o parte, instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.453 alin.2 teza I cod procedură civilă.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, urmând să îl admită și să schimbe în parte sentința apelată, cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantului, pe care îl va reduce de la 6.700,7 lei la 5.346 lei din care 1.844 lei taxa judiciară de timbru, 3.000 lei onorariu avocat și 502 lei onorariu expert.
Va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Având în vedere că apelul a fost admis numai în ceea ce privește motivul de apel relativ la cheltuielile de judecată iar pentru acest motiv de apel nu se datorează taxa judiciară de timbru, taxa de timbru achitată de apelantă fiind aferentă motivelor de apel care vizau fondul cauzei, dar și faptul că nu s-a făcut dovada altor cheltuieli de judecată, tribunalul va respinge cererea apelantei de obligare a intimatului la pata cheltuielilor de judecată.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 și 2 cod procedură civilă admite apelul declarat de apelanta S.C. G. A. S.A., cu sediul în mun. București, .. 45, sector 1, cu nr. de ordine în Registrul Comerțului J40/2087/17.03.2010, CUI_ și cu sediul ales în mun. Slobozia, Al. Lujerului, nr. 2, jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr.1397 din 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, pe care o schimbă în parte, cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată, pe care îl reduce de la 6700,7 lei la 5.346 lei din care 1844 taxa judiciară de timbru, 3000 lei onorariu avocat și 502 lei onorariu expert.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2015.
Președinte, M. I. | Judecător, R. M. I. | |
Grefier, M. I. |
Red./Tehnored.I.R.M.
7 ex./20.04.2015
Jud.fond.M. S. M.
| ← Cereri. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de... → |
|---|
