Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1573/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1573/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 22472/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Iunie 2013
PREȘEDINTE – I. C.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1573/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către A. I. împotriva sentinței civile nr._ din 12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind L. A., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 30.05.2013, 06.06.2013 când având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât se afla în concediu medical, s-a amânat pronunțarea pentru 13.06.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/12.06.2012 Judecătoria Iași a admis în parte cererea formulată de reclamantul L. A. în contradictoriu cu pârâtul A. I., a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 132 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 1500 lei, reprezentând daune morale; a obligat în parte pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate în cuantum de 488,50 lei, din care 138,50 lei reprezintă contravaloarea taxelor judiciare achitate, iar 350 lei reprezintă contravaloarea onorariului de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 14.12.2010 (f.5-6), emisă de P. de pe lângă Judecătoria Iași s-a reținut că în ziua de 31.07.2009, după terminarea programului de lucru, pe terenul de tenis cu piciorul din spatele Reviziei de Vagoane CF Iași s-au adunat mai multe persoane care practicau acest sport, grupându-se în echipe duble formate din învinuitul A. I. (pârâtul) și C. I. și S. G. B. și B. C..
La momentul apariției pe terenul de joc a părții vătămate (reclamantul), pe fondul scandalului provocat de aceasta prin adresarea de injurii și cuvinte jignitoare martorului B. C., cel din urmă a cerut scuze numitului L. A., pentru aplanarea și detensionarea situației, solicitând acestuia să înceteze, pentru a reuși continuarea partidei, însă fără succes.
Intervenind pe fondul stării de surescitare și indignare provocate de partea vătămată, învinuitul i-a solicitat acestuia să renunțe la comportamentul perturbator și să părăsească locația. În continuare, L. A. a adresat injurii și cuvinte sarcastice învinuitului, încetând să le profereze la adresa martorului B. C..
Întrucât învinuitul nu a mai suportat expresiile adresate de partea vătămată, s-a îndreptat spre aceasta cu intenția de a stopa acțiunea provocatoare, aplicând numitului L. A. o lovitură cu podul palmei peste față. După dezechilibrarea părții vătămate, în mișcarea de cădere, învinuitul a încercat să împiedice producerea impactului victimei cu suprafața dură, însă fără a-i aplica și alte lovituri după cum rezultă din declarațiile proprii și din cele ale martorilor menționați.
Certificatul medical eliberat ulterior a arătat că este necesar un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea reclamantului.
Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași a decis că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (reținând și circumstanța provocării) și i-a aplicat pârâtului o amendă administrativă în cuantum de 300 lei.
Ca urmare a administrării nemijlocite a probelor în prezenta cauză, instanța de fond a menționat că nu are motive să rețină o situație de fapt diferită de cea reținută de P. cum, de altfel, a reținut și instanța penală prin sentința din 25.05.2011 din dosarul_ al Judecătoriei Iași, atunci când a respins plângerea pârâtului împotriva soluției procurorului.
Astfel, martorul S. G. B. (pentru reclamant) a afirmat că pârâtul l-a lovit pe reclamant cu un dos de palmă, acesta din urmă fiind sub efectul plantelor cu efect psihotrop. Martorul R. A. M. a spus că pârâtul nu a consumat niciodată plante cu efect psihotrop, dar nu a fost prezent la evenimente, acestea fiindu-i povestite de reclamant.
Pentru dovedirea prejudiciului material, reclamantul a depus la dosar mai multe chitanțe: din 04.08.2009 (35 lei la Spitalul Clinic Județean pentru consult chirurgical și echografie abdominală – din ce se distinge), plus 4 chitanțe în valoare de 132 lei, reprezentând contravaloarea unor costuri medicale (pentru consult, echografie, un serviciu legat de piramida nazală și contravaloarea unei taxe).
În drept, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art.998 Cod Civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara.
Condițiile pentru existența acestui text sunt săvârșirea unei fapte ilicite cu vinovăție, care să fi cauzat un prejudiciu (moral sau material).
În mod evident, există fapta ilicită a pârâtului de a-l lovi pe reclamant, pe fondul comportamentului inadecvat al acestuia, cu forma de vinovăție a intenției, care a cauzat cel puțin prejudiciul material în cuantum de 132 lei, dovedit prin cele 4 chitanțe menționate în situația de fapt (chitanța de 35 de lei nu intră aici, deoarece din descrierea evenimentelor nu rezultă neapărat necesitatea unui control abdominal).
Nu poate fi ignorat însă nici prejudiciul moral inerent cauzat prin atingerea unei valori sociale fundamentale pentru reclamant, și anume dreptul la integritate fizică. Totodată, dat fiind că lovirea acestuia s-a petrecut de față cu alte persoane, este de înțeles intervenirea unui sentiment de umilire, ca urmare a „corecției” aplicate, indiferent dacă între cei doi era sau nu o relație de subordonare ierarhică și indiferent de imaginea negativă pe care o avea victima printre colegi.
În acest context, instanța nu consideră exagerate pretențiile sale materiale, însă este de observat că acesta și-a cuantificat prejudiciul moral în condițiile în care, din punctul său de vedere, comportamentul lui nu fusese provocator. Ori din situația de fapt rezultă fără dubii că acesta a provocat, prin cuvintele jignitoare adresate celor care se găseau pe terenul de tenis.
Prin urmare, instanța de fond a considerat că suma de 1500 lei reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, și i-a acordat această sumă.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis în parte cererea și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 132 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 1500 lei, reprezentând daune morale.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat în parte pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate, în cuantum de 488,50 lei, din care 138,50 lei reprezintă contravaloarea taxelor judiciare achitate, iar 350 lei reprezintă contravaloarea onorariului de avocat (aproximativ proporțional cu procentul acordat din suma cerută).
Împotriva sentinței civile nr._/12.06.2012 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Iași, a declarat recurs pârâtul A. I., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
I). Hotărârea dată de instanța de fond este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea și încălcarea vădită a legii;
I. Sentința pronunțată de instanța de fond în dosarul civil nr._ este lipsită de temei legal. Afirmația se sprijină pe faptul că motivarea instanței de fond se sprijină pe o dispoziție legală abrogată. Se poate observa că pronunțarea hotărârii s-a materializat la data de 12.06.2012, adică după . N.C.C. și recurentul consideră că folosirea ineficientă a vechilor dispoziții ale vechiului cod civil a generat pronunțarea de către instanța de fond a unei hotărâri netemeinice și nelegale. În speța de față, aplicarea de către instanța de fond a temeiului de drept a dispozițiilor art.998 din vechiul Cod civil (abrogat la 01.10.2011), dispoziții perimate și incomplete pentru fapte ce au fost soluționate în cauza de față în sensul arătat, a invocat Decizia Nr. 1/2004 a Î.C.CJ. Secțiile Unite în aplicarea art.14 din Codul de procedură penală și ale art.998 din Codul de procedură civilă.
Recurentul consideră că instanța de fond nu a dat eficiența necesară noilor dispoziții legale și a ignorat dispozițiile legale în vigoare ale Noului Cod civil; consideră o gravă greșeală a instanței de fond în pronunțarea sentinței atacate cu recurs. De asemenea, a invocat ca utilitate în soluționarea recursului de față și Decizia nr.44/2002 a Curții constituționale cu referire la constituționalitatea art.998 - 999 din Codul civil în raport cu disp. art. 30 alin (8) din Constituția României, solicitând să se constate ineficiența temeiului de drept a art. 998 din Codul civil vechi folosit de instanța de fond ca sprijin în pronunțarea sentinței atacată cu recurs.
A invocat faptul că sentința atacată cu recurs nu se sprijină pe dispoziții legale aflate în vigoare la data pronunțării, adică pe dispozițiile art. 1357 și urm. din Noul Cod civil. Pentru aceste motive consideră că cererea de recurs este întemeiată, și solicită admiterea recursului ca fondat.
II. Un alt motiv de critică a sentinței pronunțate de instanța de fond și atacată cu recurs constă în faptul că instanța de fond nu a analizat și nici nu a dat eficiență probatoriului administrat în cauză și noilor dispoziții aplicabile în soluționarea cauzei. Argumentele se sprijină pe faptul că atât în vechiul Cod Civil cât și în Noul Cod Civil, unde se precizează în mod imperativ cum poate fi ""angajată răspunderea civilă delictuală.
Deci, pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală sunt necesare îndeplinirea simultană a patru condiții esențiale – respectiv:
1. Existența unei fapte ilicite săvârșită de persoana fizică,
2. Existența unui prejudiciu,
3. Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,
4.Existența vinovăției "celui "care a cauzat prejudiciul constând în "intenția, "neglijența și imprudența cu care a acționat.
1). Fapta ilicită a părților constă în faptul că la data incidentului, reclamantul L. A., fiind într-o starea avansată de ebrietate, de asemenea, fiind și sub influența consumului de buruiene etno - botanice, a generat un conflict cu persoanele care erau angrenate într-un joc de tenis cu piciorul, persoane ce se aflau împreună cu pârâtul A. I..
Din cauza halenei alcoolice și a buruienilor halogeniene, reclamantul L. A. a purces la adresarea de calomnii, injurii, insulte și jigniri "celor care erau pe terenul de tenis și pârâtului A. I.. De asemenea, l-a amenințat pe pârâtul A. I. și pe familia sa cu moartea, cu arătare că se va adresa "Clanului C. " să fie ajutat în acțiune sa de agresiune fizică asupra pârâtului A. I. cât și a familiei acestuia din urmă. Chiar în timpul incidentului reclamantul L. A. vorbea la telefon cu un membru al clanului amintit, solicitâdu-i acestuia din urmă să vină de urgență că are pe cineva de "aranjat," adică pe pârâtul A. I..
Recurentul consideră că instanța de fond nu a dat suficientă eficiență probei testimoniale, martorii care au existat și au asistat la incident.
De asemenea, instanța de fond nu a cercetat judecătorește toate elementele constitutive ale angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, punând întreaga vină în sarcina acestuia, fără a constata că pârâtul A. I. nu are nici o vină, privind conflictul generat de reclamantul L. A..
Consideră că instanța de fond a minimalizat sau chiar nu a dat nici o motivare concretă a împrejurărilor săvârșirii faptei ilicite de către pârâtul A. I.. Ar mai fi de arătat și faptul că din proba testimonială, raportată și la starea drogo - halenică a reclamantului L. A. în momentul incidentului și atitudinea acestuia necivică și cu agresiune verbală și fizică asupra pârâtul A. I., invocă faptul că pârâtul A. I. s-a aflat într-o totală "defensivă" adică fapta sa, poate fi încadrată juridic, ca fiind sub incidența dispozițiilor art. 1360 alin.(l) din N.C.C. Astfel, pârâtul A. I. a săvârșit fapta de lovire a victimei aflându-se în "legitimă apărare" față de agresiunile verbale și fizice la care a fost supus de către reclamantul L. A.. Se poate invoca faptul că, pârâtul A. I. l-a lovit pe reclamantul L. A. de frică și fiind și antrenat de subconștientul său privind spiritul de conservare și apărare față de agresiunile verbale (cu amenințări) cât și a agresiunile fizice ale reclamantului L. A., pârâtul a ripostat fără nici o vină, fără să creeze reclamantului leziuni corporale majore, ci acțiunea pârâtului A. I. a fost cu scopul de a - se apăra împotriva agresiunilor la care a fost supus de către reclamantul L. A. și cu scopul de a-l anihila pe acesta din urmă în acțiunea sa agresivă și nicidecum cu scopul de a-l umili pe reclamantul L. A. față de colegii săi de serviciu, sau față de alte persoane străine care asistau la acel meci de tenis ce se juca cu piciorul.
Consideră o gravă eroare judiciară a instanței de fond admiterea acțiunii reclamantului L. A., fără a avea în vedere împrejurările săvârșirii faptei ilicite de către pârâtul A. I., punându-i acestuia în sarcină o vină în mod arbitrar. Adică instanța de fond s-a pronunțat fără a ține cont de cele 4 elemente constitutive de angajare a "răspunderii civile delictuale " și ar mai fi de adăugat și faptul că motivarea sentinței atacate cu recurs se sprijină pe o dispoziție legala "abrogată, " fără a da eficiență de aplicare a noilor dispoziții aflate în vigoare la data pronunțării sentinței civile nr._/12.06.2012.
Din probatoriul aflat la dosarul cauzei se poate invoca că cel lezat în drepturile sale este tocmai pârâtul A. I..
Argumentele se sprijină și pe dispozițiile art.6 (1) din CEDO, care arată că "demnitatea este un drept civil ocrotit de lege ", adică este un drept subiectiv nepatrimonial.
Argumentele instanței de fond că pârâtul A. I. l-a umilit pe reclamantul L. A. sunt total nefondate, nu au suport legal și nici nu au fost probate.
Admiterea cererii de către instanța de fond privind acordarea de daune morale reclamantului L. A. este neîntemeiată și nefundamentată pentru că nu se sprijină pe nici o probă concludentă sau temei legal. Mai mult, se poate invoca faptul că generatorul conflictului a fost tocmai reclamantul L. A. (nu este loc de scuze că era într-o stare avansată de ebrietate și sub influența buruienilor etno-botanice) și poate fi exonerate de la săvârșirea faptei ilicite.
Pentru aceste motive pertinente și elocvente consideră că recursul promovat este motivat, întemeiat și fundamentat pe dispozițiile legale aflate în vigoare și drept consecință a solicitat admiterea lui și, drept consecință, să se dispună:
1.Casarea sentinței civile nr._/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în cauza dosarului civil nr._ al Judecătoriei lași și, în rejudecare, respingerea acțiunii promovată de reclamantul L. A., ce a formulat cauza dosarului civil nr._ al Judecătoriei Iași.
2.Obligarea reclamantului L. A. la plata cheltuielilor de judecată ce au fost avansate de pârâtul A. I. pentru soluționarea cauzei în fața instanței de fond cât și soluționarea recursului de față.
În drept și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.(9); art.304ind. l din codul de procedură civilă și ca apărări de fond dispozițiile art. 1360 alin. (1) din Noul Cod Civil și în drept internațional invocă dispozițiile art.6 pct.(l) din CEDO.
Intimatul L. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de A. I. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr._/12.06.2012, pronunțată de Judecătoria lași în prezenta cauză.
În condițiile precizărilor punctuale ale motivelor de recurs, referirile noastre vor fi la fel de strict raportate pretinselor motive de nelegalitate și netemeinice ale sentinței recurate:
1 Motivul de casare precizat de dispozițiile art.304 pct.9 C.. „lipsa de temei legal" sau „aplicarea Și încălcarea vădită a legii" este inoperant în cauză.
Recurentul susține că sentința a folosit „ineficient" „vechile dispoziții ale Codului civil, dispoziții perimate și incomplete pentru fapte ce au fost soluționate în cauza de față.
Intimatul reamintește recurentului împrejurarea că față de momentul săvârșirii faptei prejudiciabile - anul 2009, singurele dispoziții legale pe care instanța urma să le valorifice sunt cele ale vechiului Cod civil, respectiv - art.998 ș.u. privind răspunderea pentru fapta proprie. Așa cum este binecunoscut, norma legală intrată în vigoare în 2010 urmează a se aplica situațiilor juridice ulterioare acestui moment, sens în care motivul de recurs urmează a fi respins ca nefondat.
2. Intimatul a solicitat ca motivele de casare circumscrise dispozițiilor art.304 ind. 1) C., să fie înlăturate ca nefondate.
Încercând a ignora redactarea- la limita calomniei- a motivelor de recurs, ce precizează că A. L. s-ar fi aflat „sub influența buruienilor etno-botanice", într-o stare „drogo-halenică", etc, nu se poate nega împrejurarea că sentința pronunțată are la bază un vast material probator și o apreciere corectă asupra declarațiilor de martori și înscrisurilor depuse.
Verificarea acestora dovedește fără putință de tăgadă că între părți a avut loc conflictul descris în rezoluția Parchetului, iar reacția violentă a pârâtului-recurent a fost sancționată de instanță conform principiilor răspunderii civile delictuale, în conformitate cu care se răspunde pentru orice formă de culpă, fie ea culpa levissima.
Împrejurarea că recurentul a fost scos de sub urmările penală este relevantă din perspectiva faptului că organul de cercetare penală nu a reținut lipsa de vinovăție a lui A. I., ci faptul că dată fiind modalitatea concretă în care a avut loc fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Din alt punct de vedere, apărările pârâtului privind starea de provocare datorată reclamantului au fost corect valorificate de instanța de fond (dar și de organul de cercetare penală), dovadă stând considerentele sentinței.
Pe cale de consecință, reținându-se existența unei fapte delictuale, precum și a consecințelor acesteia cu privire la persoana lui A. L., sentința apare ca fiind legală și temeinică, sens în care intimatul solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial, reclamantul L. A. l-a chemat în judecată pe pârâtul A. I. solicitând obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 3000 lei daune materiale și morale.
Anterior formulării acțiunii civile, reclamantul L. A. a făcut o sesizare la parchet.
Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 14.12.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a reținut că în ziua de 31.07.2009, după terminarea programului de lucru, pe terenul de tenis cu piciorul din spatele Reviziei de Vagoane CF Iași s-au adunat mai multe persoane care practicau acest sport, grupându-se în echipe duble formate din învinuitul A. I. (pârâtul) și C. I. și S. G. B. și B. C..
La momentul apariției pe terenul de joc a părții vătămate, pe fondul scandalului provocat de aceasta prin adresarea de injurii și cuvinte jignitoare martorului B. C., cel din urmă a cerut scuze numitului L. A., pentru aplanarea și detensionarea situației, solicitând acestuia să înceteze, pentru a reuși continuarea partidei, însă fără succes.
Intervenind pe fondul stării de surescitare și indignare provocate de partea vătămată, învinuitul i-a solicitat acestuia să renunțe la comportamentul perturbator și să părăsească locația. În continuare, L. A. a adresat injurii și cuvinte sarcastice învinuitului, încetând să le profereze la adresa martorului B. C..
Întrucât învinuitul nu a mai suportat expresiile adresate de partea vătămată, s-a îndreptat spre aceasta cu intenția de a stopa acțiunea provocatoare, aplicând numitului L. A. o lovitură cu podul palmei peste față. După dezechilibrarea părții vătămate, în mișcarea de cădere, învinuitul a încercat să împiedice producerea impactului victimei cu suprafața dură, însă fără a-i aplica și alte lovituri după cum rezultă din declarațiile proprii și din cele ale martorilor menționați.
Certificatul medical eliberat ulterior a arătat că este necesar un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea reclamantului.
Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași a decis că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (reținând și circumstanța provocării) și i-a aplicat pârâtului o amendă administrativă în cuantum de 300 lei. Împotriva ordonanței s-a formulat plângere, iar instanța, prin sentința penală din 25.05.2011 din dosarul_ al Judecătoriei Iași a respins-o.
În mod corect și instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt. De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.998 din vechiul cod civil, în vigoare până la data de 01.10.2011, raportat la data săvârșirii faptei, 31.07.2009.
În cauză s-a săvârșit o faptă ilicită cu vinovăție, care a cauzat un prejudiciu material, există legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, iar fapta a fost săvârșită cu vinovăție sub forma intenției
Pârâtului l-a lovit pe reclamant, este adevărat că pe fondul comportamentului inadecvat al acestuia, cu forma de vinovăție a intenției și i-a cauzat un prejudiciu material dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.
Chiar și instanța de fond a reținut că din situația de fapt rezultă fără dubii că reclamantul l-a provocat pe pârât, persoană mult mai mare în vârstă, prin cuvintele jignitoare adresate celor care se găseau pe terenul de tenis.
Tribunalul apreciază că doar sub acest aspect instanța de fond nu a apreciat corect cauza și i-a acordat daune morale reclamantului în sumă de 1500 lei considerând că aceasta reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Având în vedere faptul că cel care a provocat incidentul a fost intimatul reclamant L. A., instanța de recurs apreciază că nu este îndreptățit la acordarea daunelor morale.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 și 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr._/12.06.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge capătul de cerere având ca obiect daunele morale și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
În baza dispozițiilor art. 276 din Codul de procedură civilă, va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 364,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr._/12.06.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifica în parte, în sensul că:
Respinge capătul de cerere având ca obiect daunele morale.
Obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 364,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obliga intimatul să plătească recurentului 600 lei, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.06.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
I.C. M.M. A.C. I.G.
Redactat: A.C.
2 ex/05.11.2013
Judecător de fond:Z. L. F. M., Judecătoria Iași
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1552/2013. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1572/2013.... → |
|---|
