Contestaţie la executare. Decizia nr. 1588/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1588/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 13215/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Iunie 2013
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – C. M.
GREFIER: I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1588/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către D.G.F.P. I. împotriva sentinței civile nr. 8086 din 11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind IF M. V. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 07.06.2013 și apoi pentru 13.06.2013 când având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât se afla în concediu medical s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin sentinta vivila nr. 8086/11.04.2012 pronuntata de Judecatoria I. s-au dispus urmatoarele:
Admite in parte contestatia la executare formulata de contestatoarea I.F.M. V.M., cu sediul in I., ., in contradictoriu cu intimata D.G.F.P. I., cu sediul in I., ..26, jud.I..
Anuleaza actele de executare din cadrul dosarului de executare nr.99/22/_ /_, intocmit pe numele contestatoarei, pentru suma de 201.156 lei.
Mentine actele de executare ( in baza deciziei nr.542/04.05.2011) in limita sumei de 11.179 lei, pe care contestatoarea o datorează.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut:
“ La data de 31.03.2011 intimata a emis în dosarul de executare nr. 99/22/_ /_ somația si titlul executoriu nr._ prin care retine în sarcina contestatoarei suma de 228.902 lei, din care suma de 250 lei venituri din amenzi si alte sanctiuni, 60.546 lei dobânzi si penalități de intârziere aferente taxei pe valoare adăugată, 168.106 lei taxa pe valoare adăpugată, documentul prin care s-a individualizat creanța fiind Decizia de impunere 1701/28.01.2011.
Contestatoarea a formulat la organul administrativ – fiscal contestatie, solutionata prin emiterea deciziei 542/04.05.2011, prin care s-a dispus admiterea contestatiei formulate de M. V.M. Întreprindere Individuală pentru suma totală de 16.317 lei, reprezentând_ lei – TVA; 3357 lei majorări de intârziere aferente TVA. S-a dispus respingerea contestatiei pentru suma totală de 212.335 li, reprezentând: 155.146 lei – TVA; 57.189 lei majorări de intârziere aferente TVA. Această decizie a fost contestată si pe calea contenciosului administrativ, prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului I. sub nr._/99/2011.
Potrivit art.172 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condițiile legii.
(3) Contestația poate fi fãcutã și împotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de o instanțã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicțional și dacã pentru contestarea lui nu existã o altã procedurã prevãzutã de lege.”
Pe baza expertizei contabile efectuate in cauză, rezultă că impotriva contestatoarei s-a pornit executarea silită pentru o sumă nedatorată in intregime. Astfel, conform calculelor facute de expertul desemnat, B. V., contestatoarea datorează in realitate suma de 11.179 lei, sumă constituită in totalitate din majorările calculate pentru neplata la termen a taxei pe valoarea adăugată in perioada februarie 2008 – decembrie 2010.
Astfel, vor fi mentinute actele de executare in limita sumei real datorate – de 11.179 lei, urmând a se admite contestatia formulata in parte, in limita sumei de 201.156 lei, pe care contestatoarea nu o datorează, cu anularea actelor de executare pentru această sumă.
Instanta va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.”
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Administratia Finantelor Publice I., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand:
In urma controlului efectuat de inspectorii din cadrul D.G.F.P. lași, Activitatea de Control Fiscal, s-a încheiat Raportul de Inspecție Fiscală nr. 1700/28.01.2011, Decizia de impunere nr. 1701/28.01.2011 precum și Procesul verbal de constantare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/25.01.2011.
Având în vedere că atât Raportul de inspecție fiscală cât și Decizia de impunere au fost comunicate contribuabilului la data de 03.02.2011, termenul de plată pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa, conform disp. art. 111 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, a expirat la data de 05.03.2011.
Pentru neplata la termen a debitelor în termen legal, organul fiscal a inițiat procedura executării silite, conform prevederilor Codului de procedură fiscală. Astfel s-au emis și transmis contestatoarei somația nr. 22/_ /_/31.03.2011 și titlul executoriu nr._/31.03.2011. Neefectuându-se plăți în contul obligațiilor fiscale s-a procedat la continuarea executării silite prin înființarea unei popriri - adresa de înființare a popririi nr._/12.12.2011, comunicată atât contestatoarei, cât și terților popriți: BRD - Group Societe Generale S.A., ING BanK N.V., R.H.S. Company SA
Prin acțiune se solicită anularea somației nr. 22/_ /_/31. 03.2011 și titlul executoriu nr._/31.03.2011, invocându-se aspecte ce țin de fondul cauzei, aspecte ce nu pot fi analizate într-o contestație la executare - suma poprita nu este certă, lichidă și exigibilă.
Cu totate că obiectul cauzei este contestație la executare instanța, prin încheierea de ședință din 26.10.2011, numește un expert contabil, în vederea clarificării obligațiilor fiscale a contribuabilului, aspecte ce nu pot fi analizate de Judecătoriai lași, într-o cauză având ca obiect contestație la executare.
Impotriva Raportul de Inspecție Fiscală nr. 1700/28.01.2011, Decizia ce impunere nr. 1701/28.01.2011, contestatoarea trebuia să urmeze prevederile disp art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală prin contestarea pe cale adminsitrativă și ulterior printr-o acțiune în contencios, acțiune promovată la Tribunalul lași, conform Legii 554/2004, privind contenciosul administrativ. Procedura de contestare a actelor administrative fiscale este strict reglemetată de disp. art. 215 din Codul de procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr. 8086/11.04.2012, Judecătoria lași a admis în parte contestația la executare, a anulat actele de executare emise în dosarul de executare nr. 99/22/_ /_ a mențiunt actele de executare în limita sumei de 11.179 lei.
In motivarea sentinței instanța reține că contestatoarea a formulat contestație pe cale administrativă și prin decizia nr. 542/04.05.2011 privind soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei 1700/27.01.2011 a fost admisă contestația formulată pentru suma de 16.317 lei, astfel încât, s-a început executarea pentru o sumă nedatoarată în întregime.
Consideră netemenică și nelegală soluția Judecătoriei lași cât și încuviințarea probei cu expertiză contabilă în prezenta cauză.
1.Prin sentință instanța reține că „legal citată intimata nu a depus întâmpinare", dar în prezenta cauză s-a depus întâmpinare, pentru termenul din 31.08.2011, depune în acest sens copie de pe întâmpinare cu ștampila registraturii de la Judecătoria lași.
Tot în prezenta cauză pentrut termenul din data de 04.04.2012 organul fiscal a depus Obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul B. V..
2.Cu privire la proba solicitată și încuviințată de instanță de efectuare a unei expertize contabile, consideră că în mod greșit a fost admisă acesta probă.
Instanța nu a supus dezbaterii părților proba cu expertiza, în cadrul procesual al unei contestații la executare, instanța este investită să verifice dacă actele de executare au fost emise conform prevederilor legale și dacă s-a respectat procedura executării silite.
Obiectivele expertizei solicitate de IF M. V M. nu au fost comunicate A.F.P. a mun. lași. Din raportul de expertiză la punctul I.2 rezultă că obiectivul fixat de instanță este calcularea sumelor real datorate de către contestator, ținând seama de decizia 542/2011, emisă de intimată.
Față de acest obiectiv, arata că Judecătoria lași a fost investită cu o contestație la executare, conform disp. art. 172, 173, 174 din Codul de procedură fiscală, promovată împotriva actelor de executare, emise de A.F.P. a mun. lași, în speță somația nr._/31.03.2011 și a titlului executoriu nr._/31.03.2011 Nu are competența materială de a verifica Decizia nr. 542/2011. Acesta competență revine Tribunalului lași, conform disp. art. 218 din același Cod de procedură fiscală.
Decizia nr. 542/2011, a fost emisă de Serviciul Soluționare Contestații, din cadrul D.G.FP. lași și legiuitorul a stabilit în mod imperativ, prin art. 218 din Codul de procedură fiscală, procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale: după parcurgerea procedurii prealabile stabilită de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, se poate formula acțiune, conform prevederilor Legii 554/2004, privind contenciosul administrativ, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii" - în speță Tribunalul lași.
In cadrul dosarului de pe rolul Tribunalului lași se poate solicita suspendarea efectelor deciziei nr. 542/2011, confom disp. art. 14 din Legea 554/2004: „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Dacă instanța de contencios dispune suspendarea actului administrativ acesta își produce efectele prevăzute de lege, implicit se va suspenda și executarea începută împotriva contestatorului.
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei lași se poate solicita doar suspendarea executării silite, până la soluționarea acțiunii în contenios și nicidecum deființarea actelor de executare emise în baza deciziei nr. 542/2011.
Având în vedere toate aspectele invocate consideră că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea actelor de executare.
Intimata IF M. V. M. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Din oficiu, tribunalul a pus in discutia contradictorie a partilor nulitatea sentintei recurate pentru lipsa semnaturii judecatorului fondului, raportat la disp. art. 258 alin.1 C.pr.civ.
Examinand cu prioritate exceptia, Tribunalul retine ca potrivit dispozitiilor art. 258 alin.1 C.pr.civ. (1)După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
Orice hotarâre judecatoreasca trebuie sa cuprinda, conform prevederilor art. 261 alin.1 pct. 5 Cod proc. civ. motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor.
Hotărârea judecătorească este actul procesual fundamental prin care se finalizează judecata. Ea reprezintă o unitate juridică, constituită prin reunirea componentelor sale (practicaua, considerentele și dispozitivul), iar semnăturile membrilor completului îi certifică existența legală și conținutul. Este rațiunea pentru care, prin art. 261 pct. 8 Cod procedură civilă, s-a prevăzut că hotărârea va cuprinde arătarea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, precum semnăturile judecătorilor și grefierului. Din considerente de ordin practic, s-a consacrat prin art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă, o excepție, în sensul că, dacă, după pronunțare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea, președintele instanței o va semna în locul său, iar dacă cel în imposibilitate să o semneze este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul șef, făcându-se mențiunea despre cauza care a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze.
Semnătura judecătorului este necesară pentru a oferi garanția că hotărârea este rodul gândirii acestuia.
Legea cere ca hotărârea să fie pronunțată de către judecătorii în fața cărora au avut loc dezbaterile de fond, cerință care vizează atât dispozitivul întocmit cu ocazia pronunțării (conform art. 258 din Codul de procedură civilă), cât și hotărârea redactată ulterior, care trebuie semnată de același complet de judecată (potrivit art. 261 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă).Având în vedere că nu este permis ca un complet de judecată să pronunțe hotărârea și altul să o redacteze și să o semneze, sancțiunea aplicabilă este constatarea nulității hotărârii astfel pronunțate, în baza art. 304 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Nesemnarea hotararii de catre judecator face sa existe incertitudinea ca cele consemnate in considerentele acesteia reflecta rezultatul deliberarii, o astfel de omisiune cauzand partilor o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii.
Nesemnarea deciziei pronuntate de catre judecator echivaleaza cu nearatarea motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si celor pentru care s-au înlaturat cererile partilor, astfel incat instanta superioara nu poate supune decizia atacata controlului judiciar.
S-a statuat în jurisprudenta ca obligatia instantei de a-si motiva hotarârea adoptata are în vedere stabilirea în considerentele hotarârii a situatiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant si, nu în ultimul rând, rationamentul logico - juridic care a fundamentat solutia adoptata.
În dreptul european, obligativitatea motivarii hotarârilor judecatoresti constituie o conditie a procesului echitabil, exigenta a art. 6 parag. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca aceasta obligativitate nu implica raspunsul detaliat al instantei judecatoresti la fiecare argument invocat de parti dar presupune un raspuns specific si explicit, pierzându-si scopul daca din considerentele hotarârii rezulta ca judecatorii fondului nu au studiat piesele esentiale ale dosarului.
Potrivit art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. recursul se poate formula când "hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau când cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii".
Nearatarea motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei împiedica exercitarea controlului judiciar întrucât în lipsa oricaror considerente, nu se poate afla daca prin solutia adoptata prin hotarârea recurata s-a cercetat sau nu fondul pricinii.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul apreciind ca nu s-a procedat la cercetarea fondului cauzei, în raport de dispozitiile art. 304 pct.7 coroborat cu art. 312 alin.5 C.pr.civ, va admite recursul ca întemeiat, va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către Administrația finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 8086 din 11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o casează in tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 20.06.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
I.C. C.M. T.D. GREFIER,
I.G.
Cu opinie separata, in sensul admiterii recursului,
casarii sentintei, cu retinerea cauzei spre rejudecare in fond,
respingerea contestatiei
Red 2 ex, IC/IC
31.07.2013, judecator fond O. P.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1572/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1557/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
