Contestaţie la executare. Decizia nr. 1403/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1403/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 11832/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Iunie 2013
Președinte - M. S.
Judecător O. L.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1403/2013
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenta T. M. C. împotriva sentinței civile nr._/4.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata . SRL, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, la solicitarea apărătorului recurentei de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 04.07.2012 a Judecătoriei Iași, s-a admis in parte contestația la executare formulată de contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimata T. M. C., s-a anulat în parte actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr-132/2012 al B. A. C. în sensul că au fost menținute numai în limita sumei de 360 RON cu titlul de cheltuieli de executare. Au fost obligate intimatele să plătească suma de 1199 Ron contestatoarei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sent.civ.77/18.01.2012 a Tribunalului Iași a fost admisă contestația formulată de T. M. C. în contradictoriu cu . SRL, s-a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 687/23.03.2011, societatea fiind obligată să o reintegreze pe postul deținut anterior emiterii deciziei și să plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data încetării contractului de muncă și până la data reintegrării efective precum și 1200 lei cheltuieli de judecată.
La 01.03.2012 a fost înregistrată la executorul judecătoresc cererea prin care creditoarea intimată a solicitat declanșarea executării silite în privința drepturilor salariale și a cheltuielilor de judecată și de executare.
La 26.03.2012, după încuviințarea executării silite de către instanță, intimata prin avocat a informat executorul că a primit la 02.03.2012 suma de 8623 lei reprezentând drepturi bănești ( salarii) și suma de 1200 lei cheltuieli de judecată și că solicită continuarea executării silite pentru contravaloarea tichetelor de masă și a cheltuielilor de executare.
La 26.03.2012 au fost întocmite de executor procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare pentru suma de 1491,8 lei și somație către contestatoare în sensul de a plăti contravaloarea tichetelor de masă și cheltuieli de executare.
Instanța de fond a reținut precizarea contestatoarei la ultimul termen în sensul că înțelege să formuleze o contestație la executarea însăși, al cărei obiect este anularea actelor de executare, și că nu este învestită cu o contestație la titlu în sensul de a se lămuri înțelesul, întinderea sau aplicarea sentinței, acest tip de contestație fiind de altfel de competența Tribunalului Iași –Secția litigii de muncă potrivit art. 400 alin.2 C.proc.civ.
Dispozitivul sentinței nu cuprinde nici o referire la tichete de masă, nici nu enumeră drepturile a căror valoare ar compune despăgubirea acordată intimatei și în nici un caz instanța învestită cu prezenta contestație nu este competentă să realizeze o analiză de fond în această privință, respectiv să stabilească dacă intimata ar fi beneficiat de respectivele tichete și dacă despăgubirea trebuie sau nu să includă contravaloarea lor. O asemenea analiză este strâns legată de fondul litigiului iar partea interesată are posibilitatea de a solicita instanței care a pronunțat sentința lămurirea ei pe calea prevăzută de art. 281 ind.1 C.proc.civ sau pe calea contestației la titlu, căi ce nu au fost exercitate.
Chemată să analizeze legalitatea executării declanșate în speță instanța de fond a reținut însă că, în lipsa unei lămuriri a sentinței, creanța privind contravaloarea tichetelor de masă este incertă și ne-exigibilă, sub acest aspect executarea fiind nelegală din perspectiva condițiilor impuse de art. 379 C.proc.civ.
Nu se justifică anularea actelor de executarea în întregime pentru că plata sumei corespunzătoare salariilor și cheltuielilor de judecată a avut loc după ce creditoarea s-a adresat executorului (cererea de executare este datată 01.03.2012 iar plata s-a efectuat la 02.03.2012). În aceste condiții intimata este îndreptățită să recupereze prin executare silită parte din cheltuielile efectuate rezonabil până la 02.03.2012.În acest sens, față de mențiunile procesului verbal de cheltuieli, instanța reține suma de 50 lei( emitere somație, formare și arhivare dosar), suma de 10 lei onorariu de executor și suma de 300 lei din totalul de 1000 lei achitat cu titlul de onorariu de avocat la 28.02.2012.
În consecință instanța de fond a admis în parte contestația la executare, menținând actele de executare numai în privința sumei de 360 RON cu titlul de cheltuieli de executare.
În baza art. 274-276 C.proc.civ a obligat intimata să plătească contestatoarei suma 1199 lei cheltuieli de judecată ( taxă timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat - chitanța 37/28.02.2012).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea . SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs îl constituie faptul că nu i s-au achitat toate drepturile de care ar fi beneficiat dacă nu i s-ar fi emis decizia de concediere raportat la sentința civilă nr._ definitivă și irevocabilă prin care i s-a admis contestația, s-a anulat decizia, a fost reintegrată pe postul deținut anterior iar angajatorul a fost obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
S-a mai arătat faptul că al doilea capăt de cerere (constatarea lipsei obiectului executării silite) nu se circumscrie dispozițiilor art. 399 C.pr.civ.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii contestației la executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În dovedire s-a solicitat proba cu acte.
Nu s-a indicat niciun temei de drept.
Recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat și timbrat legal conform dispoziției dispuse de Tribunal la momentul primirii cererii de recurs.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pentru următoarele motive: societatea intimată a achitat toate drepturile bănești cuvenite recurentei în temeiul sentinței civile nr. 77 din 2012 astfel cum au fost individualizate în dispozitivul sentinței judecătorești și cuantificate în cuprinsul contractului individual de muncă.
Aceste drepturi sunt alcătuite din drepturi salariale indexate conform indicelui de inflație, contravaloarea zilelor de concediu aferente anului 2011, cât și proporțional perioadei scurse din 2012, sporul de vechime de 2% acordat începând cu luna ianuarie 2012 și onorariul de avocat.
La data de 2.03.2012 recurenta a primit banii și și-a înaintat demisia ce a fost acceptată cu renunțarea dreptului la preaviz din partea angajatorului. Consideră intimata faptul că recurentei nu i se cuveneau tichete de masă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 308 al.2 C.pr.civ. 1865. În dovedire s-a solicitat proba cu acte.
La dosar s-a administrat proba cu acte, fiind depusă încheierea nr. 723 din 31.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul declarat de către intimată este întemeiat, față de următoarele considerente:
Motivul principal de recurs îl constituie neincluderea în categoria despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă a tichetelor de masă ce i se cuveneau.
Suntem în situația admiterii unei contestații împotriva unei decizii de concediere, în urma admiterii instanța aplicând dispozițiile art. 78 Codul muncii – valabil la acel moment.
Conform art. 78 C.M., în urma stabilirii cu corectitudine a existenței unui motiv de nulitate sau de anulare a deciziei de concediere, instanța urmează a dispune anularea măsurii de concediere și obligarea angajatorului în culpă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii și cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse. Salariatul nu poate abuza de acest drept, întrucât beneficiază de el numai cu condiția stabilirii netemeiniciei sau a nelegalității măsurii de concediere luate unilateral de angajator (decizia nr. 318/2007 pronunțată de Curtea Constituțională).
Faptul că în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 77 din 2012 pronunțate în dosarul nr._ nu se prevede expres acordarea acestora sau a contravalorii tichetelor de masă nu conduce la ideea inexistenței unei obligații în acest sens întrucât instanța de fond a preluat formula dată de lege în dispoziția menționată, ce include toate drepturile pe care salariatul le avea anterior concedierii.
În cauză, anterior închiderii dezbaterilor închise de către Tribunal se depune încheierea nr. 723 din 31.10.2012 prin care Tribunalul ce a pronunțat sentința civilă nr. 77 din 2012 admite cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 77/18.01.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, cerere formulată de contestatoarea T. M. C., în contradictoriu cu intimata S.C. „R. T. COMPANY” S.R.L., și lămurește dispozitivul sentinței civile nr. 77/18.01.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în sensul că în cuprinsul celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea se includ și drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, în măsura în care, în condițiile continuității raporturilor de muncă, intimata ar fi acordat tichete de masă salariatei.
Această încheiere, chiar dacă este pronunțată ulterior sentinței recurate, nu poate fi ignorată de instanța de control judiciar, lămurirea dispozitivului titlului executoriu având tocmai rolul de a explica o mențiunea din cuprinsul acestuia și neaducând niciun element de noutate.
S-a reținut faptul că în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, salariatul are dreptul de a fi despăgubit și cu contravaloarea tichetelor de masă pe care le-ar fi primit dacă nu ar fi fost concediat nelegal. Potrivit principiilor care guvernează răspunderea angajatorului și evaluarea judiciară a despăgubirilor, acestea trebuie să cuprindă pierderea integral suferită și care are o legătură cauzală directă cu faptul ce a generat prejudiciul.
Or, din fluturașii depuși la dosar de către recurentă (acte ce nu impuneau comunicarea fiind emise chiar de către intimata din prezentul recurs) reiese faptul că aceste tichete de masă au fost impozitate, deci este evidentă acordarea lor ce exprimă voința angajatorului.
Relevant este și faptul că acești fluturași sunt emisi pentru cele două luni anterioare concedierii salariatei, astfel încât apare întemeiat motivul invocat de către aceasta – faptul că atâta timp cât anterior concedierii primea aceste drepturi este firesc să i se acorde pentru perioada menționată în dispozitivul titlului executoriu.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul raportat la încheierea de lămurire a dispozitivului și la probele administrate în recurs, precum și față de dispozițiile art. 304 ind.1 C.pr.civ. și 312 C.pr.civ. va admite recursul formulat de intimata-recurentă T. M. C. împotriva sentinței civile nr._/04.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o va modifica în tot ,în sensul că va respinge contestația formulată de contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata T. M. C..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în recurs va reține faptul că deși inițial recurenta le-a solicitat prin recursul formulat, ulterior – în cadrul concluziilor orale pe fondul cauzei – aceasta a arătat că nu mai solicită obligarea intimatei la plata acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimata-recurentă T. M. C. împotriva sentinței civile nr._/04.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o modifică în tot ,în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata T. M. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2013.
Președinte, M. S. | Judecător, O. L. | Judecător, I. D. |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 13.07.2013
JUD. FOND – O. I. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1438/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1407/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
