Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1752/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1752/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 13172/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Septembrie 2013
Președinte - O. L.
Judecător M. A.
Judecător P. T.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1752/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat de reclamanta M. C. SRL, împotriva sentinței civile nr._ din 16.11.2012, pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații M. G., M. S., având ca obiect contestație la executare partaj bunuri comune - partaj de creditor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. Schlich Brigitta E. pentru ambii intimați M., lipsă fiind recurenta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care interpelați fiind, intimații prin apărător arată că nu mai au alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cererii de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, avocat N. pentru intimați solicită respingerea cererii de recurs, fără obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă cererea formulată de . în contradictoriu cu pârâții M. G. și M. S..
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut că:
Prin sentința civilă nr. sentința civilă nr._/2007 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul_/212/2007 s-a admis cererea privind emiterea ordonanței cuprinzând somația de plată formulată de societatea creditoare împotriva debitoarei M. G. aceasta fiind somata la plata sumelor reprezentind preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate în baza contractului încheiat în acest sens si penalități convenționale.
Hotărârea a fost investită cu formulă executorie în condițiile legii, fiind pusă în executare prin cererea cu acest obiect adresată B. M. I. si M. L., iar executarea silită face obiectul dosarului de executare nr. 1085/2010.
Executorul judecătoresc a inițiat executarea silită a imobilului situat în Iasi, ., ..2 jud Iași, însă ulterior, prin procesul-verbal intocmit la data de 26.03.2012, acesta a sistat executarea până la partajare, reținând faptul că imobilul se află în proprietatea codevălmașă a debitoarei și a soțului acesteia.
Sistând urmărirea silită a imobilului proprietate codevălmașă până la efectuarea partajului, organul de executare a avut în vedere, dispozițiile art 353 cod civil potrivit cărora:”Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți . Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară acoperirii creanței sale,,.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 353 Cod civil ,,Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.,,
In cursul solutionarii cauzei debitoarea si-a indeplinit obligatia de plata, in sensul achitarii integrale a debitului, astfel ca B. M. I. si M. L. a procedat la intocmirea procesului verbal din 03.10.2012 prin care a constatat ca executarea silita inceputa in dosarul de executare 1085/2010 a incetat.
Prin urmare, cererea reclamantei de partajare a bunurilor comune intemeiata pe disp. Codului Familiei a fost respinsa ca neintemeiata, debitul datorat reclamantei de catre M. G. fiind stins prin plata de catre aceasta.
Cererea de restituire a taxei de timbru a fost respinsa ca neintemeiata, in prezenta cerere de partaj nefiind incidente disp. art. 23 al. 1 pct e din Legea nr. 146/1997 aplicabile doar actiunilor ce au ca obiect contestatie la executare.
În temeiul art.274 C.p.civ., instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind obligarea piritilor la plata cheltuielilor de judecată constind in taxa de timbru si onorariu expert intrucit, pe de o parte, piritii nu au cazut in pretentii iar, pe de alta parte, chitantele depuse la filele 27,28 dosar sint depuse in copie, in cuprinsul acestora nefiind mentionat numarul de dosar pentru care taxa a fost achitata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul P. R. F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține recurentul că prima instanță în mod greșit nu a obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată aferente judecății în primă instanță. Arată recurenta că cererea formulată de aceasta a fost respinsă motivat de împrejurarea că după sesizarea instanței, intimații și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau, ceea ce în mod evident echivalează cu o recunoaștere a culpei procesuale a acestora.
Intimații legal citați nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocat și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă „partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată”. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală.
Pe de altă parte potrivit art.275 Cod procedură civilă pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată…
Astfel, prima instanță a respins cererea formulată de reclamantă ca fiind lipsită de obiect întrucât pârâții și-au achitat în totalitate debitul datorat și a respins și cererea acesteia de obligarea a pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru aferentă cererii și onorariul provizoriu de expert. Ori, examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că prima instanță în mod corect a apreciat ca nu se impune ca pârâții să fie obligați să suporte cheltuielile de judecată avansate de către reclamantă.
În ceea ce privește onorariul provizoriu de expert, acesta poate fi restituit reclamantei întrucât în cauză nu s-a mai procedat la efectuarea vreunei expertize, deci pârâții nu pot obligați să suporte costurile unui serviciu neprestat.
În ceea ce privește taxa de timbru achitată de reclamantă tribunalul constată că nu există certitudinea că acestea au fost folosite exclusiv în acest dosar și prin urmare soluția de respingere este justă.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta M. C. SRL, împotriva sentinței civile nr._ din 16.11.2012, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. L. M. A. P. T.
Grefier,
E. D. B.
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
2 ex./08.01.2014
Judecător fond A. F. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1750/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1753/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
