Contestaţie la executare. Decizia nr. 1916/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1916/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 31406/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Judecător - C. A.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1916/2013
Pe rol se ală soluționarea recursului formulat de recurenții T. C. C., T. P. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 2768/15.02.2013 a Judecătoriei Iași în contradictoriu cu intimații N. C. P. MANDATAR I. V., I. V. P. MANDATAR I. V., C. G. M. P. MANDATAR I. V. și S. G. P. MANDATAR I. V., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită; întoarcere executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. V., pentru intimați, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- Recurentul T. P. a depus la dosarul cauzei un înscris prin care aduce la cunoștința instanței faptul că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru și solicită judecata cauzei în lipsă
- Recurenții nu au depus exemplarele cererii de recurs în vederea comunicării, după care,
Având în vedere faptul că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, instanța invocă, din oficiu, excepția netimbrării cererii de recurs.
Av. V., pentru intimați, solicită admiterea excepției de netimbrare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 2768/15.02.2013 Judecătoria Iași a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de suspendare executare silită, a anulat cererea accesorie de suspendare executare silită ca netimbrată, a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de întoarcere executare silită, a anulat capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite ca nelegal timbrat, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii T. C., T. P. și T. M. în contradictoriu cu intimații N. C., Ș. G., I. V. și C. G. M., a respins ca neîntemeiată cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate, respectiv taxă de timbru și onorariu avocat și a respins ca neîntemeiată cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.
Instanța de fond, analizând cu prioritate cererile de suspendare și excepțiile invocate în prezenta cauză, în temeiul art. 137 cod procedură civilă, a reținut următoarele:
Cu privire la excepția nelegalei timbrări a cererii de suspendare, instanța de fond a constatat faptul că la dosarul cauzei contestatorii nu au înțeles să depună dovada achitării cauțiunii puse în vedere, condiție obligatorie statuată de art. 403 C.pr.civ. având în vedere faptul că aceasta constituie o condiție imperativă și prealabilă, cu privire la care legiuitorul deschide posibilitatea formulării cererii de ajutor public judiciar, jurisprudența CEDO asimilând-o din anumite puncte de vedere cu o taxă ce poate pune în discuție problema accesului la justiție, instanța va constata întemeiată excepția invocată și urmează a o admite, anulând capătul de cerere accesoriu, referitor la suspendarea executării silite.
Cu privire la excepția nelegalei timbrări raportată la capătul de cerere privitor la întoarcerea executării silite, instanța de fond a reținut că întoarcerea executării, formulată în cadrul unei contestații la executare constituie un capăt distinct, care se timbrează separat de cererea principală. În materia executării silite nu există o dispoziție corelativă acțiunii în pretenții deduse judecății ( referitoare la formularea cererii în anulare/reziliere/rezoluțiune, dublată de cererea de repunere a părților în situația anterioară) astfel încât timbrajul poate fi stabilit fie la valoare, fie în mod similar contestației la executare ( pentru această din urmă soluție optând și instanța de judecată, taxa de timbru pusă în vedere contestatorilor fiind de 194 lei).
Instanța de fond a reținut dispozițiile art. art.1 și 20 alin.1-3 din Legea nr.146/1997 și art.9 alin.1 și 2 din OG 32/1995. Astfel, conform art. 1 din Legea nr.146/1997 acțiunile și cererile introduce la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
De asemenea, art. 20 din aceeași lege dispune ca taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal la momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea cererii. Se poate observa că nu a fost depusă dovada achitării taxei indicate și nici nu a fost formulată o cerere de ajutor public judiciar. Pe cale de consecință, instanța de fond a admis și această excepție invocată și a dispus anularea capătului de cerere referitor la întoarcerea executării silite, ca nelegal timbrat.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor de fapt și e drept invocate, instanța de fond a reținut următoarele:
În acord cu prevederile art. 399 Cod procedură civilă „ împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Legiuitorul prevede, de asemenea, în alineatul 2 al aceluiași articol faptul că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau efectuarea unui act atrage sancțiunea anulării.
În cazul în care executarea este îndreptată împotriva unui act de executare ce nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale de atac.
Cu privire la termenul de introducere a contestației, instanța de fond a reținut incidența termenului de 15 zile de la (….)” momentul la care a fost recepționată somația” ( art. 401 cod procedură civilă).
Verificând condițiile generale de promovare a contestației, instanța de fond a reținut că aceasta a fost promovată de către contestatori în termen legal ( actele de începere executare silită - somații, fiind recepționate la data de 28.09.2012, iar contestația fiind formulată la data de 12.10.2012, depusă prin avocat), de către persoanele ce figurează în calitate de debitori în cadrul titlului executoriu cu privire la care s-a solicitat punerea în executare.
Este de observat faptul că prezenta contestație se formulează împotriva unei sentințe civile( aceasta constituind titlul executoriu în temeiul căreia s-a procedat la începerea executării silite).
Intimații din prezenta cauză s-au adresat cu o cerere expresă executorului judecătoresc, prin care au solicitat încuviințarea executării silite. Titlul executoriu în baza căruia s-a solicitat acest lucru a fost reprezentat de sentința civilă_/19.12.2008, pronunțată în dosarul_, rămasă irevocabilă prin constatarea perimării recursului, ca urmare a deciziei 293/2012.
P. încheierea din data de 25 septembrie 2012, pronunțată în dosarul_/245/2012, Judecătoria Iași a încuviințat cererea de executare silită. În baza acestei încheieri au fost demarate procedurile de executare silită fiind emise somații către contestatori și fiind încheiat un proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
Analizând motivele de nelegalitate ale procedurii de executare silită demarate la solicitarea expresă a intimaților, instanța de fond a reținut că acestea nu se circumscriu unor nereguli de executare, ci se raportează, pe de o parte la existența unei alte sentințe civile definitive care ar constata o . drepturi aparținând contestatorilor, iar pe de altă parte la o . apărări referitoare la nedeținerea unei suprafețe de teren ce trebuie eliberată și respectarea întocmai a sentinței pronunțate în favoarea intimaților.
Studiind titlul executoriu atașat la dosarul cauzei se poate observa că intimaților le-a fost recunoscut dreptul de proprietate și liniștită posesie asupra unei suprafețe de teren de 5126 mp, fiind instituită obligația contestatorilor de a respecta acest drept și de a lăsa în deplină proprietate și posesie terenul în favoarea titularilor nominalizați în cuprinsul hotărârii judecătorești pronunțate. De asemenea, pârâții din acel proces ( contestatorii din prezenta acțiune) au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a reținut că o contestație la executare îndreptată împotriva unei sentințe civile trebuie să respecte în mod obligatoriu o . limite, printre acestea, cea mai importantă fiind cea a autorității de lucru judecat( exclusivitatea hotărârii judecătorești). Acest lucru se traduce prin imposibilitatea de a repune în discuție aspecte a căror rezolvare a fost dată de instanța de fond, cu privire la care s-au administrat și analizat probe. Rolul instanței de executare nu este acela de control a hotărârii instanței de fond, sub nici un aspect, ci de asigurare a unei proceduri corecte, legale de executare silită. Instanța de fond a reținut că nu poate să se pronunțe cu privire la nedeținerea unei suprafețe de teren de către contestatori, din cea recunoscută intimaților și nici nu are căderea de a face verificări în acest sens, deoarece aceste aspecte au fost stabilite irevocabil prin hotărâre judecătorească ce se bucură în mod deplin de putere de lucru judecat.
De asemenea, instanța de fond a reținut că nu are posibilitatea de a analiza raportul dintre hotărârea de recunoaștere a unor drepturi aparținând intimaților, depusă la dosarul cauzei și titlul executoriu în cauză, eventuala contradicție sau necorelare trebuind să urmeze o altă procedură legală deschisă de codul de procedură civilă.
Reținând că acestea au fost unicele aspecte detaliate de contestatori în cadrul prezentei contestații, observând că problemele de fond ale raporturilor dintre părți nu pot fi sub nici o formă reanalizate pe calea unei contestații la executare, constatând deopotrivă că nu există nici o altă neregulă contestată în cadrul prezentei proceduri, instanța de fond a constatat caracterul neîntemeiat al cererii și a dispus respingerea ei.
În mod corelativ, având în vedere faptul că soluția promovată cu privire la cererea principală este cea de respingere ca neîntemeiată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată și cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate.
Cu privire la cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de fond a constatat că aceștia, deși au solicitat amânarea în vederea depunerii corespunzătoare a chitanțelor aferente, nu au depus până la momentul pronunțării actele doveditoare ale cheltuielilor pretins a fi fost efectuate.
Astfel, deși ar fi fost îndeplinite condițiile de acordare a cheltuielilor, în acord cu prevederile art. 274 C.pr.civ, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea, constatând că la dosar nu a fost atașată dovada realizării unor atare cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții T. P., T. M. și T. C., considerând-o nelegală și netemeinică întrucât în mod nelegal instanța de fond le-ar fi respins probele cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială, că în mod greșit s-a admis demararea executării silite, că T. M. nu ocupă nici o suprafață de teren și în mod greșit s-a început executarea silită în contradictoriu cu el și că recurenții T. P. și T. C. stăpânesc terenul proprietatea lor, respectiv a tatălui lor T. C..
Instanța de recurs i-a citat pe recurenții T. C., T. M. și T. P. în mod legal cu mențiunea achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului, obiectul cauzei fiind contestație la executare.
Analizând cu prioritate excepția insuficientei timbrări a acestui recurs, invocată din oficiu, instanța urmează să o admită.
În baza dispozițiilor art.114 ind.1 alin. 5 Cod procedură civilă, s-a dispus citarea recurenților contestatori cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 97 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Recurenții au fost citați legal și au semnat personal dovada îndeplinirii procedurii de citare pentru termenul din 21.08.2013 când li s-a pus în vedere să achite taxa de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs.
Având în vedere că recurenții nu s-au conformat obligației legale ce le revenea, tribunalul face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În aceste condiții, constatând că recursul declarat de contestatorii T. M., T. C. și T. P. împotriva sentinței civile nr. 2768/15.02.2013 a Judecătoriei Iași este netimbrat, având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul îl va anula.
De asemenea, instanța de recurs va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de contestatorii T. Miahai, T. C. și T. P. împotriva sentinței civile nr. 2768/15.02.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
P.C.E. C.A.M. A.C. G.I.A.
Redactat: A.C
2 EX/06.11.2013
Judecător de fond: I. I., Judecătoria Iași
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1753/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1918/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
