Contestaţie la executare. Decizia nr. 183/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 6204/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013
Președinte - C. A.
Judecător - S. F.
Judecător - C. S.
Grefier - D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 183/2013
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulate de către revizuentele B. A. și T. A. împotriva deciziilor nr. 429/2012 pronunțată de T. Iași în dosarul nr._/245/2011, intimați fiind M. Justiției și T. I., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 30.01.2013 când:
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, T. A. și B. A. au formulat cererea de revizuire a deciziei număr 429/2012 dată în dosarul nr._/245/2011 al Tribunalului Iași.
Revizuientele au arătat că prin decizia a cărei revizuire o solicită s-au admis recursurile Ministerului Justiției și sentința primei instanțe a fost modificată în parte prin respingerea acțiunii.
Au arătat că după data pronunțării respectivei decizii, li s-au eliberat carnetele de muncă la data de 25.05.2012, completate cu înscrierea drepturilor salariate recunoscute prin sentințele a căror executare au cerut-o prin acțiunile introductive în dosarele în care s-au pronunțat deciziile a căror revizuire o solicită.
Completarea carnetelor de muncă s-a făcut cu data de 01.07.2011.
În consecință, carnetele lor de muncă în care s-au făcut cuvenitele mențiuni privind diferențele de drepturi salariale îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate „acte noi" în sensul art.322 alin.1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, deoarece existau la data pronunțării deciziilor atacate, dar li s-au eliberat ulterior pronunțării acestor decizii.
Consideră că aceste acte noi au o înrâurire covârșitoare asupra soluției din cauză deoarece reprezintă o continuare a executării sentințelor privind plata diferențelor de drepturi salariale pronunțate în favoarea lor și subliniază efectul sentinței privind creșterile salariale cu 18% asupra întregului cuantum al drepturilor lor bănești.
În terminologia juridică referitoare la drepturile de natură salarială ce reprezintă contraprestația muncii depuse, sunt folosite 2 categorii de denumiri: salariu - în Codul muncii pentru angajații cărora li se aplică doar acest cod și indemnizație - în general în legile speciale privind salarizarea personalului din autoritățile publice. Ambele forme de remunerare a muncii au în contabilitate un nivel de bază și un nivel total, final nenumit ca atare, ce reprezintă suma rezultată după aplicarea sporurilor la nivelul de bază, precum și un nivel brut ( fără reținerile obligatorii, precum și un nivel net, rezultat după operarea reținerilor legale (impozite, CAS etc). în acest sens invocă Codul muncii, art. 160 care prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, însă terminologia mai sus enunțată este intrată în limbajul curent și cu referire la personalul ale cărui drepturi de natură salarială se numesc indemnizații.
Astfel, atunci când se face referire la nivelul de bază, exprimarea este expresă „salariu de bază" sau „indemnizație de bază", iar atunci când se face referire la nivelul total se folosește doar termenul „salariu", respectiv "indemnizație". Ca exemplu că acesta este modul curent de folosire a acestei terminologii citează Decizia nr. 220/13.03.2007 a Curții de Apel Iași în care se face vorbire despre obligația pârâților acolo menționați „ să includă sporul de vechime în calculul indemnizațiilor brute lunare cuvenite reclamanților" și includerea acestui spor s-a tăcut în nivelul total și nu în indemnizația de bază.
Prin sentința a cărei revizuire o solicită s-a realizat trunchierea drepturilor lor de natură salarială acordate prin sentința a cărei executare completă au solicitat-o, luându-se în considerare creșterile salariale de 18%(final) doar asupra indemnizației de bază, deși formularea din titlul executoriu irevocabil este „ Obligă pârâții...să plătească reclamantelor diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5%..." Niciunde în titlurile executorii respective nu apare limitarea aplicării doar asupra nivelului de bază a creșterilor procentuale acolo recunoscute.
Prin completarea în mai 2012 în carnetele lor de muncă a drepturilor salariale cu titlu de creșteri procentuale, s-a ajuns ca intimații să le recunoască amiabil mai mult decât instanța din recursul din prezentele cauze. Este contrar algoritmului matematic de calculare a unor drepturi de natură salarială să majorezi baza, datorând diferențe la bază, dar nu și sporurile stabilite în raport de bază.
Pe logica deciziilor a cărei revizuire o solicită, rezultă că pentru perioada 01.01._10 au două calcule ale drepturilor lor de natură salarială: I - baza - majorată cu indexările prevăzute în titlul executoriu, 11 -sporuri- calculate la indemnizație de bază nemajorată. E o linie de motivare care contrazice principiul „accesoriul urmează principalul", linie de argumentare care nu a fost valabilă în situația diferențelor de drepturilor salariale acordate personalului didactic. Pentru personalul didactic, sentințele irevocabile de acordare a noi decizii cu stabilirea bazei prin luarea în considerare a respectivelor creșteri salariale.
Argumentarea din decizia atacată că pe lângă obligarea la plata diferențelor salariale le mai era necesară și „o modificare a coeficientului de multiplicare și a valorii de referință sectorială” aduce condiții pentru executarea unui titlu executoriu ce nu sunt necesare sine qua non, devreme ce titlul executoriu cuprinde o creanță certă, precis determinabilă prin aplicarea procentelor de creștere salarială la nivelul de bază al indemnizației.
Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii de revizuire.
M. Justiției a depus întâmpinare la cererea de revizuire formulată de T. A. și B. A. împotriva deciziei nr. 429/2012 pronunțată de T. lași în dosarul nr._/245/2011.
În susținerea cererii, revizuientele au invocat prevederile art. 322 pct.5 din Codul de procedură civilă, apreciind că, în speță, carnetele de muncă care li s-au eliberat la data de 25.05.2012 constituie un înscris nou care nu a putut fi folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, întrucât eliberarea acestora s-a făcut ulterior pronunțării deciziilor a căror revizuire se solicită.
Pentru considerentele pe care le expune în continuare, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Potrivit art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:...5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe.
Intimatul învederează instanței că în doctrină și în practica judiciară este unanim admis că revizuirea este o cale extraordinară de atac care are în vedere îndepărtarea erorilor săvârșite în legătură cu STAREA DE FAPT stabilită în hotărârea definitivă suspusă revizuirii; aceasta înseamnă că în cazul reglementat de art.322 pct.5 din Codul de procedură civilă, pe baza înscrisurilor noi descoperite, se constată că situația de fapt reală este diferită cea reținută în hotărârea definitivă, pe baza probatoriului administrat cu ocazia judecății, iar în raport de noua situație de fapt rezultată din înscrisurile noi descoperite soluția trebuie să fie alta decât cea inițială.
Se poate observa că revizuirea hotărârii rămasă definitivă, în baza art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, este condiționată de următoarele elemente: înscrisul invocat să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată; înscrisul să fi fost necunoscut pentru revizuient și instanță; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forța majoră; înscrisul să fie dovada, adică determinant pentru soluționarea litigiului; înscrisul trebuie prezentat instanței odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui.
M. Justiției a solicitat să se aibă în vedere faptul că, în speță, carnetele de muncă nu reprezintă un înscris necunoscut pentru revizuente, acestea având cunoștință de existența lor. Mai mult, faptul că eliberarea carnetelor s-a făcut la data de 25.05.2012 nu are absolut nici o relevanță, o copie a cărții de muncă putând fi solicitată oricând. Prin urmare, revizuientele nu s-au aflat în imposibilitate de a prezenta înscrisul nou în cadrul instanțelor care au pronunțat deciziile a căror revizuire se solicită.
Pe cale de consecință, solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Intimatul T. Iași nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu și-a trimis reprezentant în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere față de cererea de revizuire.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimatul M. Justiției, instanța reține următoarele:
Revizuientele au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 429/2012 dată în dosarul nr._/245/2011 al Tribunalului Iași, invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, conform cărora, revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Revizuientele au solicitat revizuirea unei hotărâri dată de instanța de recurs în care s-a evocat fondul cauzei în baza unor înscrisuri considerate de ele ca fiind „înscrisuri noi” care existau la data pronunțării dar pe care le-au descoperit după aceea.
În principiu, formal, cererea lor apare ca fiind admisibilă, în baza temeiului de drept invocat.
Pe fondul cererii însă, așa cum a invocat și M. Justiției, se constată că înscrisurile considerate ca fiind noi, reprezentate de carnetele de muncă nu reprezintă un înscris necunoscut pentru revizuiente, despre care a cărui existență nu aveau cunoștință. Nici nu au invocat și, cu atât mai mult nici nu au dovedit, nici un motiv pentru care nu au depus copii de pe aceste înscrisuri inițial. Nimic nu le-a împiedicat să solicite biroului specializat din cadrul Curții de Apel Iași câte o copie a cărții de muncă și să o depună la dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită.
Față de aceste considerente, tribunalul, va respinge prezenta cerere de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimate.
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 429/13.02.2013 dată de T. Iași în dosarul nr._/245/2011, formulată de revizuientele B. A. și T. A., cu domiciliul procedural ales la T. Iași, cu sediul în Iași, .. 23-25 în contradictoriu cu intimații M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5 și T. Iași, cu sediul în Iași, .. 23-25.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. F.S. S.C. B.M.
Redactat: A.C.
2 ex/18.03.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 538/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 185/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
