Cereri. Decizia nr. 549/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 549/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 30105/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Martie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 549/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către . împotriva sentinței civile nr._/10.08.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind N. G., N. I., având ca obiect alte cereri despăgubiri privind cauțiunea.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 21.02.2013 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât se afla în concediu medical s-a amânat pronunțarea pentru 28.02.2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5868/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții G. N. și I. N..
Instanța de fond a constatat prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul_ reclamanta . solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții G. N. și I. N. să dispună obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând cauțiunea achitată de pârâți în dosarul_/245/2011 al judecătoriei Iași. arată reclamanta că cei doi contestatori au formula contestație la executare în chip șicanatoriou solicitând atât suspendarea executării cât și anularea executări silite întreprinse în dosarul 87/2001 al B. M. L..
Susține că acea contestație la executare a fost respinsă prin sentința_/10 aug 2011 sentință ce nu a fost recurată până în prezent. Arată reclamanta că în cadrul executării silite nu a reușit să recupereze decât o zecime din suma datorată de către debitorul său. Mai arată că pârâții au promovat contestația le executare tardiv și fără a avea calitate în scopul împiedicării executării silite începute. Aceștia au încercat și au obținut tergiversarea executării silite pe parcursul a câteva luni prin amânarea contestație la executare cât mai mult posibil, au folosit toate mijloacele inclusiv cele neprocedurale pentru a obține amânarea judecării procesului, s-a făcut dovada abuzului de drept prin formularea a două cereri de recuzare împotriva aceluiași complet și cu aceleași motive. S-a făcut dovada că deși executorul nu are alte date referitoare la bunuri urmăribile contestatorul are bani pentru a achita cauțiuni, taxe de timbru și onorarii de avocați. Reaua credință a contestatorilor este dovedită existând raport de cauzalitate demonstrat. Și-a întemeiat cererea pe dis part. 723, 723 ind 1 și 998 – 999.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
Art. 723 C. proc. civ. sanctioneaza exercitiul abuziv al drepturilor procedurale, instituind raspunderea partii pentru pagubele astfel pricinuite in conditiile in care exercitarea unei actiuni a depasit limitele bunei credinte si ale satisfacerii unui interes legitim si serios, intrand pe taramul abuzului de drept. Ipoteza reglementata prin art. 723 C. proc. civ. este o aplicare a principiului general consacrat in art. 998 si 999 C. civ. dupa care oricine cauzeaza prin faptul sau altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, cu mentiunea ca raspunderea civila antrenata de aplicarea dispozitiile art. 723 C. proc. civ. impune cerinta dovedirii abuzului de drept procesual.
Art 723 ind 1 alin 3 prevede posibilitatea formulării cererii de despăgubiri de către cel îndreptățit
Actiunea in despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite prin exercitarea cu rea-credinta sau din greseala grava a unei cereri de suspendare a executarii silite este o actiune patrimoniala avand un obiect evaluabil in bani, care presupune examinarea elementelor raspunderii civile delictuale, sub aspectul exercitiului abuziv al actiunii, al prejudiciului produs, si al legaturii de cauzalitate dintre paguba pricinuita si conduita procesuala a partii.
A reținut instanța că în speță, în contestația la executare formulată de pârâți, cererea acestora de suspendare a executării silite a fost respinsă prin încheierea din 08.06.2011, astfel încât nu se poate reține de către instanță că formularea acestei cereri a constituit un impediment în executarea silită pornite la cererea creditoarei.
În aceeași măsură nu se poate reține existența vreunui prejudiciu creat reclamantei prin formularea cererii de suspendare a executării silite. Rațiunea instituirii cauțiunii este asigurarea acoperirii eventualelor prejudicii aduse creditorului în cazul suspendării executării silite. A reținut instanța că în speță nu este îndeplinită o condiție de bază, necesară pentru acordarea despăgubirii din cauțiune respectiv aceea a suspendării executării.
Reclamanta susține că formularea contestației la executare i-a creat prejudicii constând în aceea că a formulat tardiv contestația și a prelungit soluționarea acesteia în dauna creditorilor și mai ales a sa în calitate de creditor chirografar.
Din această perspectivă a reținut instanța că formularea unei contestații la executare în sine nu poate fi reținută ca reprezentând exercitare abuzivă a drepturilor procedurale. Chiar dacă atitudinea contestatorilor de-a lungul procesului a fost una agresivă nu se poate reține că prin aceasta a fost prejudiciată reclamanta. Pentru formularea cu rea credință a cererilor de recuzare împotriva președintelui de complet au fost amendați de către instanță și așa cum s-a mai arătat în condițiile în care executarea silită nu a fost suspendată, derularea contestației la executare pe parcursul mai multor termene nu reprezintă o piedică în derularea executării silite.
Faptul că reclamanta nu a reușit în cadrul executării să își recupereze decât 1/10 din creanță nu este o consecință directă a formulării contestație la executare ci a neidentificării de alte bunuri urmăribile de către executor.
Apreciază instanța pentru toate considerentele arătate că cererea reclamantei de despăgubiri din cauțiunea achitată în vederea suspendării executării silite nu este întemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. S. I. S.R.L.
Recurenta arată că deși instanța de fond reține că atitudinea contestatorilor a fost una abuzivă și au formulat cereri de recuzare cu recurenții creditori, nu apreciază acțiunea întemeiată.
Recurenta consideră că motivarea privind abuzul de drept este străină de natura cauzei.
Arată recurenta că reaua credință rezultă din formularea tardivă a contestației precum și din faptul că cererea de suspendare a executării a fost respinsă. Ceea ce justifică, concluzia abuzului de drept procesual.
Recurenta învederează și faptul că este contradictorie motivarea privind inexistența abuzului de drept iar prejudiciul există și este nerecuperat.
Recurenta arată că în urma executării silite au fost recuperate doar sume modice iar debitorii au folosit toate mijloacele procedurale pentru a întârzia executarea silită, astfel cum rezultă din dosar.
A solicitat admiterea recursului.
Legal citați intimații nu s-au prezentat în instanță.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
Prin acțiunea introductivă reclamanta (recurenta) a solicitat obligarea pârâților (intimați) la plata de despăgubiri pentru paguba produsă prin formularea cu rea credință a unei contestații la executare cât și prin conduita acestora pe parcursul soluționării litigiului.
Introducerea pe rolul instanței a unei contestații la executare, nu poate fi considerată, a priori, ca exercitarea cu rea credință a unui drept prevăzut de Codul de procedură civilă.
În materie procesual civilă, codul de procedură civilă – art. 723, sancționează exercitarea drepturilor procesuale cu rea – credință și contrar scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, părții care folosește drepturile în mod abuziv revenindu-i obligația de a răspunde pentru prejudiciile cauzate.
Formularea tardivă a contestației la executare nu poate fi reținută ca un abuz de drept și cu atât mai mult cererea de suspendare a executării silite ce a fost respinsă. Prin urmare, executarea silită și-a urmat cursul legal început pe parcursul judecării contestației formulate. Faptul că debitorii nu au bunuri de urmărit sau ar încerca să le sustragă executării silite constituie aspecte c e nu au legătură cu inițierea demersului procesual cu rea credință.
Conduita procesuală a debitorilor a fost sancționată de instanță prin amendarea lor în urma formulării celor două cereri de recuzare a completului. Abuzul de drept procesual a fost astfel contestat de instanța învestită cu soluționarea contestației la executare și nu se mai poate reține și în prezentul litigiu.
Motivarea instanței de fond nu este contradictorie deoarece are în vedere susținerile reclamantei în legătură cu reaua credință a părților raportate la probatoriul administrat și art. 723 și 7231 Cod procedură civilă.
Ținând cont de motivele invocate de recurentă în susținerea abuzului de drept procesual al intimaților, respectiv formularea celor două cereri de recuzare a completului și a cererii de suspendare a executării silite – respinsă, se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală iar recursul este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către petenta S.C. S. I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5868 din 16.03.2012 pronunțată de judecătoria Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 7.03.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, I. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/19.09.2013
Judecător fond: C. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 547/2013. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Hotărâre din 07-03-2013, Tribunalul IAŞI → |
|---|
