Legea 10/2001. Sentința nr. 266/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 266/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 1717/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Ianuarie 2013
Președinte - E. C.
Grefier D. M. B.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 266/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții H. I. T. și H. O. în contradictoriu cu pârâții M. IAȘI și P. M. IAȘI-SERVICIUL JURIDIC-C. DE APLICARE A LEGILOR PROPRIETĂȚII REPREZENTAT PRIN PRIMARUL M. IAȘI, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. H. pentru reclamanți, lipsind intimații.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Interpelat, apărătorul reclamanților arată că singura notificare formulată este cea la care face referire prin precizările depuse la dosar la fila 146, respectiv notificarea nr. 165/19.11.2011 motivat de faptul că nu a cunoscut de existența acelui imobil, considerent pentru care solicită repunerea în termenul de înaintare a notificării.
Instanța acordă părților cuvântul în dezbateri asupra excepției inadmisibilității și a excepției tardivității formulării acțiunii invocate de pârâți prin întâmpinare .
Av. H., pentru recurenți, solicită respingerea excepției inadmisibilității pentru motivele arătate pe larg în scris. Pe excepția tardivității solicită respingerea acesteia motivat de împrejurarea că nu a cunoscut de existența acelor imobile . Solicită respingerea excepțiilor și repunerea în termenul de înaintare a notificării.
Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității și excepția tardivității formulării acțiunii invocate de pârâți.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanții H. I. T. și H. O. au chemat în judecată pe pârâții M. IAȘI și P. IAȘI prin PRIMAR, solicitând anularea dispozițiilor nr._/5.12.2011, nr. 2030 și nr. 2035/12.01.2012, să se constate îndreptățirea acestora la despăgubiri legale și obligarea pârâților ( sub sancțiunea daunelor cominatorii ) să emită o dispoziție/decizie prin care să li se restituie în natură sau prin echivalent bănesc imobilul –teren în suprafață de 8487 mp, situat în Iași . și 80 ( foste nr. 8 și 82) ; totodată reclamanții mai solicită repunerea în termenul prevăzut de art. 22 alin. 2 din Legea 10/2001 privind data notificării unității administrativ-teritoriale competente.
La termenul de judecată din 21.05.2012, reclamanții au depus o notă de precizări, prin care își modifică cererea inițială, precizând că obiectul acțiunii este contestația formulată împotriva Dispoziției nr. 377/24.04.2012 emisă de Primarul M. Iași, iar părțile cu care înțelege să se judece sunt M. Iași prin primar și Primarul municipiului Iași .
În motivarea cererii, reclamanții, prin apărător –arată că prin notificarea nr. 165/18.11.2011 au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a imobilului – teren în suprafață de 8487 mp situat în Iași, . și 80, ( fost 8 și 82) sector cadastral 73, ( identificată prin raportul de expertiză realizat de expertul P. A.), dar la data de 7.11.2011 au primit adresa nr._/5.12.2011 emisă de M. Iași prin care li s-a comunicat că potrivit art. 22 alin. 1 din legea 10/2001 termenul de depunere a notificării a fost în perioada 14.02._02 și deci notificarea este tardivă.
Reclamanții susțin că au formulat o nouă notificare la data de 9.01.2012 prin care au revenit la notificarea nr.165/18.11.2011, solicitând pârâților să li se emită o dispoziție/decizie motivată în fapt și în drept cu privire la soluționarea celor două notificări.
Reclamanții mai arată că după introducerea acțiunii pârâtul Primarul municipiului Iași a emis dispoziția nr. 377/27.04.2012, act pe care îl contestă, motivat de faptul că abia spre sfârșitul anului 2011 a aflat despre existența în patrimoniul autorului lor a imobilului a cărei restituire o solicită.
Reclamanții mai susțin că solicită repunerea în termenul prevăzut de art. 22 alin. 2 din legea 10/2001 motivat de faptul că au fost împiedicați de o împrejurare mai presus de voința lor să depună notificare în vederea valorificării dreptului lor de proprietate, în speță fiind aplicabile principiile generale ale procedurii civile și nu legea specială care prevede o fază administrativă pe care părțile sunt obligate să o urmeze.
În drept, reclamanții invocă art. 20 din Constituție, art.26 alin. 3 din legea 10/2001, art.103 alin. 2 și art. 132 alin.1 C.pr.civ.
Pârâții M. Iași și Primarul municipiului Iași au depus întimpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, invocând excepția inadmisibilității acesteia.
În cauză s-au depus înscrisuri și documentația care a stat la baza emiterii dispoziției .
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă întrucât accesul la justiție nu poate fi restrâns, raportat la prevederile art. 21 din Constituția României, coroborat cu art. 6 pct. 1 din CEDO –potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale având dreptul la un proces echitabil-motivele invocate de pârât în susținerea excepției privind mai mult chestiuni care țin de fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin Dispoziția nr. 377/24.04.2012 emisă de pârâtul Primarul M. Iași a fost soluționată notificarea nr. 165/18.11.2011 formulată de reclamanții H. I. T. și H. O., prin mandatari, (prin care s-a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a imobilului-teren în suprafață de 8487 mp, situat în Iași . și 80) în sensul respingerii acesteia motivat de faptul că notificarea a fost tardiv formulată față de termenul impus de disp.art.22 din legea nr.10/2001.
Prin acțiunea formulată reclamanții au contestat dispoziția emisă de pîrît, solicitând repunerea în termenul de formulare a notificării și restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului-teren situat în Iași, . și 80.
Acțiunea este neîntemeiată.
Potrivit art. 22 alin. 1 din legea 10/2001, „persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni ( termen care a fost prelungit succesiv prin OUG 109/2001 și OUG 145/2001) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului”, iar conform art. 22 alin. 5 din același act normativ, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent .
Așadar, potrivit textului citat, termenul pentru înregistrarea notificării prevăzut de art. 22 din legea 10/2001 republicată prelungit succesiv a fost de 12 luni și se calculează de la data de 14.02.2001, când legea a intrat în vigoare și expiră la 14.02.2002.
Termenul de 12 luni este termen de decădere nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.
Sancțiunea nerespectării acestui termen pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, iar față de prevederile mai sus citate caracterul său este incontestabil acela de termen de decădere nefiind admisibilă repunerea în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din legea nr.10/2001.
În speță, instanța constată că reclamanții au formulat notificare solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului - teren la data de 18.11.2011, cu depășirea termenului prevăzut de art. 22 alin. 1 din legea 10/2001 și față de această împrejurare ,cererea vizând repunerea în termenul de formulare a notificării nu este admisibilă, reclamanții pierzând dreptul de a solicita măsuri reparatorii la instanță .
În ce privește critica reclamanților cu privire la obligativitatea unității deținătoare a imobilului să se pronunțe prin decizie/dispoziție asupra notificării formulate, aceasta nu poate fi reținută de instanță, din sintagma referitoare la pierderea dreptului la măsuri reparatorii nu rezultă obligația acesteia de a se pronunța prin decizie/dispoziție asupra existenței sau inexistenței dreptului însuși în orice condiții, unitatea investită cu soluționarea notificării este obligată conform art. 25 din legea 10/2001 să se pronunțe asupra cererii în termen de 60 de zile, iar rezolvarea ei presupune în mod prioritar verificarea respectării condițiilor prevăzute de art. 22 alin. 1 și 2 din lege privitoare la termenul în care se putea înregistra notificarea și la conținutul acesteia.
În consecință pentru considerentele expuse, tribunalul, va respinge excepția inadmisibilității acțiunii și cererea de repunere a reclamanților în termenul de formulare a notificării și pe fond va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți.
Respinge cererea reclamanților de repunere în termenul de formulare a notificării.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții H. I. T. și H. O. prin mandatari, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat A. M. M., cu sediul în Iași, . A, jud. Iași în contradictoriu cu pârâții M. Iași prin primar și Primarul municipiului Iași, cu sediul în Iași, ..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
6 ex/ 23.10.2013
Red. C.E.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 265/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
