Partaj judiciar. Decizia nr. 1105/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1105/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 16098/245/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2013
Președinte - A. M. C.
Judecător E.-C. P.
Judecător G. C.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1105/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții V. I. I. și V. A. împotriva sentinței civile nr. 6102/ din 20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare pentru 18.04.2013, 25.04.2013 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6102/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite excepția lipsei de interes a reclamanților V. I. I. si V. A..
Respinge cererea având ca obiect ieșire din indiviziune formulata de reclamanții V. I. I. si V. A. ambii domiciliați in com. com. Cotnari, ., in contradictoriu cu paratii V. G. - .. 790, J. Iași, A. E. - Iași, ., ., A. C. - Iași, ., nr. 23B, J. IAȘI, A. D. - IASI, ., nr. 23B, J. Iași, G. R. - Iasi, ., nr. 11, ., ., V. T. - .. 790, J. Iași ca lipsita de interes”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut in esenta urmatoatrele:
„In drept, pentru a declanșa orice proces civil, este necesar ca reclamantul să îndeplinească în mod cumulativ o . cerințe, precum: să formuleze o pretenție, să aibă un interes, să aibă calitate procesuală activă și, nu în ultimul rând, capacitate procesuală.
Condiția existenței interesului la promovarea unei acțiuni în justiție urmărește evitarea introducerii de cereri abuzive în scop pur șicanator și asigură, pe cale de consecință, chiar realizarea scopului acțiunii civile, acela de a proteja efectiv drepturile subiective și situațiile juridice ocrotite de lege.
Interesul constă în folosul practic urmărit de cel ce pune în mișcare acțiunea civilă și el trebuie, la rândul lui, să fie legitim, născut și actual, personal și direct. Aceste condiții trebuie, de asemenea, să fie îndeplinite în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele atrăgând respingerea acțiunii formulate ca lipsită de interes.
In cauza instanța constata ca în speță, reclamanții nu justifică interesul în promovarea acestei proceduri judiciare, întrucât partajarea averii ramase după defuncta G. M. s-a făcut in anul 1995 prin certificatul de moștenitor cu partaj nr.120/31.01.1995”.
* * *
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții V. I. I. și V. A. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând următoarele:
Instanța nu a insistat ca expertul să întocmească și să depună la dosar lucrarea privind stabilirea loturilor în vederea ieșirii din indiviziune cu toate că s-a achitat avansul ;dacă ar fi fost depus raportul de expertiză era posibilă ieșirea din indiviziune.
Instanța nu a luat notă de faptul că pârâții, moștenitori după G. G. au adus la cunoștință Completului de judecată că renunță în favoarea lor la suprafețele de teren agricol moștenite conform certificatului de moștenitor nr. 108/2002.
Arata recurentii ca partajarea averii rămase după defuncta G. M. a fost făcută prin certificatul de moștenitor nr. 120/31.01.1995, dar se solicită ieșirea din indiviziune, Instanța urmând să stabilească care parte din fiecare lot revine moștenitorilor în parte (fiind stabilită poziția fiecărui lor, amplasarea față de vecini etc.).
Considera recurentii ca prin renunțarea moștenitorilor după G. G. în favoarea recurentiilor ,la suprafețele agricole moștenite ,practic pentru ieșirea din indiviziune rămân în dispută familia V. și familia A..
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză prin cererea înregistrata inițial sub nr._/245/2007 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanții V. I. si V. A. au chemat in judecata paratii V. T., V. G., A. C., A. E., A. C., A. D., G. R., Andrioaiei E., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea certificatelor de mostenitor nr. 120/31.01.1995 emis de notariatul de Stat Județean Iași, nr. 108/09.08.2002, 85/05.08.2003 si 86/05.08.2003 eliberate de BNP B. A. L., sa se constate ca reclamantii sunt proprietarii unei cote indivize de ½ din una casa de locuit si suprafata de 800 mp situat in ., partajarea averii succesorale ramasa de la defunctii G. M. si G. G., Andrioaiei I., iesirea din indiviziune, precum si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
Cauza a fost solutionata prin sentinta civila nr. 6324/21.05.2008 a Judecatoriei Iasi.
Impotriva sentintei susmentionate, reclamantii V. au promovat calea de atac a apelului, ce a fost admis prin decizia civila nr. 166/23.02.2009 a Tribunalului Iasi, fiind trimise spre rejudecare capetele de cerere ce vizeaza anularea certificatelor de mostenitor nr. 120/31.01.1995, nr. 108/09.08.2002, 85/05.08.2003 si 86/05.08.2003 eliberate de BNP B. A. L..
Prin decizia nr. 388/07.10.2009 a Curtii de Apel Iasi s-a admis recursul promovat de catre recurentii V. I. I. si V. A. impotriva deciziei civile nr. 166/23.02.2009 a Tribunalului Iasi si a sentintei civile nr. 6324/21.05.2008 a Judecatoriei Iasi. Cauza a fost trimisa spre rejudecare in fond, fiind mentinute dispozitiile deciziei civile nr. 166/23.02.2009 a Tribunalului Iasi referitoare la admiterea apelului reclamantilor V. si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria Iasi a capetelor de cerere ce vizeaza anularea certificatelor de mostenitor nr. 120/31.01.1995 emis de Notariatul de Stat Judetean Iasi, nr. 108/09.08.2002, 85/05.08.2003 si 86/05.08.2003 eliberate de BNP B. A. L..
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. de dosar_/245/2009.
In rejudecare, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Andrisan V. si Andrisan M., mostenitorii paratei A. I E. iar pe fondul cauzei a respins ca neintemeiata cererea avand ca obiect constatarea nulitatii certificatelor de mostenitor nr. 120/31.01.1995 emis de Notariatul de Stat Judetean Iasi, nr. 108/09.08.2002, 85/05.08.2003 si 86/05.08.2003 eliberate de BNP B. A. L. in contradictoriu cu paratii V. G., A. E., A. C., A. D., G. R., V. T., disjungand capatul de cerere privind iesirea din indiviziune si inregistrarea manuala sub nr._ , cerere ce face obiectul judecății în prezenta cauză.
Cauza a fost suspendata in baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ, pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr._/245/2009 privind anularea certificatelor de mostenitor, iar dupa repunerea cauzei pe rol, la cererea reclamantilor, la termenul din 13.12.2011 instanta de fond a invocat din oficiu exceptia lipsei de interes a reclamantilor relativ la cererea de iesire din indiviziune .
In prezenta cauza(disjunsa) s-a solicitat partajarea averii ramase de pe urma defunctilor G. M., Andrioaiei I. si G. G..
Tribunalul constată ca fiind vădit neîntemeiate sustinerile recurenților instanta de fond stabilind în mod corect situația de fapt în urma unei analize atente și riguroase a ansamblului probator administrat și a procedat la o aplicare riguroasă a dispozițiilor legale incidente.Tribunalul constată că în mod întemeiat a respins instanța de fond cererea de ieșire din indiviziune ca fiind lipsită de interes.
Instanța de recurs notează că excepția lipsei ce interes a fost în mod corect soluționată de prima instanță, cu prioritate potrivit art. 137 Cod procedură civilă.
Tribunalul notează că excepția lipsei de interes este o excepție de fond peremptorie și absolută, interesul fiind una din cerințele necesare pentru exercițiul dreptului la active.
Instanța de recurs retine ca unanim în doctrină, s-a arătat că prin interes, se înțelege folosul practic imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Exercițiul acțiunii în justiție cere așadar, o justificare deosebită, prin impunerea condiției interesului urmărindu-se evitarea unor litigii fara finalitate in realitatea concreta.
Pe de altă parte, condiția interesului este necesară nu numai la momentul formulării cererii de chemare în judecată. Această cerință trebuie să fie îndeplinită ori de câte ori pe parcursul procesului, oricare dintre participanții la judecată apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții:
- să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale.
Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv, a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut. Exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim, deci împotriva scopului său recunoscut de lege, constituie un abuz de drept care trebuie sancționat (art.723 al.2 Cod procedură civilă).
- să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune. Reclamanții trebuie să justifice în persoana lor,interesul de a promova acțiunea civilă.
Această cerință exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei anumite persoane să apere, in justitie ,interesul altei persoane și deci, nici interesul colectiv.
Cerința ca interesul să fie personal celui care acționează, reprezintă aspectul subiectiv al condițiilor de exercițiu ale acțiunii;
- să fie născut și actual, să existe în momentul în care este formulată cererea;un interes eventual, ca și un interes care a trecut, a fost depășit, nu poate fi luat în considerare.
Aplicând toate aceste considerente doctrinare la speța pendinte Tribunalul constata ca reclamanții nu–si justifica interesul in cauza dedusa judecații acestei instanțe.
Astfel, Tribunalul reține că în prezenta cauză cererea reclamanților vizează partajarea masei succesorale rămase de pe urma defuncților G. M., Andrioaiei I. și G. G..
Tribunalul reține că după numiții Andrioaiei I. și G. G. reclamanții nu-și legitimează calitatea de moștenitori iar în ce privește masa succesorală de pe urma defunctei G. M. reclamanții nu se află în indiviziune cu paratii.
Astfel, frații A. I. si G. M. au moștenit in cote egale de la parintii lor o casa de locuit si terenul aferent in suprafața de 800 mp, imobile situate in ., jud. Iași, suprafața de 8,28 ha teren arabil situate pe raza . si suprafața de 1 ha pădure situate in ..
Andrioaiei I. s-a căsătorit cu A. E., aceasta din urma moștenind cota de ½ din imobilele sus-metionate, in calitate de soție supraviețuitoare.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9026/30.08.1994, A. E. a vândut soților V. I. si A. cota de 1/2 din suprafața de 800 mp teren si ½ din casa de locuit, imobil situat in ., jud. Iași.
Prin certificatul de moștenitor nr. 120/31.01.1995 s-a dezbătut moștenirea rămasa de pe urma defunctei G. M., decedata la data 21.05.1994. S-a constatat ca au calitate de moștenitori G. G. in calitate de soț supraviețuitor si soții V. I. si A. in calitate de legatari, conform testamentului autentificat sub nr. 441/21.01.1972.
Prin emiterea certificatului de moștenitor nr. 120/31.01.1995 cu partaj succesoral, s-a realizat un partaj voluntar intre părți, in cuprinsul încheierii notariale consemnându-se declarația succesibililor care au inteles sa imparta prin buna învoiala bunurile ramase de la defuncta, astfel:
“Noi, V. A. si I. – legatari, primim ½ din imobilul situat in . de 2158 mp parcela 5734 .> Eu G. G. primesc apartamentul din Iași si restul bunurilor din titlul de proprietate.”
Certificatul de moștenitor a fost menținut de către instanța de judecata in dosar nr._/245/2009.
Imobilul format din casa de locuit si teren in suprafața de 800 mp situat in ., jud. Iași. a intrat in întregime in proprietatea reclamanților, ½ prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9026/30.08.1994, si ½ in urma certificatului de moștenitor cu partaj succesoral nr. 120/31.01.1995.
Tribunalul constată ca fiind în contradicție cu prevederile legale ( relative la regimul juridic al renunțării la succesiune ) critica recurenților care au invocat faptul că s-ar fi impus ca instanța de fond să ia act de renunțarea moștenitorilor lui G. G. (decedat la 16.06.2002) la moștenirea acestuia din urmă în favoarea recurenților .
Astfel, potrivit dispozițiilor Codului civil de la 1864 aplicabil în cauză în raport de data deschiderii moștenirilor (supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii, conform art. 91 din legea nr. 71/2011) și art. 79 alin. 1 și art. 106 din legea 36/1995 renunțarea la moștenire este un act juridic expres și solemn supus unor condiții speciale de fond și formă prin care succesibilul declară în cadrul termenului de prescriptie a dreptului de opțiune succesorală (6 luni) că nu-și însușește titlul de moștenitor, desființând, cu efect retroactiv, vocația sa succesorală și devenind străin de moștenire.
În mod unanim în doctrina și jurisprudența în materie s-a statuat că renunțarea la moștenire este valabilă și produce efecte numai dacă succesibilul nu și-a exercitat anterior dreptul de opțiune prin acceptare (chiar și tacită). Cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării (ea fiind irevocabilă), iar în situația în care a acceptat moștenirea renunțarea la succesiune devine lipsită de orice efect juridic asupra actului inițial de acceptare.
În plus, renunțarea este un act juridic solemn ce se înscrie într-un registru special ,sub sancțiunea nulității, indivizibil și pur abdicativ, impersonal cu titlu gratuit. Renunțarea (in favorem) în favoarea altui moștenitor (invocată de recurenți) reprezintă, în realitate, acte de acceptare a moștenirii.
Față de aceste repere legislative, Tribunalul constată că renunțarea moștenitorilor după defunctul G. G. nu îndeplinește condițiile de fond și formă pentru a produce consecințe juridice.
Tribunalul reține că certificatele de moștenitor nr. 108/09.08.2002 (fila 32 dosar fond) prin care s-a constatat masa succesorală de pe urma defunctului G. G. și moștenitorii acestuia (G. R., A. E., V. G.) și certificatul de moștenitor nr. 120/1995 succesoral (fila 21 dosar fond) de pe urma defunctei G. M. (decedată la 21.05.1994) au fost menținute ca fiind valabile, fiind respinsă cererea reclamanților V. I. și V. A. având ca obiect anularea acestor certificate de moștenitor in dosarul nr._/245/2009 al Judecatoriei iasi – sentinta 8138/20.05.2010
Cele statuate prin sentința civilă (irevocabilă) nr. 8138/20.05.2010 (fila 132 dosar fond) relative și la partajul prin buna învoială realizat între G. G. și V. A. și I. (după defuncta G. M.) se impun acestei instanțe cu putere de lucru judecat.
Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Tribunalul reține că aceste considerente justifică atât respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată cât și respingerea cererii părților de pronunțare a unei hotărâri de expedient potrivit art. 271 și urm. Cod procedură civilă.
Instanța de recurs constată că nu poate da eficiență contractului de tranzacție depus la dosar la termenul din 13.03.2013 atât timp cât contractul depus nu îndeplineste condițiile de fond pentru încheierea actelor juridice.
Tribunalul notează că potrivit art. 2267 Codul civil, tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una către cealaltă. Pentru a tranzacționa părțile trebuie să aibă capacitatea de a dispune de drepturile lor și să fie vorba de drepturi cu privire la care pot să dispună.
A se lua act de această înțelegere a părților ar însemna a se considera că reclamanții își justifică interesul in prezenta cauză, că sunt titularii tuturor drepturilor de care au înțeles să dispună prin contractul depus la dosar ceea ce ar veni în contradicție cu celor statuate prin sentința civilă nr. 8138/20.05.2010 cu putere de lucru judecat (res judicata pro veritate habetur).
În considerarea celor anterior expuse, Tribunalul urmează, în baza art., 312 Cod procedură civilă a respinge recursul și cererea părților de a se lua act de tranzacție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea părților de a se lua act de tranzacție.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții V. I. I. și V. A. împotriva sentinței civile nr. 6102/ din 20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul cu nr._, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2013.
Președinte, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, G. C. |
Grefier, I. B. |
Red. P.C.
Tehn. A.G.
Jud. fond: B. C. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1102/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1116/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
