Contestaţie la executare. Decizia nr. 1364/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1364/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 2139/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 Mai 2013
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. C. E.
JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: T. DOINIȚA
GREFIER: I. G.
DECIZIE Nr. 1364/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Iași și continuat de A.N.A.F. – A.F.P. Iași împotriva sentinței civile nr._/18.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind P. M. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă precum și faptul că prin cererea de recurs nu s-au solicitat probe, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare aspra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de fata, constata:
Prin sentința civila nr._/18.05.2012 pronunțata de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul P. M. I., cu domiciliul in Iași,., ., in contradictoriu cu intimata C.N.A.S. - CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI, cu sediul in Iași, ..18-20, județul Iași, prin reprezentant legal.
Dispune anularea actelor de executare silită întocmite in dosarul de executare nr._/2011, respectiv somația nr._/27.12.2011 si titlu executoriu nr._/27.12.2011.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 197 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut:
“Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.01.2012, sub nr._, contestatorul P. M. I. a formulat în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI contestație la executare silită împotriva somației de plată nr._/27.12.2011 și a titlului executoriu nr._/27.12.2011, emise de intimată în sarcina contestatorului, iar in secundar anularea in parte a titlului executoriu nr._/27.12.2011 emis in dosarul de executare nr._ al C.A.S. Iași si a somației de executare din același dosar de executare, pentru suma de 3692 lei reprezentând penalități si dobânzi.
În motivarea cererii, s-a precizat că, în fapt, nu a avut cunoștință de faptul că datorează sumele imputate, nu cunoaște sursa acestor creanțe cum s-au calculat penalitățile care depășesc debitul și fără a se lua în calcul incidența prescripției,, decizia de impunere nr. 6751/2011 a CAS Iași nu a fost comunicata. In acest titlu de creanța, in conformitate cu disp.art.110 din O.G nr. 92/2003, privind codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, s-a prevăzut un termen de plata pentru achitarea sumei totale de 7870 lei.Acest termen curge de la data comunicării titlului de creanță.
S-a comunicat contestatorului doar titlu executoriu, dar pentru emiterea legala a acestui titlu executoriu era imperios necesar, mai întîi, sub sanctiunea nulitații, a se comunica titlu de creanță care trebuia sa specifice clar un termen de plata.D. in cazul nerespectării acestui termen de plata, de al cărui beneficiu nu a avut parte contestatorul, titlu de creanță s-ar fi transformat in titlu executoriu.
Pe cale de consecință, solicita anularea titlului executoriu nr._/27.12.2011 din dosarul de executare_ al C.A.S. Iași si a somației de executare.
În subsidiar, solicita anularea in parte a titlului executoriu_/27.12.2011 din dosarul de executare_ al C.A.S. Iași si a somației de executare din același dosar de executare, pentru suma de 3692 lei reprezentând penalități si dobânzi. În fapt, în 23 septembrie 2011, intimata a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr. 6751/23.09.2011 ( f.24 dosar), pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2006 – septembrie 2011.
Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 51 alin. 2 lit. b) din O.G. 150/2002, art.120 indice 1 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 4178 lei, cu titlu de contribuție datorată, 3116 lei, cu titlu de dobânzi, 576 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
Decizia de impunere menționată care, potrivit art. 110 din Codul de procedură fiscală, constituie titlu de creanță, care nu a fost comunicat contestatorului nici prin publicitate, ori prin afișare concomitentă la sediul intimatei și nici prin scrisoare recomandata, așa cum menționează, prin întâmpinare, fila 19 dosar, că a fost emis actul administrativ pe numele contestatorului contribuabil, însă nu precizează numărul si data când a fost emisa recomandata, lipsa fiind si fotocopia confirmării, cele înaintate la solicitarea instanței vizează actele de executare contestate in prezenta cauza și nu decizia de impunere.
În baza deciziei de impunere nr.6751/23.09.2011 necomunicată legal, au fost emise în sarcina contestatorului somația de plată nr._/27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011, cu titlu de contribuție asigurări de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, rezultă următoarele:
- persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
- contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
- contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Raportând dispozițiile art. 21 la cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu, de drept( de la lege) la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere reprezintă titlu de creanță. Contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare. În consecință, legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatorului nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Așadar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis legal, de organul competent potrivit legii, inclusiv sub aspectul comunicării.
Analizând actele de executare prin prisma modului, în care intimata a înțeles să comunice contestatorului decizia de impunere în baza căruia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Este adevărat așa cum s-a expus și prin întâmpinare,comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Trebuie arătat că prin dispozițiile alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, se reține că, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Redând în esență textul art. 92 din Codul de procedură civilă, rezultă că, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. În lipsa persoanelor arătate în alineatul precedent ori nu voiesc ori nu pot să semneze „adeverința de primire”, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale sus citate în materia, ce reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, este de reținut că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, este adevărat fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, însă, trimiterea expresă la dispozițiile dreptului comun „Codul de procedură civilă” pe segmentul comunicării actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, stabilește ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar, în modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. și numai în subsidiar dacă nu s-a realizat comunicarea actului,se poate apela la modalitatea comunicării prin publicitate, ori, in speță, nu s-a realizat comunicarea in nici o modalitate prevăzuta de lege, fiind enunțat generic la fila 19 dosar „ca decizia de impunere a fost comunicata prin intermediul serviciilor poștale, cu scrisoare recomandata, cu conformare de primire, conform art.44 din O.U.G. nr. 92/2003, modificata si republicata”, dar nu se atașează si actul justificativ.
A accepta punctul de vedere al intimatei, că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără ca, în prealabil, să se încerce comunicarea acestuia într-una din modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, echivalează cu a admite că legea a reglementat un singur mod de comunicare care, fără să ofere garanții minime cu privire la opozabilitatea actului față de destinatar, dă naștere cu ușurință abuzului.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimata nu a procedat la comunicarea, in nici o modalitate, a deciziei de impunere ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise somația și titlul executoriu nr._/27.12.2011.
Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că modul de comunicare a titlului de creanță fiscală s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 din Codul de procedură fiscală, motiv pentru care va admite contestația și va anula somația de plată nr._/27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011 emise de intimată în sarcina contestatorului.”
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs intimata Casa de Asigurari de Sanatate Iasi, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeincie, aratand ca toate aspectele reținute de către instanța de fond sunt eronate, întrucât pe de o parte art. 44 alin. 2 C.proc.fiscală a fost integral modificat de OUG 29/2011, iar pe de altă parte instituția a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada materială si fără echivoca acestui fapt.
La momentul emiterii și comunicării Deciziei de impunere pe numele dlui P. M. I. art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventă cu privire la modalitățile de comunicare a actelor adminsitrativ fiscale. Textul legal instituit de OUG nr. 29/2011 pentru art 44 alin. 2 indica în mod precis si concis faptul că „Actul administrativ fiscal se comunică prin postă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire".
Pe de altă parte, a respectat întocmai aceste dispoziții legale. în acest sens precizând prin întâmpinarea formulată cu prilejul judecării fondului faptul comunicării deciziei de impunere prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire.
Pentru a proba fără echivoc acest aspect atașeaza alăturat copie certificată a confirmării de primire, semnată cu menționarea olografă a datei primirii.
Pe fondul cauzei, arata ca potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin fată de fond si dovada plătii contribuțiilor
In cadrul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, legiuitorul a instituit în sarcina oricărei persoane care desfășoară activități independente obligația expresă si absolută de a depune declarații la casele de asigurări de sănătate, precum și achitarea trimestrială contribuției datorate în baza acestor declarații (art. 257 alin. 2 coroborat cu alin. 5 din Lege).
Totodată, în cadrul aceluiași text normativ, legiuitorul a prevăzut faptul că în cazul neachitării integrale si la termen a contribuțiilor datorate fondului casele de asigurări prin organele proprii urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere (art. 261 din Lege).
Potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-si declara veniturile si a face dovada plătii integrale a contribuțiilor îi reveneau în primul rând contestatorului.
Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata integrală în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere i (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca recursul este intemeiat.
Contestatorul P. M. I. a solicitat anularea titlului executoriu si a somatiei de plata emise de catre recurenta, invocand faptul necomunicarii deciziei de imputare si faptul ca s-au incalcat dispozitiile legale privitoare la calcularea si exigibilitatea penalitatilor de intarziere si a dobanzilor.
Tribunalul retine ca potrivit recipisei anexate cererii de recurs, Casa de Asigurari de Sanatate Iasi a facut dovada comunicarii deciziei de impunere nr. 6751/23.09.2011, aceasta fiind inmanata contestatorului la data de 6.10.2011, care a semnat personal de primire.
Prin urmare, dispozitiile legale privitoare la comunicarea titlului de creanta prevazute in Codul de procedura fiscala au fost respectate, creanta fiind exigibila.
Cat priveste calcularea gresita a accesoriilor, tribunalul retine ca că potrivit art. 172 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
In baza acestei dispoziții legale in cadrul contestației la executare care se refera la un titlul executoriu emis de catre CAS se pot invoca doar aspecte referitoare la greșita modalitate de efectuare a actelor de executare. In situația in care se contesta existența, întinderea și valabilitatea creanței care a stat la baza emiterii titlului executoriu fiscal legiuitorul a pus la dispoziția contestatorului debitor o cale de atac specială prevăzuta de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003( codul de procedura fiscala). Astfel potrivit art. 205 C. pr. fiscala ,,împotriva titlului de creanțã, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație care se depune la organul fiscal, al cãrui act administrativ este atacat în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decãderii, iar potrivit art. 210 C. pr. fiscala ,,soluționarea contestației, se realizează de catre organul competent prin decizie sau dispoziție, dupã caz care pot fi atacate de cãtre contestatar sau de cãtre persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecãtoreascã de contencios administrativ competentã, în condițiile legii”
In condițiile in care potrivit art. 172 alin. 3 C.pr. fiscala in cadrul contestației la executare se pot formula apărări de fond împotriva titlului executoriu doar in situația in care legea nu prevede o alta cale de atac . Or, asa cum s-a arătat anterior împotriva modului de stabilire a creanței in baza căreia a fost emis titlul executoriu la care se referea prezenta acțiune codul de procedura fiscala prevede posibilitatea atacarii acestuia pe calea contestației administrative . În consecință, aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plata nu pot fi analizate in cadrul contestației la executare, ci doar in cadrul procesual stabilit ca urmare a formulării contestației administrative împotriva titlului de creanța reprezentat de decizia de impunere.
In considerarea celor mai sus aratate si in baza art. 312 C.p.civ., tribunalul va admite recursul si va modifica sentinta recurata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta Casa Națională de Asigurării de Sănătate – Casa de Asigurări de Sănătate Iași și continuat de A.-A. Iași împotriva sentinței civile nr._/18.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot:
Respinge contestatia la executare formulata de contestatorul P. M. I. in contradictoriu cu intimata A.-A. Iasi.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din 31.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I.C. C.C.M. T.D. I.G.
Red 2 ex, IC/IC
17.09.2013, judecator fond A. G.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1338/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1367/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
