Uzucapiune. Decizia nr. 2098/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2098/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 7110/245/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Octombrie 2013
Președinte - E. C. F.
Judecător - M. C.
Judecător - C. R.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2098/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenții M. G., și C. C. și pe intimat M. IAȘI PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune rejudecare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.10.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de fața,
Prin sentința civila_/18.09.2012 a Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:
Respinge acțiunea formulata de reclamanții M. G. și C. C., având domiciliul in Iași, ., în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 9.03.2010 sub nr._ , reclamantii M. G. si C. C. au chemat in judecata pe paratul M. Iasi, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2078 m.p. situați in intravilan Iasi, ., fosta Viilor nr. 1, ca urmare prescripției achizitive de 30 ani .
In motivarea cererii reclamantii au arătat ca bunicii lor M. G. si M. M. au cumpărat de la E. si I. S. un teren, loc de casa. In contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 1818 din 25.05.1939 suprafata prevazuta ca instrainata a fost de 300 mp. Din insusi actul respectiv, rezulta ca pe doua laturi la apus si la sud terenul vandut se invecineaza cu restul de teren al vanzatorilor. Este dovada faptului ca suprafata terenului din care s-a vandut este mai mare. O data cu instrainarea suprafetei de 300 mp vanzatorii au predat cumparatorilor intreaga suprafata de 2378 mp asigurandu-i linistita si vesnica posesie. Cumpărătorii au stapanit suprafata netulburati pana in anul 1978, iar din acest an pana in 2005 imobilul a fost detinut de tatal sau M. C.. Terenul este inundabil, circa 4 ari fiind acoperiti cu stufaris, iar restul este strabatut de 9 canale de captare a izvoarelor de apa. Valoarea terenului a fost apreciata la suma de_ lei.
In consecința, reclamantii au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, solicitand proba cu martori, inscrisuri, expertiza tehnica de specialitate.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1847, 1854 Cod civil, s-a solicitat judecata cauzei in lipsa.
In dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri .
Legal citat, M. Iași nu a depus la dosar întâmpinare.
Din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei coparticipării procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepții puse in discuția părților la 16.11.2010.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la 16.11.2010 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei coparticipări procesuale active, fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin decizia civilă nr. 1165 din 11.05.2012 dată de Tribunalul Iași, a fost admis recursul reclamanților, a fost casată în parte sentința civilă menționată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri reclamanților, nefiind solicitate alte probe.
Analizand probele administrate, raportat la normele legale incidente, instanta retine:
Uzucapiunea este modul de dobândire a proprietății sau a altui drept real prin posedarea neîntrerupta a lucrului, in tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, prin efectul posedării lucrului in timpul determinat, astfel încât starea de fapt se transforma in stare de drept.
Potrivit art. 1890 Cod civil, toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu si fără sa i se poate opună reaua credința.
Art.1890 cod civil stabilește așadar ca pentru a se dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune trebuie îndeplinite doua condiții, anume sa existe o posesie de 30 de ani si aceasta sa fie utila, adică neafectata de vreun viciu. Mai mult, regularitatea posesiei, adică faptul ca ea este utila, se prezuma. Urmează ca cel care afirma faptul ca posesia invocata este afectata de un viciu sa facă aceasta dovada.
Retine instanța ca uzucapiunea presupune cu necesitate o posesie utila, adică neatinsa de niciunul dintre viciile acesteia (art. 1847 Cod civil). Simpla detenție precara ori o posesie viciata, oricât ar dura in timp nu poate duce niciodată la uzucapiune.
Potrivit art. 1847 Cod civil, ca sa se poată prescrie se cere o posesie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Lipsa acestor calități ale posesiei constituie tot atâtea vicii ale acesteia si împiedica producerea efectului prevăzut de lege.
Potrivit art. 1851 Cod civil posesia este tulburata când este fundata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului. Din redactarea textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fie începuta in mod pașnic dar si ca ea trebuie sa fie menținuta in continuare tot astfel.
In prezenta cauza, instanța retine ca reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor arătate anterior. Astfel, deși au susținut că bunicii reclamanților au stăpânit sub nume de proprietar pe lângă suprafața de 300 mp cumpărată în anul 1939 potrivit contractului de vânzare cumpărare anexat, și suprafața de 2078 mp care face obiectul prezentei acțiuni, nu a fost administrată nici o probă care să confirme aceste susțineri. Reclamanții au precizat că terenul este inundabil si străbătut de 9 canale de captare a izvoarelor de apă, însă nu au dovedit că ar fi efectuat lucrări de consolidare a terenului sau că ar fi gestionat și administrat în mod util terenul. De asemenea, nu au făcut dovada că au plătit impozit pentru terenul respectiv. Aspectele reținute atestă inexistenta elementului subiectiv al posesiei deoarece acesta nu s-a manifestat în nici o modalitate. Împrejurarea că terenul de 2078 mp nu a fost stăpânit de nimeni altcineva fiind alăturat celui cumpărat de autorii reclamanților, nu conduce la concluzia că asupra acestuia s-ar fi exercitat o posesie neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Pe de altă parte, de la momentul la care reclamanții susțin că autorii lor ar fi intrat în stăpânirea terenului a trecut o perioadă îndelungată de timp, contextul socio-economic cunoscând schimbări considerabile cu privire la proprietatea privată, statul român nerecunoscând proprietatea decât pentru terenul strict aferent casei de locuit, în cazul înstrăinării locuinței, terenul aferent acesteia trecând în proprietatea statului. Acest lucru nu poate însemna decât că afirmația reclamanților că autorii ar fi stăpânit în mod continuu, public, netulburat terenul în suprafață de 2078 mp, este una nereală.
Coroborând toate aceste aspecte, apreciind ca nu sunt îndeplinite in cauza condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil pentru constatarea uzucapiunii, instanța urmează a respinge acțiunea formulată de reclamanți.
* * *
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamanții C. C. și M. G., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, constatându-se uzucapiunea suprafeței de 2078 m.p., situați în intravilan, lași, ., fosta Viilor, Nr. 1, ca urmare a prescripției achizitive de 30 ani.
S-a arătat că în motivarea sentinței recurate, instanța de fond susține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1847 Cod civil vechi, respectiv că reclamanții nu au dovedit ca a existat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Or, 73 de ani de folosință a acestui teren, de către trei generații, fără ca cineva sa manifeste vreo pretenție asupra lui, cu foștii proprietari dispăruți fără urmă, nu mai lasă vreo îndoială nu numai a posesiei, ci chiar a intenției vânzătorilor de a lăsa cumpărătorilor construcția, cu cei 300mp tot terenul. Mai argumentează instanța de fond că statul român nu a recunoscut proprietatea decât pentru terenul aferent casei de locuit. Când însă statul român a consacrat această reglementare trecuseră deja 30 de ani de folosință netulburată. Apoi este hilar dacă nu ridicol să reproșezi unui proprietar că nu a insistat pe lângă organele unui stat totalitar, a cărui rațiune de a fi era confiscarea proprietăților imobiliare, lichidarea proprietății private și care folosea cele mai dure metode împotriva persoanelor care manifestau interes pentru proprietatea imobiliară. Având prin lege atribuția de evidență a tuturor terenurilor din raza administrativ-teritorială, pârâtul, M. Iași. în apărare, ar fi putut proba existența vreunui act de luare în evidență sau de conservare pe parcursul a 60 de ani. Dar și ca parte în proces, prin răspunsurile date la cererea instanței, autoritățile municipale au dovedit că nu aveau vreo evidență a terenului în cauză. Fără acțiunea de fața, mai treceau 30 de ani până când terenul ar fi fost descoperit.Cât privește neplata impozitului pe teren, mai gravă este culpa municipalității care nu a luat în evidență terenul decât cea a proprietarului care a dus un regim de subzistența pe timpul regimului comunist. Apoi, pe timpul regimului comunist, veteranii de război, cum era și bunicul recurenților, erau scutiți de plata impozitului, iar în timpul cooperativizării impozitele nu au mai constituit o sursa de luat în seama.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Recurenții au solicitat și au administrat, în condițiile încuviințării proba cu înscrisuri.
* * *
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Tribunalul reține că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente:
Obiectul învestirii instanței l-a constituit acțiunea reclamanților M. G. si C. C. în contradictoriu cu paratul M. Iasi, avand ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2078 m.p. situați in intravilan Iasi, ., fosta Viilor nr. 1, ca urmare prescripției achizitive de 30 ani .
Potrivit art.129 alin.5 C.pr.civ judecătorii au îndatorirea ă stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronunțării unor hotărâri legale și temeinice. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitate administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Or, în cauza, reclamanții au solicitat, în primul ciclu procesual, în dovedirea cererii proba cu expertiza judiciara, înscrisuri și martori (f.2, f.13), probe ce nu au fost puse în discuție și asupra cărora prima instanța nu s-a pronunțat. Este real că ulterior casării cu trimitere, la singurul termen acordat, apărătorul reclamanților a solicitat doar proba cu înscrisuri, însă instanța era obligata a soluționa cauza, în temeiul art.129 lin.5 C.pr.civ, doar după lămurirea tuturor aspectelor litigioase. Chiar daca la dosar a fost depusă de către reclamanți o expertiza extrajudiciara, aceasta nu poate valora mijloc de proba în condițiile Codului civil din 1864, mai ales în condițiile în care aceasta apare ca fiind rezonabil cenzurabila, în ansamblul celorlalte probe administrate.
Or, în raport de obiectul cauzei, pentru dezlegarea pricinii, Tribunalul apreciază că esențială în cauza era administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, cadastru și geodezie care să stabilească:
- identificarea topo-cadastrala și măsurarea întregii suprafețe de teren ce s-a aflat în posesia autorilor M. G. și M. M., cu identificarea separata a suprafeței de teren dobândite prin contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr.1818 din 25.05.1939, respectiv a suprafeței de teren dobândite prin procesul verbal 1375/660 din 26.09.1956 la notariatul principal de Stat Iași și transcris sub nr. 897/1956 de Grefa Tribunalului Popular Iași, cu precizarea daca este vorba despre un singur trup de proprietate sau de trupuri separate de proprietate.
- identificarea topo-cadastrala a suprafeței de teren ce a făcut obiectul contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr._/1990 prin care M. C. și M. F. au translat o parte a proprietății în favoarea numiților H. M. și H. D..
- Identificarea topo cadastrala și măsurarea suprafeței aflata în posesie fără acte, cu precizarea expresă a existenței unor semne exterioare de delimitare (gard, alta forma de împrejmuire – vechimea acesteia) precum și a eventualelor construcții edificate pe aceasta suprafața.
Întrucat raportul de expertiza nu este suficient prin sine însuși din punct de vedere probatoriu sub aspectul situației faptice pretinse, urmează a se pune în discuție și necesitatea administrării probei testimoniale.
În consecință, întrucât sunt necesare probe suplimentare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în temeiul art.312 alin.1 și 4 C.pr.civ, se va admite recursul de reclamanții C. C. și M. G. împotriva sent. civ. nr._/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce va fi casata.
Se va reține cauza spre rejudecare în vederea administrării probei testimoniale și a probei cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, cadastru și geodezie.
În consecință, se va acorda termen pentru rejudecarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de recurs formulată de reclamanții C. C. și M. G. împotriva sent. civ. nr._/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o casează și în consecință.
Reține cauza spre rejudecare în vederea administrării probei testimoniale și a probei cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, cadastru și geodezie.
Acordă termen la data de 30.10.2013 cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013.
Președinte, E. C. F. | Judecător, M. C. | Judecător, C. R. |
Grefier, O. T. |
RED/TEHNORED/FEC
23.10.2013/2ex
judecator fond L. H.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 2104/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2096/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
