Obligaţie de a face. Decizia nr. 2096/2013. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 2096/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 36861/245/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 09 Octombrie 2013

Președinte - C. A.

Judecător S. F.

Judecător C. S.

Grefier D. M. B.

DECIZIE CIVILĂ Nr. 2096/2013

Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta . PRIN ADM. JUD. CAPITOL INSOL SPRL -FILIALA IAȘI și pe intimata O. G., având ca obiect obligație de a face daune moratorii.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Baștovoi, pentru recurentă, lipsind intimata.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Av. Baștovoi, pentru recurentă, depune la dosar împuternicirea avocațială și o declarație dată de intimată prin care arată că renunță la judecată și la drept. Solicită a se lua act de cererea reclamantei de renunțare la judecată.

Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Av. Baștovoi, pentru recurentă, solicită admiterea recursului casarea sentinței de fond și, în rejudecare să se ia act de renunțarea reclamantei la judecată și la drept. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL ,

Asupra recursului civil de față, constată:

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr._ din 12.11.2012, admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta O. G., în contradictoriu cu pârâta . – prin administrator judiciar Capitol Insol SPRL – Filiala Iași;

Obligă pârâta să procedeze la efectuarea tuturor mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantei, cu privire la vechimea în muncă, corespunzător sentinței civile nr. 1692/2009 a Tribunalului Iași și deciziei de reintegrare nr. 1995 din 12.02.2010, începând cu luna mai 2008 și până la momentul completării efective a mențiunilor;

Obligă pârâta la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligației stabilite;

Obligă pârâta să procedeze la întocmirea și depunerea declarațiilor privitoare la plata contribuțiilor către C.A.S. Iași, C.J.P.Iași și ANAF Iași de către reclamantă – prin angajator, pentru perioada: mai 2008 și până la momentul efectiv al mențiunii;

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că reclamanta O. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ..R.L. – prin administrator judiciar Capitol Insol SPRL – Filiala Iași și . prin administrator judiciar I. I. S.:

- obligarea pârâtei să efectueze în carnetul de muncă al subsemnatei mențiunile corespunzătoare referitoare la vechimea în muncă pentru perioada lucrată începând cu luna mai 2008 și până la zi;

- obligarea pârâtei la plata de daune moratorii în cuantum de 100 ron pentru fiecare zi întârziere de la data introducerii prezentei acțiuni, până la data realizării efective a mențiunilor;

- obligarea pârâtei să întocmească și să depună declarațiile de contribuție aferente lunilor cuprinse în perioada sus-menționată la instituțiile de stat: Casa Județeană de Pensii Iași, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și Casa de Asigurări de Sănătate Iași;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta cauză.

Motivarea, în fapt, privește în mod rezumativ următoarele:

Reclamanta O. G. a fost angajată la . în luna mai 2008, pe funcția de asistent proiect manager, activitatea sa desfășurându-se la punctul de lucru șantier Tătărași Arena, din .. 78, Iași. În urma unor neînțelegeri ivite societatea –pârâtă a emis decizia nr. 1896/30.07.2009 prin care s-a decis în baza art. 61 lit. a din Codul Muncii concedierea reclamantei începând cu data de 31.07.2009, motivat de faptul că ar fi lipsit de la locul de muncă nejustificat în perioada 11.06._09. Prin sentința civilă nr. 1692/28.10.2009 Tribunalul Iași a admis contestația formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta . și a dispus anularea deciziei emise de intimată și a obligat-o să o integreze în postul deținut anterior și îi achite o despăgubire egală cu valorile indexate, majorate și reactualizare și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă. În urma demersurilor și insistențelor repetate ale reclamantei, societatea –pârâtă, prin administrator, a emis decizia 1995/12.02.2010 prin care a fost reintegrată în activitate și era invitată la sediul la data de 17.02.2010 pentru „precizări”. Cu toate că a trecut o perioadă de un an și jumătate de la acel moment reintegrarea sa nu s-a realizat decât scriptic și nu in factor, iar situația sa din carnetul de muncă nu a fost reglementată și completată la zi, acesta fiindu-i predat fără a fi înscris mențiunile referitoare la perioada la care și-a început activitatea în cadrul societății.

Refuzul unității –pârâte de a face înscrierile corecte în cartea de muncă au cauzat și cauzează și în prezent reale prejudicii reclamantei, având în vedere că lipsa mențiunilor arătate o privează de sporul de vechime, de beneficiul asigurărilor sociale, precum și de beneficiul asigurărilor de sănătate .

În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata de daune moratorii în cuantum de 100 Ron pentru fiecare zi întârziere de la data introducerii prezentei acțiuni până la data realizării efective a mențiunilor, apreciază întemeiat acest capăt de cerere, întrucât sunt îndeplinite cererile legii referitoare la dovada prejudiciului suferit, precum și punerea în întârziere a debitoarei, ..

În drept se invocă Ordinul 136/26.07.1976 pentru metodologiei de întocmire, completarea, păstrare și evidența a carnetului de muncă, OUG 55/2006, OUG 148/2008, Codul Muncii, art. 1536 Cod civil.

În dovedire se solicită proba cu înscrisuri.

Reclamanta a fost asistată sau/și reprezentată de av. cu delegație la dosar.

Pârâta a formulat precizări arătând că se află în stare de insolvență.

Potrivit încheierii de ședință din 25.06.2012 pârâta, citată prin administrator judiciar și administrator special s-a prezentat la proces, susținând respingerea acțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor imperative ce guvernează materia dedusă judecății, prezenta instanță apreciază:

Este de esența derulării legale a raporturilor juridice de muncă, faptul că orice modificare privitoare la drepturile salariale și la drepturile conexe ce derivă din acestea – așa cum este situația în speță, – dreptul la consemnarea vechimii în muncă - trebuie consemnată corect, la timp și complet în carnetul de muncă de către angajator.

Această obligație incumbă ope legis oricărui angajator indiferent de situația financiară a acestuia, fiind o sarcină legală aferentă calității de patron, așa cum este consacrată de legea 53/2003 cu modificările și completările ulterioare.

Ca atare, acțiunea reclamantei este admisă, cu efectul corelativ al obligării pârâtei să procedeze la efectuarea tuturor mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantei, cu privire la vechimea muncii, corespunzător sentinței civile nr. 1692/2009 a Tribunalului Iași și deciziei de reintegrare nr. 1995 din 12.02.2010, începând cu data de: luna mai 2008 și până la momentul completării efective a mențiunilor, obligării pârâtei la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligației stabilite; obligarea pârâtei să procedeze la întocmirea și depunerea declarațiilor privitoare la plata contribuțiilor către C.A.S. Iași, C.J.P.Iași și ANAF Iași de către reclamantă prin apărător, pentru perioada: mai 2008 și până la momentul efectiv al mențiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.

Privitor la cererea reclamantei de obligarea a apărătorului la plata daunelor moratorii, instanța constată incidența dispozițiilor art. 5803 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, obligă pârâta la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligației stabilite.

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, instanța obligă pârâta și la plata cheltuielilor de judecată.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S.C. Instalații G. S.R.L. Valea L., jud. Iași, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente material, respectiv Tribunalului Iași, secția I civilă – litigii de muncă.

În motivarea cererii, recurenta arată că hotărârea este nelegală pentru motivele următoare:

1. Lipsa compertenței materiale a Judecătoriei iași.

Instanța nu a observat că nu este competentă material și a soluționat un conflict de muncă.

Pentru a soluționa corect prezenta cauză, instanța trebuie să verifice mai întâi în ce perioadă a lucrat reclamanta la societatea pârâtă, aceasta fiind concediată din data de 22.04.2010.

Instanța a obligat pârâta să depună declarațiile la CAS, CJP și ANAF din luna mai 2008, în condițiile în care pârâta a depus toate aceste declarații pentru O. G. până la data de 31.07.2009 și în condițiile în care ANAF – prin Garda Financiară Iași a constatat că nu trebuia să depună nici un fel de declarații pentru O. G. (depune nota de constatare . nr._ din 15.01.2013).

2. Hotărârea instanței este nelegală sub aspectul obligării pârâtei la plata unei amenzi civile de 50 lei pe zi de întârziere, în primul rând pentru că pârâta este o societate aflată în insolvență și conform art. 36 din Legea nr. 85/2006 se suspendă orice acțiune împotriva averii ei. În al doilea rând, pârâta nu poate executa obligația de completare a carnetului de muncă pentru că acesta se află în posesia reclamantei. Deci, pârâta nu este în culpă procesuală, ci reclamanta este cea care refuză să își primească decizia de concediere, refuză să i se consemneze vechimea în muncă în carnetul de muncă. Pârâta a fost greșit și nelegal obligată la plata unei amenzi civile pe lângă toate pierderile pe care le-a suferit cu reclamanta care nu mai muncește la societatea pârâtă de peste trei ani și jumătate.

3. Pârâta a învederat instanței dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 în privința cererii de daune moratorii, însă instanța a respins cererea de suspendare a judecății. Înțelege să declare recurs și împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare a judecății.

Concluzionând, cauza nu putea fi soluționată de instanța de drept comun, ci de tribunalul Iași – secția civilă, litigii de muncă, cu respectarea dispozițiilor Codului Muncii, fiind vorba despre un conflict de muncă.

În subsidiar, dacă se va aprecia că instanța de fond era competentă să judece cauza, solicită recurenta modificarea sentinței și respingerea acțiunii pentru toate considerentele arătate.

În drept, sunt invocate disp. art. 304 pct. 3,8,9 Cod procedură civilă.

La primul termen de judecată în recurs, recurenta, prin apărător, a depus declarația intimatei O. G. de renunțare la judecata cererii introductive de instanță autentificată prin încheierea nr. 3021/20.09.2013 la BNP Asociați P. T. și F. Iași și a solicitat să se ia act de ea.

Potrivit art. 246 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, dispoziția fiind aplicabilă și în căile de atac.

Desistarea reclamantei îndeplinește cerințele de formă prescrise de lege, astfel încât se va lua act de ea, admițându-se recursul declarat de către pârâtă și modificându-se în tot sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta S.C. Instalații G. SRL Iași împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică, astfel:

În baza dispozițiilor art. 246 din Codul de procedură civilă, ia act de renunțarea la judecata cererii formulate de reclamanta O. G. în contradictoriu cu pârâta S.C. Instalații G. SRL Iași.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 09.10.2013.

Președinte,

C. A.

Judecător,

S. F.

Judecător,

C. S.

Grefier,

D. M. B.

Red. C.S.

Tehnored. C.S./M.M.D.

2 ex./18.02.2014

Judecător fond Ș. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 2096/2013. Tribunalul IAŞI