Fond funciar. Decizia nr. 2419/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2419/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 2129/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Noiembrie 2013
Președinte - M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2419/2013
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâții J. L., S. I. și Ț. A., împotriva sentinței civile nr. 430/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria H.,
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 430/2013 a Judecătoriei Hîrlău, s-a admis acțiunea promovată de reclamanta B. M., cu domiciliul în . Iași, în contradictoriu cu pârâții C. L. Coarnele Caprei, C. Județeană Iași de fond funciar, Ț. A., cu domiciliul în . Iași, S. I., cu domiciliul în . Iași și J. L., domiciliată în Iași, str.. nr.34, . 2, ..
S-a dispus completarea titlului de proprietate nr._ din 20.09.1994 emis pe numele moștenitorilor defunctului L. C. în sensul că la rubrica „Moștenitorii defunctului” să fie trecută și defuncta L. M. alături de Ț. I.G., S. M. și S. A..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 5.12.2012 sub nr._, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâții C. L. Coarnele Caprei, C. Județeană Iași de fond funciar, Ț. A., S. I. și J. L., solicitând completarea titlului de proprietate nr._ din 27.09.1994 în sensul că la rubrica titulari să fie înscrisă și defuncta L. M. alături de Ț. G., S. M. și S. A..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că L. M. a fost cea de-a doua soție a lui L. C. și, în această calitate, la apariția Legii 18/1991, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut defunctului. Cererea a fost validată și s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 659 din 15.08.1991 în care L. M. figurează în calitate de titular, alături de ceilalți moștenitori ai defunctului.
A precizat reclamanta ca L. M. este și proprietara imobilului casă de locuit și a suprafeței de 250 mp. teren aferent, conform sentinței civile nr. 2842/1984 a Judecătoriei P..
Reclamanta a arătat că, din eroare, comisiile de fond funciar nu au mai trecut numele lui L. M. la întocmirea titlului deși ea figura în anexa de validare și pe adeverința tip.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.58 din Legea 18/1991.
În dovedirea cererii, scutită de plata taxei de timbru în temeiul art.42 din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005, reclamanta a depus înscrisuri: certificat de deces, adeverință de proprietate, titlu de proprietate, anexa de validare, sentința civilă nr.2842/1984 a Judecătoriei P..
Legal citată, pârâta J. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece adeverința de proprietate este falsă, existand și o altă adeverință în care L. M. nu era inscrisă. A susținut pârâta că s-au mai judecat pentru aceeași pretenție la Judecatoria P. iar reclamanta nu este singura moștenitoare a defunctei L. M., existând mai mulți frați. De asemenea, există mai mulți moștenitori ai titularilor înscriși pe titlul de proprietate.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri: chitanță, adrese, contract de vânzare-cumpărare, adeverință, certificate, proces-verbal de punere în posesie, schiță, sentința civilă nr.4392/2000.
Ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat administrarea de probe.
Pârâta C. Județeana Iași a depus documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Prin încheierea din data de 12.02.2013, instanța a respins excepțiile puterii de lucru judecat și a coparticiparii procesuale active invocate de pârâta J. L..
Pârâta J. L. a depus adeverința de proprietate nr. 659/1991, în care nu figurează la titulari L. M. și a susținut că aceasta adeverință este valabilă iar cea depusă de reclamantă este falsă, motiv pentru care instanța a solicitat pâratei C. L. Coarnele Caprei să depună la dosar o copie de pe adeverința nr. 659 din 15.08.1991, care a fost depusă.
La termenul din data de 19.03.2013, pârâta J. L. a depus fișa suprafețelor primite în proprietate și un memoriu formulat de numitul Ț. Gh.I., care solicită introducerea sa în cauză în calitate de pârât.
Reclamanta a depus înscrisuri în dovedirea calității de moștenitor față de defuncta L. M..
Analizând actele dosarului, instanța reține că reclamanta este nepoata defunctei L. M., fiind fiica lui C. I., căsătorită B., așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar. Defuncta L. M., decedată la data de 16.11.1999, este cea de-a doua soție a lui L. C., așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2842/1984 a Judecătoriei P., prin care s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului L. C., bunuri care au fost atribuite soției supraviețuitoare.
Din documentația aferentă emiterii titlului de proprietate a cărui completare se solicită rezultă că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aparținând defunctului L. C. a fost formulată de Ț. I G., L. C. A. și L. C. M. și a fost semnată de Ț. G., S. I. M., S. A. și L. C.M. - fila 45 dosar.
În baza acestei cereri, s-a emis adeverința de proprietate nr. 659 din 15.08.1991 de către comisia locală de fond funciar, în care figurează ca titular și L. C. M., alături de Ț. I. G., S. M. și S. A..
Cererea a fost validată de comisia județeana iar cei patru titulari menționati anterior au fost înscriși în anexa 3 la nr. 426 - fila 46.
Pârâta J. L. a depus o copie xerox a unei adeverințe de proprietate ce poartă același număr și aceeași dată - 659 din 15.08.1991 - fila 49, în care figurează L. C. A. în loc de L. C. M. iar pârâta a susținut că această adeverință este cea valabilă iar cea depusă de comisia locală este falsă.
În lipsa constatării falsului de către organele de urmărire penală, instanța va considera ca fiind valabilă adeverința înaintată oficial de către C. L. Coarnele Caprei și depusa la fila 55 dosar, aceasta purtând ștampila Comunei Coarnele Caprei și fiind semnată pentru conformitate.
Din susținerile pârâtei J. L. conținute în concluziile scrise, rezultă că reclamanta nu are drept la terenul înscris în titlul de proprietate contestat deoarece L. M. nu ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate deoarece aceasta nu figurează printre solicitanții inițiali. Verificând cererea de la fila 45, instanța observă că numele defunctei este trecut în partea de sus a cererii iar acesta este semnata și de către L. C. M..
Art.11 din HG 890/2005 - Regulamentul de punere in aplicare a Legii 247/2005 prevede că “stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoana îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei”.
În consecința, instanța constată că defuncta L. M., soția supraviețuitoare a defunctului L. C., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut acestuia, semnatura sa figurând alături de ale celorlalți moștenitori, cerere în baza căreia a fost înscrisă pe adeverința de proprietate nr. 659/1991 și pe anexa de validare, însă s-a omis înscrierea ei și pe titlul de proprietate la rubrica “moștenitorii defunctului”.
Coroborând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată și dovedită, motiv pentru care o va admite.
Cât privește cererea numitului Ț. Gh.I. de introducere în cauză în calitate de pârât, instanța reține ca aceasta a fost depusă de catre pârâta J. L. atunci când instanța a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei, instanta considerând că această cerere are caracterul unui memoriu sau de concluzii scrise depuse de pârâtă. Daca Ț. Gh. I. dorea să formuleze o cerere de intervenție în nume propriu sau în interesul uneia dintre părți, singura modalitate legală de a deveni pârât în cauză, trebuia să se prezinte în fața instanței, personal sau prin mandatar cu procură specială și să susțină această cerere, pârâta J. L. nefiind mandatată în acest sens.”
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ț. G., S. M. și S. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată recurenții în motivarea cererii că, instanța de fond soluționând litigiul a reținut în mod eronat că defuncta L. M. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile ce au aparținut defunctului soț L. C..
Din conținutul înscrisului rezultă fără dubii că cererea înregistrată cu nr. 2280/15.03.1991 a fost formulată și semnată numai de către Ț. G., S. M. și S. A., în cuprinsul cererii fiind menționate și numele celor două moștenitoare avut înainte de căsătorie conform indicațiilor comisiei locale de fond funciar în funcțiune la data respectivă, având ca scop stabilirea corectă a filiației și a persoanelor îndreptățite la reconstituire.
Rezultă de asemenea că cei trei moștenitori au solicitat terenul cu titlu de moștenire după „mama noastră L. E.” care a fost în fapt proprietara terenului înainte de căsătoria cu L. C. și care la data preluării de către CAP, aveau rol comun în registrul agricol.
Este mai mult decât evident faptul că cea de-a patra semnătură, respectiv L. C. M. este adăugată la o dată ulterioară de către funcționari din primărie.
Este evident faptul că numita L. C. M., cea de-a doua soție a lui L. C. nu era fiica lui L. E., autorul după care s-a cerut de către cei trei moștenitori reconstituirea dreptului de proprietate.
Există înscrisuri la dosar din care rezultă că numita L. C. M. era neștiutoare de carte, dovadă că semnătura nu-i aparține, nu și-a aplicat amprenta digitală pe înscris și nu există nici o altă dovadă că a fost înscrisă în condiții legale și de opozabilitate.
Nici din conținutul adeverinței de proprietate nu rezultă că i s-a recunoscut un drept de moștenire numitei L. M., fiind înscris de două ori numele unei moștenitoare, întrucât S. A. este una și aceeași persoană cu L. C. A., iar membrii comisiei locale, așa cum se poate constata din acte, au întocmit multe înscrisuri eronate care conțin inadvertențe și greșeli de fond, motiv pentru care se poate trage concluzia că bunica reclamantei nu a fost menționată nici în respectiva adeverință care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Legal citată, intimata B. M. a formulat întâmpinare.
S-au depus acte în dovedirea, respectiv combaterea cererii de recurs.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de recurs, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței de judecată, reclamanta B. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. locală Coarnele Caprei, C. Județeană Iași de fond funciar, Ț. A., S. I. și J. L., completarea titlului de proprietate nr._/1994 în sensul ca la rubrica titulari să fie înscrisă și defuncta L. M. alături de Ț. G., S. M. și S. A..
Față de actele dosarului de fond și probatoriul administrat în recurs, reține tribunalul că:
În mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta B. M. este nepoata defunctei L. M., fiind fiica lui C. I., căsătorită B., așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar. Defuncta L. M. decedată la data de 16.11.1999 este cea de-a doua soție a lui L. C. așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2842/1984 a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul nr. 1102/1984 prin care s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului L. C., bunuri care au fost atribuite soției supraviețuitoare.
Prin urmare, L. M. are calitate de moștenitoare a lui L. C. – calitatea sa de moștenitoare fiind constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Mai mult, din documentația aferentă emiterii titlului de proprietate rezultă că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile defunctului L. C. a fost formulată de Ț. G., L. C. A. și L. C. M. și a fost semnată de Ț. G., S. I. M., S. A. și L. C. M.. Această cerere a fost validată de comisia județeană și cei patru titulari menționați anterior au fost înscriși în anexa 3 la nr. 426 (anexa cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate). Așa cum reiese din această anexă, L. C. M. a fost solicitantă a dreptului de proprietate.
Astfel, instanța de fond a constatat în mod corect că defuncta L. C. M., soția supraviețuitoare a defunctului L. C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut acestuia, semnătura sa figurând alături de ale celorlalți moștenitori (fila 45 dosar fond), cerere în baza căreia a fost înscrisă atât în anexa de validare mai sus amintită, cât și în adeverința de proprietate nr. 569/1991, depusă la dosarul cauzei și contestată de recurenta pârâtă J. L.. Susținerile acesteia cu privire la faptul că adeverința ar fi falsă nu sunt dovedite.
Așa cum se reține prin sentința instanței de fond, comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a depus aceeași adeverință ca și reclamanta – adeverință din care reiese faptul că L. C. M. este moștenitoare care a solicitat reconstituirea proprietății.
Mai mult, prezumția de legalitate a cererii de reconstituire a proprietății este întărită de faptul că pe cererea de reconstituire a proprietății apare numele L. C. M. atât în antet cât și la nivel de semnături. De asemenea, numele acesteia apare înscris și în anexa de validare emisă de C. Județeană pe numele tuturor celor patru moștenitori. Susținerile menționate prin nota de precizări depusă în recurs în conformitate cu căreia în adeverința în cauză ar fi trecut de două ori numele moștenitoarei S. A. care ar fi una și aceeași persoană cu L. C. A. sunt neîntemeiate întrucât din chiar cuprinsul documentului menționat rezultă cu claritate faptul că numele înscris în adeverință este „L. C. M.” și nu „L. C. A.”.
De asemenea, în ceea ce privește susținerile în conformitate cu care „L. C. M. – cea de-a doua soție a lui L. C. nu este fiica lui L. E. – autorul după care s-a cerut de către cei trei moștenitori reconstituirea dreptului de proprietate” sunt de asemenea neîntemeiate. L. C. M. este moștenitorul lui L. C., acesta la rândul său fiind moștenitorul defunctei L. E.. Mai mult, reconstituirea acestei proprietăți s-a făcut după L. C. și nu după L. E. (L. C. fiind persoana ce apare în anexa cu moștenitorii cooperatorilor decedați la capitolul „numele membrului cooperator decedat ce a adus pământ în CAP”.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat de pârâții Ț. G., S. M. și S. A., menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Hîrlău.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâții J. L., S. I. și Ț. A., împotriva sentinței civile nr. 430/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei B. M. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2013.
Președinte, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. |
Grefier, I. B. |
Red. M.A.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./24.03.2014
Judecător fond L. V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2282/2013. Tribunalul IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 2417/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
