Fond funciar. Decizia nr. 2422/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2422/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 5282/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător - P. T.
Judecător - A. M. C.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2422/2013
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe recurenta C. L. DE FOND FUNCIAR P. și pe intimatul A. GH. V., având ca obiect fond funciar, constatare nulitate abs. adev.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că părțile nu au răspuns la excepția tardivității cererii de recurs, după care,
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția tardivității cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1911/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ 82012, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reprezentantului reclamantei invocate prin întâmpinare; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. Municipală de Fond Funciar P. în contradictoriu cu pârâtul A. Gh. V.; s-a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată la instanță sub nr._ reclamanta C. Locala P. de Fond Funciar, prin Primar, a solicitat, in contradictoriu cu paratul A. Gh. V., constatarea nulității absolute a adeverinței tip de proprietate nr. 6599/12.11.1992 emisa pe numele paratului.
Se arata in motivarea cererii ca, in fapt, adeverința nr. 6599/12.11.1992 a fost emisa fara validarea Comisiei Județene Iași de Fond Funciar, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 36 din H.G. nr. 890/2005. Învederează reclamanta ca rolul juridic al adeverinței tip de proprietate este acela de a atesta cu fidelitate conținutul actului de reconstituire indicat in cuprinsul acesteia. In condițiile in care adeverința cuprinde mențiuni străine atunci adeverința tip de proprietate nu poate fi considerata valabila si legala, sancțiunea nelegalitatii atrăgând nulitatea absoluta.
In drept, se invoca prevederile Legii nr. 18/1991 si ale H.G. nr. 890/2005.
Alăturat acțiunii se depune de catre reclamanta copia adeverinței tip de proprietate nr. 6599/12.11.1992.
Prin întâmpinare, paratul A. Gh. V. invoca, pe cale de excepție lipsa calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reprezentantului reclamantei Primarul municipiului P., în calitate de Președinte al comisiei locale de fond funciar. Se arata ca potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „comisia locală este autoritatea publică cu activitate administrativă". Conform alineatului 2 al aceluiași articol, „comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar". Ca atare, sustine paratul, comisiile locale de fond funciar și, prin dezvoltare, nici primarii, în calitate de președinți, nu au în principiu calitate procesuală activă pentru a introduce o astfel de acțiune.
In contextul în care actul contestat, respectiv adeverința tip de proprietate nr. 6.599/12 august 1991, nu a fost întocmită cu încălcarea / eludarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, rezultă în mod cert că reclamanta nu dovedește calitate procesuală activă.
La dosarul cauzei există, de altfel, hotărârea comisiei județene nr. 53/09 august 1991, pentru suprafața de 0,50 ha, prevăzut în tabelul anexă nr. 2b, poziția nr. 317, întocmit conform Regulamentului de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Paratul mai arata ca nu justifică reclamanta nici interesul legitim în promovarea prezentei acțiuni, interes legitim care este prevăzut de legiuitor ca și o condiție de exercitare a acțiunii civile. In prezenta cauză, reclamanta nu justifică un interes legitim, intrucat nu face dovada folosului practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare.
Mai arata paratul ca in cererea de chemare in judecata nu se indica niciunul din motivele de nulitate absolută, funcție de care să poată fi pronunțată o nulitate absolută a unui act emis chiar de reclamantă, după verificările prealabile ce au fost facute.
Pe fondul cauzei, se solicita respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, în condițiile în care adeverința tip a fost emisă cu respectarea Legii nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Nulitatea absolută invocată trebuie analizată în raport de dispozițiile legale aplicabile la data emiterii actului juridic. Or, reclamanta nu a prezentat probe în acest sens, invocând în acest sens decizia civilă nr. 548/R/25.10.2005 a Curții de Apel B..
Paratul mai arata ca prin sentința civilă nr. 4.035/25 iunie 1992, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr. 5019/1992, a fost admisă plângerea formulată de parat si a fost stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,25 ha teren, situat pe raza municipiului P., suburbia Gâstesti, în intravilan și care reprezintă, de altfel, un drept de proprietate stabilit pentru suprafața în plus ce i se cuvenea paratului in plus de cei 0,50 ha menționați în adeverință și stabiliți prin hotărârea comisiei județene nr. 53/09 august 1991.
In cauza s-a administrat doar proba cu înscrisuri, din analiza cărora instanța a reținut următoarele:
Privitor la excepțiile lipsei calității procesuale active si a lipsei de interes a reclamantei in promovarea acțiunii in constatarea nulității adeverinței tip de proprietate, având in vedere disp. art. 55 alin.1 din Legea nr. 18/1991, instanța a constatat ca acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit textului de lege citat, pot face obiect al plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie, aici putând fi asociata si adeverința tip de proprietate, întrucât se neaga de către reclamanta însăși existenta validării despre care adeverința ar tinde să facă dovada. In acest caz prevăzut de lege nu este condiționată introducerea cererii (plângerii) de existenta unui termen.
Calitatea procesuala activa in cazul prevăzut de disp. art. 55 alin.1 din Legea nr. 18/1991 aparține organului emitent al adeverinței tip de proprietate, in speța C. Locala P., iar calitate procesuala pasiva o are beneficiarul, paratul din cauza de fata.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut existenta a doua cereri de reconstituire formulate de către A. V., înregistrate sub nr._/18.03.1991 si sub nr._/21.03.1991, astfel cum rezulta din si din extrasul registrului intrari-iesiri aflat la dosarul cauzei (filele 21 si 22, respectiv 72 si 73 dosar).
Corespunzător acestor cereri, formulate pe numele A. V., nu exista insa si o validare vizând același nume, in anexa de validare 2b apărând numitul A. N. cu o suprafața de 0,50 ha teren.
Din precizările formulate de către însăși C. Locala P., se arata insa ca nu exista înregistrată vreo cerere de reconstituire pe numele A. N. pentru suprafața de 0,50 ha teren.
Din coroborarea acestor constatări, se poate concluziona ca reconstituirea s-a facut pe numele paratului, fiind rezonabil a aprecia ca s-a strecurat o eroare materiala de scriere a prenumelui persoanei beneficiare, N. in loc de V..
F. de aceste aspecte, având in vedere si faptul ca reclamanta nu a facut dovada ca cele doua cereri de reconstituire formulate de către A. V., înregistrate sub nr._/18.03.1991 si sub nr._/21.03.1991 au primit soluție de invalidare (si ca nu exista astfel vreun criteriu legal in baza căruia sa se fi emis adeverința tip de reconstituire in cauza), instanța a apreciat acțiunea reclamantei C. Locala P. ca fiind neîntemeiata, respingând-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. L. de Fond Funciar P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 23.10.2013, tribunalul a invocat excepția tardivității recursului, excepție întemeiată pentru următoarele considerente:
Sentința primei instanțe i-a fost comunicată reclamantei la data de 09.08.2013, potrivit dovezii existente la fila 82 dosar.
Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii – art. 301 Cod procedură civilă.
În speță, termenul menționat, calculat pe zile libere potrivit art. 101 Cod procedură civilă, s-a împlinit la 25.08.2013, ori recursul de față e fost promovat la data de 27.08.2013, în afara termenului legal.
În considerarea celor expuse și a dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta C. L. de Fond Funciar P. împotriva sentinței civile nr. 1911/18.06.2013 a Judecătoriei P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta C. L. de fond funciar P. împotriva sentinței civile nr. 1911/18.06.2013 a Judecătoriei P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2013.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, P. T. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, I. A. G. Pentru grefier plecat de la această instanță semnează grefier șef Secția I Civilă |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./29.07.2014
Judecător fond N. E. P.
| ← Somaţie de plată. Decizia nr. 2418/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 2425/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
