Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2303/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2303/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 41263/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE – R. C.
JUDECĂTOR – C. C. E.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2303/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către G. M. împotriva sentinței civile nr._ din 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind I. D., P. A., C. G., S. L., Ș. B., R. M., C. V., M. E., P. M., C. A., R. L., M. G., S. G., A. G., P. S., B. A., S. C., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 25 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/9.10.2012 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor S. G. L., P. A., C. Gaby, Ș. A. B., C. V., Mintoiu E., P. M., M. R., Cseke A., M. G..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta G. M., domiciliată în Iași în contradictoriu cu pârâții I. D., P. A., S. G. L., Ș. B., R. M. C. V., M. E., P. M., Cseke A., R. L., M. G., S. G., A. G., P. S., B. A., S. C.
Respinge cererile formulate de pârâți de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu numărul de mai sus reclamanta G. M. a chemat în judecată în calitate de pârâti pe I. D., P. A., C. G., S. L., Ș. B., R. M., C. V., M. E., P. M., C. A., R. L., M. G., S. G., A. G., P. S., B. A., S. C. pentru ca în contradictoriu cu acestia să fie obligați la plata de daune de 10.000 RON fiecare în temeiul răspunderii civile delictuale, conform art. 1349 și urm. din NCC.
În fapt, arată reclamanta în motivarea cererii, pârâții și-au unit eforturile pentru a o umili, pentru a o dezonora și discredita, toate acestea cu scopul de a nu pune in aplicare o dispoziție a instanței de judecată nr. 1083 din 19 mai 2010 privind reintegrarea pe postul avut anterior înlăturării reclamantei din unitate precum și plata drepturilor bănești corespunzătoare.
Deși există textul de lege privind situația reclamantei care vin dintr-o concediere și aceasta nu este compatibilă cu ordonanțele de eșalonare emise de guvern, pârâții refuză cu obstinație respectarea legii și aceasta cu scopul de a o distruge fizic, pentru a nu mai avea cui să plătească drepturile bănești. Unii dintre pârâi s-au alipit pe parcurs grupului de rău intenționați și aceasta cu scopul de a-și crea poziții privilegiate în raport cu șefii lor. Astfel, pentru a fi exterminată fizic, în funcția de director al Centrului Regional de Transfuzie Iași a fost numita S. L. care i-a asigurat pe pârâți că va da semnalmentele reclamantei jandarmilor care păzeau unitatea astfel încât să nu o lase să intre în unitate, lucru care s-a și întâmplat. În data de 12 ianuarie 2011 subprefectul B. Ș. a convocat in propriul cabinet din prefectura Iași pârâții R. M., C., S. cu promisiunea reîncadrării reclamantei începând cu 1.02.2011 iar ulterior acest lucru nu s-a mai întâmplat, coalizându-se cu pârâții împotriva sa. La 16.02.2011, pârâții P. M. și P. S. au venit la Iași pentru a o întreba dacă vrea să continue activitatea in instituția in care lucrase 27 de ani și în loc să pună în aplicare răspunsul afirmativ al reclamantei au asmuțit-o pe dactilografa R. T. împotriva sa cu cuvinte injurioase.
În ce privește pârâta I. D., fost director la Centrul Regional de Transfuzie Iași a mimat punerea în executare a dispoziției instanței emițând o decizie de reintegrare a reclamantei în condițiile în care posturile în sistemul sanitar erau blocate. Prin urmare pârâta dispusese o reintegrare pe ceva care nu exista.
Împreună cu C. G. și P. A. pârâta I. a întocmit și semnat documente false privind însușirea de către reclamantă a unei importante sume de bani aproximativ 600 lei, situație pe care a raportat-o Ministerului Sănătății pentru a contura ideea că dispoziția instanței a fost pusa în executare, fapt care nu era o realitate. Pârâta S. L. pe post de director interimar la CRTS Iași din ziua numirii pe funcție 9 decembrie 2010 in mod formal a emis o decizie de reîncadrare a reclamantei pe care a asociat-o cu o decizie de încetare a contractului de muncă în condițiile în care reintegrarea efectivă a reclamantei nu s-a făcut nici în prezent iar drepturile bănești dispuse de către instanță nu s-au achitat.
Împreună cu C. G. și P. A. pârâta S. L. a falsificat un ordin de plată cu suma aproximativă de 2000 lei pe care l-a comunicat Direcției de Finanțe ca fiind însușită de reclamantă, fapt care nu era real, si mai mult acest ordin de plată a fost comunicat și instanțelor dar și Ministerului Sănătății cu scopul de a le contura ideea că a fost pusă în executare dispoziția instanței. În loc să pună în executare dispoziția instanței, pârâții o împingeau la pensie ca și când pensionarea presupune numai împlinirea vârstei ci și stagiul de cotizare pe care pârâții trebuiau să îl dovedească prin punerea în executare a dispoziției instanței.
Pârâtul B. Ș. simula discuții telefonice în legătură cu problema reclamantei cu persoane importante din MS în prezenta reclamantei ca să o facă să creadă că este preocupat de problema acesteia.
Pârâții R. M., C. Virgina, M. E. monitorizau zilnic situația reclamantei prin intermediul pârâtei S. L. pentru ca scenariul pe care l-au construit să nu fie perturbat. Cei trei au înaintat nenumărate adrese ministerului prin care se obligau la plata eșalonată a banilor, în condițiile în care situația sa nu era compatibilă cu eșalonarea dispusă de guvern. P. M. si P. S., trimiși la Iași pentru a discuta cu reclamanta problema reveniri în unitate ca și când dispoziția instanței era obiect de târguiala ca la taraba au ales umilirea reclamantei permițându-i dactilografei să îi adreseze injurii ca la ușa cortului spre satisfacția pârâților. Cseke A., R. Ladisalu, M. G., S. G., A. G., B. A. au chemat-o în judecată pentru a îi dovedi că este compatibilă cu eșalonarea deși anterior la solicitarea lor le-a prezentat dovada emisa de Ministerul Finanțelor care arăta contrariul.
Pârâta S. C., prin deplasarea pe care a făcut-o la Iași în data de 9 martie 2011 s-a erijat in organ de control și reprezentant al Ministerului Sănătății ca să instige salariații împotriva reclamantei și să o sprijine pe directoarea interimara în a nu pune în executare dispoziția instanței de judecată.
Reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta A. G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantă. Astfel pârâta a arătat că este funcționar public in cadrul Ministerului Sănătății, în raport de dispozițiile art. 76 din legea nr. 188 din 1999 și art. 16 din legea nr. 554/2004 angajarea răspunderii funcționarului public putând fi angajată doar în solidar cu instituția publică emitentă a actului. Cererea reclamantei este inadmisibilă pentru aceste motive.
În ceea ce privește fondul cererii, reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor legale privind răspunderea civilă delictuală. De altfel, cererea formulată de reclamantă privește neexecutarea unei sentințe civile care nu este opozabilă pârâtei și care nu stabilește obligații în sarcina acesteia. Obligația de plată directă către reclamantă a fost recunoscută de instanțele de judecată în persoana Centrului Regional de Transfuzie, iar obligația de plată a Ministerului Sănătății a fost instituită în sarcina Centrului de Transfuzie Iași. În prezent Ministerul Sănătății a demarat procedura transferului de fonduri către Centrul Regional de Transfuzie Iași, suma calculata de centru fiind de_ lei in sensul ca a întocmit si transmis Ministerului Finantelor cererea pentru aprobarea deschiderii de credite bugetare .
Pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Pârâții C. V., Mintoiu E. si P. M. au solicitat ca reclamanta să fie obligată la plata taxei de timbru,, să i se pună să precizeze acțiunea, să comunice înscrisurile cu care își dovedește acțiunea. Să se constate că pe rolul Judecătoriei sunt mai multe dosare cu motive asemănătoare celui de față. De asemenea au invocat pârâții lipsa calității procesuale pasive în ceea ce îi privește, deoarece nu au avut raporturi juridice cu reclamanta pretențiile sale derivând din raporturile de munca ale acesteia cu CRTS Iași.
Pârâta S. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Pârâta C. Gaby a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că nu a primit nici o probă materială care sa susțină demersul reclamantei in justiție. În anul 2010 CRTS iasă a pus la dispoziția reclamantei o parte din drepturile bănești cuvenite in cuantum de 1880 lei, prin acest demers neintenționându-se inducerea în eroare a instanței de judecată sau pentru a se contura ideea ca dispoziția instanței ar fi fost pusa in executare. Prin fisa fiscala cod 210 pentru anul 2010 CRTS Iași a raportat către DGFP Iași impozitul legal reținut. Toate documentele întocmite de pârâtă au fost întocmite legal si au vizat respectarea hotărârilor judecătorești.
Pârâta S. G. L. a formulat întâmpinare solicitând de asemenea respingerea acțiunii formulate de reclamantă. reintegrarea reclamantei a fost făcută la 14.12.2010 și pe aceeași dată având în vedere că reclamanta îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a fi înscrisa la pensie, așa cum in mod just a decis Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 509/2011, reclamantei i s-a desfăcut contractul de munca. În urma demersurilor efectuate de CRTS Ministerul Sanatatii a suplimentat cheltuielile de personal la 2 martie 2012, sumele fiind indisponibilizate in contul unitarii deschis la Trezoreria Iași pentru plata drepturilor salariale, care se va face după rămânerea irevocabilă a dosarului nr._/245/2011 privind contestație la executare. Către DGFP Iași unitatea a raportat prin fisa fiscala aferenta anului 2010 o parte din drepturile bănești cuvenite reclamantei, iar agenții de paza, având în vedere profilul de activitate al CRTS permit accesul în unitate numai anumitor categorii: salariați, donatori, persoane pentru analize cu plata,asistenți medicali din unitățile de transfuzie ale spitalelor. Aceiași reclamații fac obiectul dosarului cu nr._ aflat pe rolul Tribunalului Iasi.
Pârâții M. R. și B. Ș. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, decizia mentionată de reclamantă neinstituind nici o obligatie in sarcina pârâtilor. Pe fond au arătat că reclamanta și-a motivat greșit în drept acțiunea, raportat la prevederile art. 6 din NCC fiind aplicabile prevederile art. 998 și urm. din Codul Civil. Indicarea motivelor in fapt ale actiunii formualte de reclamantă sunt deficitare și nu descriu o situatie care sa se plieze pe notiunea de fapt delictual. Reclamanta nu a indicat nici o proba prin care sa arate exact in ce a constat paguba morala produsa prin codnutia pârâtilor. Acțiunea in sine reprezintă o insiruiere de nemultumiri și reprosuri aduse unor persoane fără ca atitudinea acestora din urma sa constituie in sine un fapt delictual.
Pârâtul Cseke A. a invocat excepția netimbrarii, necompetența materiala, lipsa calității procesuale pasive, excepția lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. A precizat pârâtul că nu a fost obligat să întreprindă vreo măsură cu privire la reintegrarea reclamantei la locul sau de munca. Cererea reclamantei a rămas fără obiect sumele de bani fiind virate către CRTS Iasi, astfel cum au fost calculate la inceputul anului 2012. Reclamanta nu a probat îndeplinirea niciuneia din conditiile răspunderii civile delictuale.
Pârâtul M. G. a invocat de asemenea excepția netimbrarii, necompetența materiala, lipsa calității procesuale pasive, excepția lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. A precizat pârâtul că nu a fost obligat să întreprindă nici o măsură cu privire la reintegrarea reclamantei la locul sau de munca. Cererea reclamantei a rămas fără obiect sumele de bani fiind virate către CRTS Iasi, astfel cum au fost calculate la începutul anului 2012. Reclamanta nu a probat îndeplinirea niciuneia din conditiile răspunderii civile delictuale.
Pârâtul S. G. a formulat întâmpinare arătând că reclamanta cu rea credință folosește instituția răspunderii civile delictuale. Aceasta nu a arătat care este fapta proprie, culpabila iar in ceea ce priveste prejudiciul nu justifica in nici un fel in ce cosnta atingerea adusa reclamantei. Din declaratiile reclamantei se poate observa că sunt puse în răspunderea anumitor categorii de persoane functionari publici în primul rând, care trebuie sa suporte data fiind functia lor, limite ale drepturilor atasate persoanei lor mult mai ridicate decat in cazul unui simplu particular, situatie care nu poate fi permisa. Reclamanta a formulat împotriva sa și o plângere penală in legatura cu atributiile in functia de secretar general la Cabinetul Secretar general al Ministerului Sanatatii, dosar in care s-a dat solutia de neincepere a urmaririi penale. F. de toate acestea, solicită a se constata că acțiunea reclamantei este inadmisibilă iar pe fond neîntemeiată.
La 16 mai 2012 instanta a respins excepția conexității invocată de pârâți raportat la dosarul nr._/245/2011.
La 19.06.2012 instanța a respins excepțiile necompetenței materiale, inadmisibilității, lipsei de obiect, netimbrarii și a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive.
Instanța a încuviințat atât reclamantei cât și pârâților proba cu înscrisurile depuse.
In conformitate cu prev. art. 137 C. instanța se va pronunța asupra excepțiilor invocate:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, instanța retine ca reclamanta a afirmat că potrivit principiilor răspunderii delictuale solicită obligarea pârâtilor la repararea prejudiciului pe care aceștia l-au produs în dauna sa prin faptele lor. Astfel existența conditiilor de atragere a răspunderii civile delictuale urmează a fi verificată pe fondul cauzei, pârâtii având legitimare procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța apreciază că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.998-999 Cod civil, ce presupun existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, raportul de cauzalitate între acestea precum și vinovăția persoanei responsabile de cauzarea prejudiciului, condiții ce se impun a fi întrunite cumulativ pentru a putea atrage obligația de reparare a acestuia. Reclamantei îi revine sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale, aceasta fiind cea care formulează o pretenție în fața instanței.
Astfel, reclamanta a înșiruit o . fapte pentru fiecare din pârâții chemați în judecată, toate având un numitor comun, neexecutarea unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior concedierii acesteia din cadrul CRTS Iași precum și plata drepturilor bănești restante. A pretins reclamanta că fiecare din pârâți a complotat la neexecutarea dispozițiilor cuprinse în decizia nr. 1083 din 19 mai 2010, arătând în mod concret acțiunea desfășurată de fiecare din aceștia. Faptele prezentate de reclamantă nu sunt probate de aceasta, înscrisurile depuse la dosar neconturând săvârșirea de către pârâți a pretinselor fapte. Dimpotrivă, se constată că în prezent plata drepturilor bănești trenează datorită unei contestații la executare aflate pe rolul instanțelor, în care s-a dispus suspendarea executării silite, aspect ce nu poate imputat pârâților. În ce privește reintegrarea reclamantei in functia avuta anterior, aceasta s-a dispus, însă la 13.12.2010, potrivit deciziei nr. 25, a incetat de drept contractul de munca al reclamantei.
Reclamanta arată că a fost umilită, supusă dezonoarei și discreditării prin săvârșirea pretinselor fapte de către pârâți, arătând modul în care fiecare din aceștia s-a comportat față de reclamantă, însă nu a adus în sprijinul afirmațiilor sale probe care să susțină cele invocate în acțiune.
Instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada faptelor ilicite pretinse în sarcina pârâților, astfel că în raport de cele reținute urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de aceasta.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâții M. R. și Ș. B. nu au făcut dovada în sensul că ar fi suportat plata onorariului de avocat solicitat, depunând la dosar copia unei facturi fiscale ce nu face dovada achitării onorariului, instanta va respinge cererea de obligarea a reclamantei la plata acestor cheltuieli.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâții C. V., Mintoiu E. si P. M., instanta retine că înscrisul depus – copie nelizibilă a chitantei anexate concluziilor scrise - nu face dovada achitării vreunui onorariu în legătură cu prezentul proces, cererea acestor pârâți urmând de asemenea a fi respinsă.
Referitor la ceilalți pârâți care au solicitat cheltuieli de judecată, instanța constată cererile neîntemeiate, având în vedere că nu au dovedit că au suportat asemenea cheltuieli cu derularea prezentului proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia și obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantumul pe care instanța îl va aprecia urmare a prejudiciului pe care pârâții i l-au creat prin implicarea lor directă în nepunerea în executare a dispoziției instanței de judecată privind reîncadrarea și plata drepturilor bănești de la desfacerea contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă.
În motivarea recursului arată că la 18 august 2010 a fost cea de 15 zi în care potrivit legii, dispoziția instanței 6175/06.04.2001 devenită irevocabilă prin decizia 1083/19.05.2010 trebuia pusă în executare.
Acțiunea a introdus-o la data de 20 dec 2011, timp suficient pentru pârâți de a se aduna în haită și de a contribui cu răutatea pe care le-a dictat-o sufletul la nepunerea în executare a dispoziției instanței
În momentul în care i-a chemat în judecată pârâții au reacționat susținând că sentința nu le este opozabilă și drept urmare vinovăția nu le aparține.
Precizează că dacă pârâții și-ar fi respectat atribuțiile corespunzător funcțiilor pe care le ocupau, cu siguranță nu s-ar fi ajuns la situația de a nu fi pusă în executare dispoziția instanței.
În fapt pârâții s-au prefăcut că nu înțeleg sensul OUG 45/2010 care făcea referire la situația majorărilor salariale și eșalonarea plății acestora și nu la situația sa care vine dintr-o concediere abuzivă.
Deși au primit explșicații în acest sens de la Ministerul Finanțelor Publice cât și de la instanța de judecată prin decizia 811/30 sept 2011 pârâții au ignorat totul.
Pârâții a adopta tactica loviturilor fără urme, toate comisiile care s-au operindat pe la unitate pentru a pune în executare dispoziția instanței au lăsat în urmă promisiuni, fără a fi traduse în realitate.
Prin implicarea lor în nepunerea în executare a dispoziție instanței pârâții au săvârșit o adevărată crimă morală împotriva sa, i-au creat o stare de insecuritate juridică cu pivire la raporturile sale de muncă, i-au fost afectate drepturile ce țin de personalitatea umană cât și dreptul fundamental la muncă.
Emiterea de decizii de reîncadrare și încetare a contractului de muncă, care ulterior au fost anulate de către instanțe și înlocuite cu alte decizii de încetare a contractului de muncă fără ca dispoziția instanței să fie pusă în aplicare nici la ora actuală i-au afectat sănătatea.
După ce instanța de fond a făcut o trecere în revistă a faptelor săvârșite de fiecare pârât în nepunerea în executare a dispoziției instanței, se întreabă care sunt faptele ilicite săvârșite de pârâți.
Instanța face abstracție de perioada în care ar fi trebuit pusă în executare dispoziția instanței și susține că în prezent există contestații la executare pe rolul instanțelor ca și când contestațiile la executarea silită și încetarea abuzivă a contractului de muncă ar fi trebuit să acopere fapta ilicită a pârâților concretizată în implicarea lor în nepunerea în executare a dispozițiilor instanței.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Legal citata intimatul R. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului formulat pentru lipsa semnăturii recurentei, lipsa domiciliului recurentei și numele și domiciliul intimaților și lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate motivat de faptul că în mod corect instanța de fodn a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Susține intimatul că din cererea reclamantei nu rezultă care ar fi fapta ilicită săvârșită de acesta și că raportat la motivele din acțiune ce vizează nepunerea în executare a unei sentințe, arată că nu are atribuții în acest sens.
Intimatele C. Gaby și S. L. au formulat întâmpinări solicitând respingerea recursului susținea aceasta în esență legalitatea și temeinicia sentinței de fond arătând că reclamanta recurentă nu a probat săvârșirea vreunei fapte ilicite. Mai arată intimata că recurenta nu a adus probe noi în susținerea cererii sale și că nu a indicat temeiul admiterii recursului promovat.
Intimații C. V., Mintoiu E. și P. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului. Susțin aceștia că pârâții nu pot avea calitate procesuală pasivă deoarece nu au avut nici un raport juridic cu reclamanta, pretențiile sale derivând din raporturile de muncă cu CRTS Iași . reclamantei nu i se cuvin despăgubiri pentru daune morale deoarece CRTS Iași a făcut demersuri pentru a înscrie salariata la pensii pentru limită de vârstă.
După ce s-au obținut fondurile necesare de la ordonatorul principal de credite, la 29.05.2012 reclamatei i s-a pus la dispoziția suma ce i se cuvine. Pentru eventuale prejudicii produse de plata cu întârziere a drepturilor salariale reclamanta avea la dispoziție prevederile 371 ind 1 și 2 cpc, nu prezenta acțiune.
Recurenta a solicita în recurs administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, în temeiul dis part 305 C. Tribunalul a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
În cadrul acesteia recurenta a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul, evidență din baza de date a ITM, adresă a ITM către B. M. în dosar de executare 1218/2011,, adresă ANAF AFPM IAȘI în același dosar de executare, autorizație de liberă practică nr_, proces verbal din 29 oct 2012 în dosar 1218/2011 B. M..
Analizând cu prioritate potrivit dis part 137 cpc excepția de nulitate a recursului invocată de intimatul R. M. instanța o apreciază neîntemeiată și urmează a o respinge reținând că recursul a fost semnat de recurentă la depunere. Cu privire la lipsa adresei recurentei a lipsei identificării intimaților Tribunalul reține că lipsa mențiunilor de la art 302 lit a) nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a recursului potrivit deciziei 176/24 martie 2004 a Curții Constituționale iar intimatul nu a invocat și dovedit vătămarea produsă prin lipsa acestor mențiuni. Cu privire la motivele de recurs reține Tribunalul că prezentul recurs se încadrează în dispozițiile art 304 ind 1 cpc nefiind limitat la motivele prevăzute de art 304 cpc, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Din cererea de recurs formulată reține Tribunalul că recurenta este nemulțumită de modul în care instanța a apreciat asupra existenței respectiv dovedirii existenței faptei ilicite a pârâților.
Reține Tribunalul că potrivit dis part 998-999 din vechiul cod civil, aplicabile în cauză potrivit dis part 3 din Legea 71/2011, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:
a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu
b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;
d) existența vinovăției, nefiind îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale, potrivit principiului general instituit de dis part 1169 cod civil 1865, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice.
Reține Tribunalul că instanța de fond a reținut în mod judicios că reclamanta recurentă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, cu privire la pârâții chemați în judecată.
În ceea ce o privește pe pârâta I. D., fapta ilicită susținut a fi săvârșită de aceasta este aceea a mimării punerii în executare a deciziei de reintegrare a reclamantei în condițiile în care posturile în sistemul sanitar erau blocate.
Cu privire la aceste aspect, rezultă din înscrisurile depuse la dosar că pârâta în calitate de director al CRT Iași a semnat o decizie de reintegrare a reclamantei la 17.08.2010 aceasta în condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească s-a impus această obligație. Blocarea posturilor în sistemul sanitar nu este imputabilă pârâtei iar în lipsa unei decizii de reintegrare a reclamantei deblocarea unui post respectiv bugetarea acestuia nu era posibilă astfel încât u se poate reține existența conduitei ilicite a pârâtei cu privire la acest aspect.
Semnarea de către pârâta Ilicenco D., C. G., P. A. a unor documente false privind însușirea unor sume de bani reține Tribunalul nu a fost dovedită în speță. Documentul depus în copie simplă la fila 151 dosar denumit „Listă avans lichidare august 2010” nu face prin el însuși dovada faptei ilicite pretinse a pârâților, câtă vreme actul nu a fost declarat fals, acesta bucurându-se de prezumția de validitate.
Emiterea de către pârâta S. L. a unei decizii de reintegrare și a unei decizii de încetare a contractului de muncă, în condițiile în care reintegrarea efectivă nu s-a realizat nu pot fi reținute a fi acte ilicite săvârșite cu vinovăție câtăvreme acestea au la bază decizii judecătorești, acte emise de autorități și cereri formulate de reclamanta însăși. De altfel cu privire la deciziile emise de pârâtă în calitate de director al CRT Iași instanțele s-au pronunțat ca urmare a contestării acestora de către reclamantă. Nici susținerea fabricării ordinului de plată cu suma de 2000 lei de către aceasta împreună cu C. G. și P. A. nu apare a fi dovedită în speță pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a acestor pârâți. Faptul că pârâta S. a dat semnalmentele sale jandarmilor pentru a nu îi permite . care o conducea rămâne de asemenea o simplă susținere a recurentei în lipsa administrării unui probatoriu în acest sens.
Nici în ce privește pârâții Ș. B., R. M., C. V., M. E. nu a dovedit reclamanta că prin acțiuni sau inacțiuni concrete i-au adus un prejudiciu, susținerile acesteia privind simularea de discuții telefonice, discreditarea acesteia, monitorizarea reclamantei nefiind dovedite.
Cu privire la pârâții P. M. și P. S. susține reclamanta că au fost trimiși de la Ministerul Sănătății pentru a discuta revenirea sa în activitate și i-au permis lui R. L. să îmi să îi adreseze injurii dar nu a exhibat vreo proba în suportul afirmațiilor sale.
Cseke A., M. G., R. L., S. G., A. G., A. B. susține reclamanta că au trimis-o la Ministerul Finanțelor să aducă dovada că nu se încadrează în dispozițiile OG 45/2010 au ulterior nu au recunoscut acest lucru chemând-o în judecată. Faptul acționării în judecată a unei persoane nu constituie în sine o faptă ilicită, iar exercițiul abuziv al drepturilor procedurale de către aceste persoane în detrimentul reclamantei nu a fost dovedit.
Nici în privința pretinsei activități ilicite a pârâtei S. C. nu a administrat reclamanta probe din care să rezulte săvârșirea fapte ilicite constând în instigarea salariaților CRT Împotriva sa și susținerea activității ilicite a directorului acestei instituții.
Cum ansamblul probatoriului administrat la fond a fost corect apreciat de către instanța de fond, recursul promovat de către reclamantă împotriva sentinței civile_/9.10.2012 urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul formulat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr._/09.10.2012 a Judecătoriei Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 1.11.2013.
Președinte, C. R. | Judecător, C. E. C. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red.tehred. R.C. – 2 ex.
17.01.2014
Jud.fond: H. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2295/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2305/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
