Pretenţii. Decizia nr. 2492/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2492/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 666/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Noiembrie 2013
Președinte – F. S.
Judecător –M. M.
Judecător – M. D.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 2492
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ IAȘI împotriva sentinței civile nr. 426/26.03.2013 a Judecătoriei Iași, intimat D. M., având ca obiect pretenții declinare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.11.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 28.11.2013, când
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.10.2011 sub nr._/245/2011, reclamanta Direcția pentru Agricultură Iași a chemat în judecată pe pârâtul D. M., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 92 lei încasată de acesta fără drept, cu ocazia plății față de pârât a îndemnizației achitate în baza convenției civile nr. 3400 din data de 28.10.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în vederea executării Recensământului General Agricol pe anul 2010, a încheiat cu pârâtul convenția civilă nr. 3400 din data de 28.10.2010, în baza căreia, conform HG 1370/2009, pârâtul avea dreptul la o îndemnizație pe zi de activitate. În forma sa inițială, HG 1370/2009 prevedea la art. 6 alin. 3 că reclamanta nu va reține contribuția pentru asigurări sociale și de sănătate din indemnizația ce urma a fi plătită, astfel că ea a făcut plăți către pârât fără a reține sume pentru contribuții individuale la asigurări sociale și șomaj.
A precizat reclamanta că, prin OG 58/2010 a fost modificată și completată Legea 571/2003 iar Ministerul Finanțelor a considerat că textul art. 6 alin. 3 din HG 1370/2009 este abrogat implicit, astfel că după data de 01.07.2010, se datorează în cazul tuturor convențiilor civile contribuția individuală de asigurări sociale și șomaj iar dacă aceasta nu s-a reținut de la beneficiarii unor convenții civile, suma respectivă trebuie recuperată și vărsată la bugetul de asigurări sociale și șomaj.
Pârâtul se află în această situație, a menționat reclamanta, deoarece a încasat fără drept suma de 92 lei ce trebuie restituită în vederea vărsării sale la bugetul de asigurări sociale și șomaj. Reclamanta a arătat că are calitatea procesuală de a solicita această sumă deoarece a fost parte în convenția civilă, a plătit indemnizația și avea obligația de a o reține și vărsa la buget.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 3 din OG 58/2010 de modificare și completare a Legii 571/2003.
În dovedirea cererii, scutită de plata taxei de timbru în temeiul art. 17 din Legea 146/1997, reclamanta a depus înscrisuri: notificare, convenție civilă de colaborare, adresa Ministerului Finanțelor Publice.
Din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei H..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.04.2012 sub nr._ .
Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active iar reclamanta a solicitat respingerea ei deoarece suma pretinsă este o componentă a sumei totale achitate pârâtei în baza convenției civile, precizând că nu se creează o relație directă între CAS și beneficiarul sumei, obligația revenindu-i unității reclamante care trebuie să recupereze suma și să o vireze la CAS.
Prin sentința civilă nr. 426/26.03.2013 Judecătoria H. a respins acțiunea promovată de reclamanta Direcția pentru Agricultură Iași în contradictoriu cu pârâtul D. M. cu domiciliul în ., județul Iași, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, reținând următoarea argumentare:
,,Instanța reține că la data de 28.10.2010, între reclamantă, în calitate de utilizator și pârât, în calitate de recenzor, s-a încheiat convenția nr. 3400 de colaborare pentru utilizarea recenzorilor la realizarea cercetării statistice “Recensământul General Agricol 2010” având ca obiect culegerea de către recenzor a datelor statistice pentru recensământul agricol din anul 2010 la exploatațiile agricole fără personalitate juridică - art. 2 din convenție.
Indemnizația recenzorului a fost stabilită prin art. 4 din convenție, raportat la art. 6 alin. 3, la suma de 50 lei pe zi de activitate, pentru cel mult 20 zile efectiv lucrate, această indemnizație plătindu-se o singură dată, la încheierea acțiunii și impozitând-se conform Legii 571/2003. Prin același articol, părțile au convenit că din indemnizația datorată nu se reține contribuția pentru asigurări sociale și de sănătate, conform dispozițiilor art. 6 alin. 3 din HG 1370/2009 privind organizarea și efectuarea recensământului general agricol din România.
Ulterior, prin art. III alin. 2 din OG 58/2010 de modificare și completare a Legii 571/2003, s-a prevăzut obligativitatea reținerii contribuțiilor individuale de asigurări sociale și asigurări pentru șomaj din veniturile de natură profesională, acestea fiind definite ca fiind acele venituri, altele decât cele de natură salarială, realizate din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. 1 pct. 131 din Legea 571/2003 și/sau venituri realizate din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil.
Raportat la definiția dată de legiuitor, indemnizația datorată pârâtului în baza convenției civile din 28.10.2010 are natura unui venit de natură profesională.
Instanța observă că OG 58/2010 de modificare a Codului Fiscal ce a intrat în vigoare la data de 01.07.2010 a introdus obligația reținerii contribuțiilor individuale de asigurări sociale și de șomaj în cazul tuturor veniturilor de natură profesională, deci și în cazul convenției încheiate de părți la data de 28.10.2010, ulterior modificărilor intervenite prin OG 58/2010, operând astfel o abrogare tacită a dispozițiilor art. 6 alin. 3 din HG 1370/2009 privind organizarea și efectuarea recensământului general agricol din România.
Prin urmare, la momentul la care reclamanta a efectuat plata indemnizației către pârâtă, avea obligația de a reține, alături de impozit și contribuțiile individuale de asigurări sociale și de sănătate, însă reclamanta nu s-a conformat. Așa cum rezultă din statul de plată depus la fila 11 dosar, reclamanta a reținut doar cota de 16% reprezentând impozit pe venit, fără a reține și suma de 92 lei reprezentând contribuțiile menționate deși avea o obligație legală în acest sens.
Prin cererea de față, reclamanta solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 92 lei încasată de acesta fără drept și reprezentând contribuții individuale de asigurări sociale și de sănătate.
Legea 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, stabilește la art. 1 alin. 1, cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj și fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, text care precizează contribuabilii care au obligația de a plăti aceste taxe, impozite și contribuții precum și modul de calcul și de plata al acestora.
Rezultă din textul citat anterior faptul că titularul creanței reprezentând contribuția pentru asigurări sociale și de șomaj este statul, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de Direcția Generală a Finanțelor Publice care este unitate subordonată ministerului, în calitate de creditor bugetar, conform art. 27 alin. 1 din OG 86/2003 privind unele reglementari în domeniul financiar.
În consecință, având în vedere că reclamanta este cea care avea obligația și calitatea de a reține și vira la bugetul de stat suma pretinsă cu titlu de contribuție de asigurări sociale și șomaj la data când a efectuat plata indemnizației către pârât, operând ca intermediar (operațiune pe care nu a efectuat-o din culpa sa) precum și faptul că nu are calitatea de titular al creanței pretinse, aceasta aparținând Ministerului Finanțelor Publice, instanța va admite excepția și va respinge cererea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția pentru Agricultură Iași arătând că are calitate procesuală activă, că suma pretinsă se datorează bugetului de stat iar plata eronată a unor sume a unor sume care se cuvin bugetului de stat dă dreptul la recuperarea sumei. În cauză sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele motive:
În mod eronat a apreciat prima instanță că reclamanta-recurentă nu are calitate procesuală activă în condițiile în care potrivit art. 296 indice 18 din Codul fiscal obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii revine persoanelor fizice și juridice care au calitatea de angajator, precum și entitățile prevăzute la art. 296^3 lit. f), între acestea figurând și entitățile asimilate angajatorului care au calitatea de plătitori de venituri din activități dependente, pe perioada în care persoanele prevăzute la lit. a) și b) desfășoară activitate, recurenta reclamanta înscriindu-se în rândul acestor entități.
Dreptului reclamantei-recurente de a putea și chiar de a trebui să rețină această sumă îi corespunde și dreptul de a recupera această sumă de la cel îndatorat a o restitui întrucât a încasat-o pe nedrept. Chiar dacă suma se datorează la bugetul de stat, acest fapt nu împiedică reclamanta să își exercite atributul de recuperare a contribuției în condițiile în acre oricum avea atributul de a o reține. Disjuncția cu care operează prima instanță, acceptând posibilitatea ca reclamanta să rețină contribuția dar neacceptând ca reclamanta să poată și recupera suma atunci când nu a fost reținută, (deși în ambele situații contribuția reprezintă o creanță la bugetul de stat) nu se impune întrucât nu are o justificare necesară.
Cum prima instanță a soluționat cauza pe excepție, instanța de recurs, casând sentința și respingând excepția lipsei calității procesual active va trimite cauza spre rejudecare în vederea soluționării fondului.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Agricultură Iași împotriva sentinței civile nr. 426/26.03.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în tot
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi,27.11.2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F.S. M.M. M.D. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 13.01.2014
Jud. fond. L. V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2425/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 623/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
