Obligaţie de a face. Decizia nr. 588/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 27523/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Martie 2013
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător O. L.
Grefier N. M.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 588/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent STAȚIUNEA DE C. -DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE IAȘI și pe intimat C. N. B., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 9849/11.05.2012 a Judecătoriei Iași, s-au respins excepțiile invocate de pârât.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta Stațiunea de C.-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași(S.C.D.V.V.) cu sediul în Iași, ..48, prin reprezentanții săi legali împotriva pârâtului C. N. B. cu domiciliul procedural ales în municipiul Iași, ., .. Iași.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ la data de 26.08.2011 reclamanta STAȚIUNEA DE C. - DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE IAȘI (SCDVV) prin reprezentanții săi legali a chemat în judecată pârâtul C. N. B., pentru că prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să predea suprafața de 105.000 mp teren deținut fără drept în tarlaua 24, conform schiței anexate prezentei acțiuni.
În fapt, prin notificările înregistrate sub nr. 2104/2010 al Biroului executorului judecătoresc B. G. și sub nr. N80/10 al Biroului executorului judecătoresc P. S. S., au fost somați în numele numitului C. N. B. să fie predată suprafața de 105.000 mp teren, așa cum au fost obligați prin sentința civilă nr._/27.11.2006, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/2005.
Au considerat cele două notificări primite neîntemeiate, motiv pentru care au contestat executarea silită, cererea fiind înregistrată la Judecătoria Iași sub nr._/245/2010. Instanța a apreciat că, atât timp cât nu au fost emise somațiile, ca acte de debut a executării silite propriu-zise nu există un dosar de executare silită și prin urmare a respins contestația, punct de vedere menținut de instanța de recurs. Pârâtul din prezenta cauză a procedat la efectuarea unor lucrări de amenajare a amplasamentului, în vederea edificării unor construcții pe acest amplasament, situați în care se apreciază că prezenta acțiune în obligarea acestuia să predea suprafața în discuție este întemeiată și motivată. Pârâtul a înțeles că este îndreptățit să dobândească în posesie, a doua oară, suprafața de 10,5ha, ce a fost decopertată suprafața de viță de vie, au fost distruse culturile agricole din loturi active ale reclamantei, au fost demarate lucrări de amenajare în vederea construirii, etc. Pârâtul se prevalează de prevederile unui titlu executoriu care a fost deja pus în executare de către Stațiunea de C. –Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași(SCDVV). Astfel, prin Protocolul de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului nr. 383/15.02.2006 a fost predat Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar a Primăriei municipiului Iași suprafața totală, agricolă și neagricolă de 105.000 mp, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru B. M., B. G. și B. C.. P. procesul –verbal de punere în posesie din 15.02.2006, B. I. M., B. D. C. și B. D.G. au primit suprafața de 10,5 ha teren situat în incinta SCDVV Iași. Ulterior, pe numele acestor persoane a fost emis titlul de proprietate nr._ din 20.04.2006 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În dovedirea acțiunii se solicită proba cu înscrisuri, precum și orice alte mijloace de probă necesare soluționării parcelelor în discuție și a delimitării amplasamentului pe care intimații îl pretind începând cu toamna anului 2010 și pe care au început să facă amenajări. De asemenea, în interesul soluționării cu celeritate a cererii se depune alăturat un raport de expertiză extrajudiciară, care indică pagubele produse de conduita pârâtului.
În drept, se invocă prevederile art. 274, 674-676 și urm. Cod procedură civilă și art. 242 Cod procedură civilă.
Prin precizări la acțiune depuse la fila 11 dosar, se mai concluzionează de reclamantă următoarele:
În baza prevederilor legale care autorizează funcționarea SCDVV Iași au calitatea de administrator al patrimoniului atribuit în exploatare, calitate în care are dreptul și obligația de a proteja toate bunurile mobile și imobile care îl compun. În prezentul dosar a formulat o acțiune posesorie, prin care posesorul legal urmărește să redobândească posesia bunului de care a fost deposedat pe nedrept, întemeiată pe prevederile art. 674-676 și urm. din Codul procedură civilă.
Se mai precizează că conform prevederilor exprese ale Legii nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I. –Sisești” și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, nu se datorează taxă de timbru.
Se depun alăturat în copie MO nr. 399/2010, în extras, cu evidențierea textului de lege la care face trimitere.
Pârâtul C. N. B. prin întâmpinarea fila 58 dosar solicită respingerea acțiunii formulate prin reținerea ca întemeiate a excepțiilor invocate, iar în subsidiar pe fond ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentei cauze.
În apărare, față de pretențiile formulate de reclamantă și întemeiate pe dispozițiile în materia acțiunilor posesorii înțelege să ridice și să susțină următoarele excepții.
-excepția netimbrării cererii de chemare în judecată;
-excepția tardivității formulării acțiunii;
-excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei;
-excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului;
-excepția autorității de lucru judecat.
1. Excepția netimbrării cererii de chemare în judecată
Reclamanta susține prin precizările depuse, la termenul anterior că cererea formulată ar fi scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, invocând prevederile Art. I, pct. 9 din Legea nr. 72/2011.
În speță nu sunt incidente dispozițiile legale menționate. Reclamanta citează și invocă trunchiat paragraful privitor la scutire, însă el trebuie interpretat în contextul articolului în care a fost inserat de legiuitor. Art. I pct. 9 din Legea nr. 72/2011 introduce un nou alineat la art. 6 al Legii nr. 45/2009 și instituie beneficiul scutirii, însă numai pentru anumite cereri adresate justiției.
Art. 6 din Legea nr. 45/2009 reprezintă cadrul legal al patrimoniului proprietatea unităților de cercetare. El cuprinde dispoziții clare, exprese numai cu privire la bunurile care intră sau se află în patrimoniul proprietate exclusivă a acestor unități, și nicidecum la bunurile care sunt proprietate publică și sunt doar în administrarea acestora. Scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru este inserat în mod evident numai referitor la cererile în justiție privitoare la bunurile care sunt sau urmează a deveni proprietate privată a cestor institute.
2. Excepția tardivității formulării acțiunii
Reclamanta formulează cererea posesorie la data de 26.08.2011, cu mult peste termenul de un an prevăzut de art. 674 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. Posesia asupra terenului din litigiu, chiar dacă nu a fost predată pe calea unei executări silite a sentinței civile nr._/2006, a fost de facto preluată de pârât cu mult înaintea datei de 26.08.2010. Din primăvara anului 2010 pe teren se demaraseră deja procedurile preliminare tehnice necesare dezvoltării Proiectului „Centrul de agrement Royal", proiect finanțat din fonduri europene.
În condițiile în care pretinsa legitimă posesie reclamată de SCDVV Iași a fost pierdută în beneficiul pârâtului cu mult anterior datei de 26.08.2010, acțiunea formulată apare ca tardiv introdusă.
În practica judiciară există și un alt punct de vedere privitor la termenul de un an instituit de legiuitor. Unele opinii apreciază că termenul instituit reprezintă un termen de decădere, ori o condiție de admisibilitate a acțiunii. În atare condiții acțiunea formulată de reclamantă apare ca inadmisibilă, situație în care se invocă și excepția inadmisibilității acțiunii. În oricare registru doctrinar s-ar încadra opinia instanței, cert este că dispoziția legală procedurală invocată nu a fost respectată, iar acțiunea trebuie respinsă.
3.Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei
Reclamanta se legitimează ca fiind un detentor precar, un administrator al bunurilor proprietate publică, iar în această calitate și pe baza dispozițiilor art. 12 alin. 4 teza I din Legea ir. 213 / 1998 reclamă în nume propriu posesia imobilului din litigiu.
Reclamanta poate sta singură în instanță numai în litigiile în care se supune doar controlului judiciar legalitatea dreptului de administrare de care beneficiază. Toate celelalte litigii nu pot fi promovate decât de Statul Român prin Ministerul de Finanțe.
4.Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
Acțiunea posesorie promovată de SCDVV Iași a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Terenul din litigiu nu mai era în proprietatea și posesia pârâtului C. B. la data formulării acțiunii. O simplă cercetare în registrele de publicitate imobiliară ar fi relevat faptul ca posesia și folosința aparține altor persoane, persoane care astăzi ocupă efectiv suprafața reclamată.
5. Excepția autorității de lucru judecat
Între reclamanta si autorii pârâtului s-a purtat litigiul înregistrat sub nr._/2005 la Judecătoria Iași având ca obiect „acțiune în revendicare imobiliară”, litigiu tranșat în mod favorabil pentru autorii pârâtului prin sentința civilă nr._/27.11.2006, rămasă definitivă și irevocabilă.
Or, în măsura în care între părți s-a purtat deja un litigiu privitor la posesie în care instanța a tranșat în mod irevocabil în favoarea pârâtului, o nouă acțiune, fie ea de această dată doar o acțiune posesorie, nu poate fi din nou promovată în condiții de admisibilitate.
În măsura în care instanța apreciază că excepția ridicată nu se circumscrie caracterului formal impus de normele incidente (tripla identitate), această argumentare se impune ca apărare de fond, prezumția lucrului judecat, așa cum rezultă ea din aplicarea art. 1201 și urm. din Codul civil vechi.
În susținerea acestei se invocă Decizia civilă nr. 995 din 04.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe fondul cauzei, pretențiile formulate sunt neîntemeiate. Reclamanta susține legalitatea demersului său și legitimitatea posesiei pe care o reclamă, însă ignoră cu desăvârșire dispozitivul sentinței civile nr._/27.11.2006, sentință pronunțată în contradictoriu cu aceeași SCDVV Iași, prin care se recunoaște legitimitatea posesiei asupra imobilului din litigiu în beneficiul autorilor pârâtului.
Indiferent de susținerile reclamantei, potrivit cărora pârâtul ar fi beneficiat de o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, dincolo de faptul că ele nu sunt dovedite, acestea nu pot constitui temei legal necesar și suficient pentru promovarea unei acțiuni posesorii. Reclamanta ar fi avut la dispoziție alte tipuri de acțiuni în justiție prin care să-și realizeze pretinsul său drept.
Se încearcă prin prezenta acțiune uzurparea posesiei recunoscută pârâtului prin hotărâre judecătorească irevocabilă în acțiunea petitorie în revendicare, acțiune care garantează prin puterea lucrului judecat exercitarea dreptului de proprietate deplin asupra imobilului din litigiu, cu toate cele trei atribute ale sale - nuda proprietate, posesia și folosința.
În drept au fost invocare dispozițiile sus-evocate.
Reclamantei i-a fost încuviințată proba cu acte, iar pentru pârât proba cu acte și proba testimonială cu martorul C. S.(fila 105) și respinsă proba testimonială pentru reclamantă dată fiind solicitarea acesteia în afara cadrului procesual(art. 134 Cod procedură civilă) și totodată având ca teză probatorie aspecte ce exced obiectului cauzei prin prisma dispozițiilor art. 126 al.6 Cod procedură civilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma dispozițiilor art137(2) cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi pe excepții pe care le constată ca neîntemeiate cu următoarea argumentare:
S-a ridicat excepția de ne timbrare a acțiunii ori prevederile exprese ale legii nr. 72/2011 privind modificarea și completarea Legii nr.42/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I. Sinești” și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, la pct. 9 art. 1 se arată că „la articolul 6 după aliniatul 6 se introduce un nou aliniat (7) cu următorul cuprins: (7) Cererile și acțiunile în justiție adresate instanțelor de către A.S.A.S și de către Unitățile de cercetare-dezvoltare sunt scutite de taxa judiciară de timbru”.
Din lecturarea textului rezultă că nu se face nici o distincție după cum sunt acțiuni care vizează proprietatea ori restul dezmembrămintelor dreptului de proprietate(posesia, folosința, administrarea, etc.) așa cum a încercat pârâtul să-și motiveze punctul de vedere.
Ca atare cât timp legiuitorul nu face distincție, fiind folosit generic termenul de „cererile și acțiunile în justiție” nimănui nu-i este permis a adăuga la lege, inclusiv pârâtului.
Excepția de tardivitate este neîntemeiată atât timp cât situația de fapt reținută prin raportul de evaluare filele 11-52 dosar rezultă( la fila 4 raport și 17 dosar) că, prin adresa nr. 1803/19.10.2010 Stațiunea de C. –Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași, aduce la cunoștință d-lui C. că a defrișat suplimentar față de suprafața primită prin procesul –verbal de punere în posesie nr. 5777 din 15.02.2006, aflat în tarlaua 19, suprafața de 1,1818 hectare pentru care are de achitat suma de 108.044,741 lei pentru acoperirea valorii de inventar neamortizată a plantațiilor. D-ul C., prin ordin de plată nr. 48/28.01.2011, a achitat suma de 20.000 lei, cu titlu de plată parțială, deci din octombrie 2010 s-au consemnat așa zisele acte de tulburare a posesiei și data introducerii acțiunii august 2011 este cu prisosință a se constata că termenul de un an prevăzut de lege nu era încă îndeplinit și pe acest considerent excepția de tardivitate se va respinge.
S-a mai acreditat și excepția lipsei calității procesuale active ce se va respinge în raport cu petitul acțiunii și prevederile exprese ale HG nr. 2003/2004 prin care se prevede în mod expres dreptul de administrare cu privire la terenul încredințat. Ori, administratorul este răspunzător privind utila folosința a bunului încredințat, posesia fiind un atribut al proprietății implicit transmis și care trebuie ocrotit de către titularul dreptului de administrare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este neîntemeiată, prin raportare la raportul de evaluare sus-evocat(fila 17) în care se reține că, d-l C. B. este cel care a început dezvoltarea unei investiții pe un alt amplasament în tarlaua 19, față de cel predat prin Protocolul de delimitare din 15.02.2006, aflat pe tarlaua 27, pe o suprafața mai mică(1,1818 hectare) fapt care implica unele plăți din partea proprietarului către stațiune și afectează dreptul de administrate a terenului, drept care, în baza prevederilor legale incidente, aparține SCDVV Iași.
Excepția autorității de lucru judecat se impune de asemenea să fie respinsa, atât timp cât această excepție vizează o tripla identitate, care nu exista în acest caz. Chiar dacă părțile au mai avut litigii soluționate de către instanțele de judecata, fapt dovedit prin proba, cu înscrisuri, niciodată nu s-a soluționat o acțiune cu același obiect identic cu obiectul acțiunii față, temeiul juridic fiind art. 674 Cod procedură civilă, iar sentința invocată vizau dispozițiile art. 480 cod civil.
Se va respinge și excepția de inadmisibilitate aceasta fiind invocată ca apărare de fond și nu ca excepție respingere ce se impune si prin prisma dispozițiilor art.21 din Constituție în caz contrar s-ar îngrădi liberul acces al părții la justiție.
Pe fondul cauzei urmează a se reține în respingerea acțiunii următoarele argumente:
Acțiunea posesorie este acea acțiune pusă la îndemâna posesorului pentru apărarea posesiei ca stare de fapt împotriva oricărei tulburări pentru a redobândi posesia atunci când ea a fost pierdură.
Potrivit art. 674 Cod procedură civilă pentru a fi admisă acțiunea posesorie este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții și anume să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, posesiunea să fi durat cel puțin un an anterior tulburării sau deposedării și posesiunea să fie utilă, adică să nu fie viciată.
În cauza de față instanța consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii.
Pe fond se reține de instanță acțiunea ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care nici nu a fost determinată suprafața de teren în integralitatea sa, chiar în raportul de evaluare extrajudiciar depus de reclamantă la fila 19 se consemnează că” instituțiile abilitate trebuie să clarifice situația amplasamentului nefiind făcută dovada certă care este suprafața ocupată de pârât, deși se consemnează suprafața de 1,1818 ha, în tarlaua 27, însă prin petitul acțiunii se indică 10.500 mp, dar în tarlaua 24 ori deși prin acțiune se invocă ca probatoriu și „proba cu expertiza topo în vederea identificării parcelelor în discuție și al delimitării amplasamentului” ulterior la termenul de probe nu a înțeles să mai fie solicitată această probă astfel că în acord cu dispozițiile art.129 alin.6 cod procedură civilă și în lipsa unui raport de expertiză topo care să fie efectuat în prezenta cauză opozabil și pârâtului, nu s-a făcut dovada că pârâtul a ocupat suprafața de 10.500 mp din tarlaua 24, acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.”
Împotriva acestei sentințe a formulat a recurs reclamanta Stațiunea de C. – Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată recurenta în motivarea cererii, în mod corect a apreciat instanța normele de drept incidente în situația de fapt prezentată, respingând toate excepțiile invocate de către pârât. Dimpotrivă însă, au fost aplicate incorect normele de drept pentru elucidarea și soluționarea fondului cererii de chemare în judecată.
Arată recurentul că pentru a lua în posesie terenul în discuție, pârâtul se prevalează de prevederile unui titlul executoriu care a fost deja pus în executare de către Stațiunea de C. – Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași. Astfel, prin protocolul de predare – preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului, nr. 383/15.02.2006, recurenta a predat Comisiei Locale de Fond Funciar a mun. Iași suprafața totală, agricolă și neagricolă de_ mp, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru B. M., B. G. și B. C.. Prin procesul – verbal de punere în posesie din 15.02.2006, B. I. M., B. D. C. și B. D. G. au primit suprafața de 10,5 ha teren situat în incinta SCDVV Iași. Ulterior, pe numele acestor persoane a fost emis titlul de proprietate nr._ din 20.04.2006 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor. Nu poate fi reproșat recurentei faptul că împroprietărirea realizată efectiv de către comisie, s-a realizat pe o suprafață de teren diferit de cea indicată prin hotărârea judecătorească, atât timp cât autorii pârâților au semnat că aceasta este suprafața de teren la care au dreptul pe verso documentului prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate. Numiții B. M., B. G. și B. C. au semnat că suprafața pe care au primit-o este suprafața pe care sunt îndreptățiți să o stăpânească și nu vor ridica alte pretenții față de vecini. Atitudinea pârâtului este vădit rău-intenționată, căutând prin orice mijloace să dea o interpretare eronată situației de fapt și să realizeze o punere în posesie dublă: aceeași suprafață de10,5 ha ar trebui stăpânită de două ori de către pârât.
Instanța de fond a considerat că reclamanta nu a probat suficient situația de fapt. Dacă instanța aprecia că situația de fapt nu este destul de limpede lămurită, trebuia să solicite reclamantei – recurente administrarea probei cu expertiza topo sau să repună cauza pe rol în vederea administrării acestei probe, însă instanța a ales soluția respingerii, ca nedovedită, a acțiunii, ignorând cu totul situația de fapt și a adevărului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Iași, reclamanta Stațiunea de C.-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație, prin reprezentanți legali, a chemat în judecată pârâtul C. N. B., solicitând obligarea acestuia să-i predea suprafața de 105.000 mp teren deținut fără drept în tarlaua 24, conform schiței anexate prezentei acțiuni.
Instanța de fond, analizând cererea reclamantei, a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, reținând că deși reclamantul a solicitat proba cu expertiză în dovedirea cererii, nu s-a prezentat în instanță pentru a o susține și nu a făcut dovada că pârâtul deține suprafața de 10.500 mp din T 24.
Deși la instanța de fond s-a reținut necesitatea efectuării unei expertize topo pentru identificarea și stabilirea situației din teren, în virtutea rolului activ prev. de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, aceasta nu a pus în discuția părților această probă și nu a clarificat cererea dedusă judecății.
Tribunalul notează că hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului de apărare al părților, „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților” (art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă).
Considerentele hotărârii, reprezentând exploatarea soluției din dispozitiv, sprijinul necesar al acestuia, fac corp comun cu dispozitivul și intră deopotrivă în autoritatea de lucru judecat.
În speță, hotărârea pronunțată de instanța de fond nu a clarificat, nu a stabilit în mod corect raporturile dintre părți, raportat la acestea, situația de fapt nu a fost reținută în mod corect de prima instanță, nu conține argumentele de fapt și de drept care au justificat adoptarea soluției, împrejurare care face imposibilă exercitarea unui control judiciar efectiv.
În condițiile în care prima instanță considera că înscrisurile depuse nu sunt suficiente pentru a stabilirea cu exactitate a situației de fapt, manifestând rol activ prima instanță trebuia să pună în vedere reclamantului să își completeze probatoriul, ori, deși au fost încuviințate toate probele solicitate, instanța nu le-a mai administrat rămânând în pronunțare.
În acest context chestiunile de fapt referitoare la îndreptățirea reclamantei de a solicita obligarea pârâtului la predarea terenului nu a fost pe deplin clarificată de instanța de fond, ceea ce face imposibil exercitarea unui controlul judiciar în privința aplicării corecte a legii, atrăgând incidența art.304 pct.7 Cod procedură civilă. Având în vedere modul deficitar prin care s-a procedat la aprecierea situației de fapt, prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor înscrise în art.129 alin.5 Cod procedură civilă în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și a aplicării judicioase a legii aspecte care atrag nelegalitatea hotărârii supusă cenzurii instanței de control judiciar pentru motivele de recurs înscrise în art.304 punctul 9 Cod procedură civilă. În consecință, reținând în cauză că probatoriile efectuate datorită incompatibilității lor gravitează în zona probabilității faptice și nu a certitudinii juridice, urmează a se reține incidența motivelor de recurs înscrise în art.304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă care atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate. Fiind reținute în cauză mai multe motive ce atrag atât modificarea, cât și casarea, Tribunalul, în temeiul disp. art.312 alin.4 Cod procedură civilă, va casa în parte hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară, dat fiind raporturile juridice între părți, impunându-se în rejudecare administrarea de probe noi în vederea stabilirii depline a situației de fapt, urmând a se avea în vedere toate criticile expuse mai sus. Cu ocazia rejudecării, instanța de recurs va completa probatoriul prin administrarea probei cu înscrisuri și, după administrarea acestora, o expertiză topo și probatorii de natură să conducă la stabilirea completă și corectă a situației de fapt.
Înscrisurile ce urmează a fi depuse vor face dovada calității procesuale pasive a pârâtului din prezenta cauză, raportat la faptul că titlul de proprietate a fost eliberat pe numele numiților B. M., B. G. și B. C., în acțiunea în revendicare C. B. figurează în calitate de mandatar al reclamanților B..
Cu ocazia efectuării expertizei se vor avea în vederea următoarele obiective: identificarea suprafeței de 105.000 mp teren din T24 așa cum este prezentat în schița anexă la acțiune și să se stabilească cine ocupă în prezent această suprafață de teren.
În constatarea celor anterior expuse, tribunalul urmează, în baza art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursul.
În considerarea celor anterior expuse, Tribunalul urmează, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Stațiunea de C.-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație împotriva sent.civ.9849/11.05.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează.
Reține cauza spre rejudecare.
Acordă termen la data de 03.04.2013 pentru când se vor cita părțile și se va pune în discuția acestora necesitatea efectuării unei expertize topometrice.
Pronunțată în ședință publică azi,13.03.2013.
Președinte, M. A. | Judecător, M. S. | Judecător, O. L. |
Grefier, N. M. |
Red. M.A.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./29.05.2013
Judecător fond A. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 697/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 573/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
