Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 591/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 591/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 4590/245/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Martie 2013
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător M. M.
Grefier N. M.
DECIZIA CIVILĂ NR. 591
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta ADMINISTRAȚIA B. DE A. PRUT - BÂRLAD și pe intimat H. D., intimat C. L. AL .. LEGAL P. M. - SECRETAR, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 6 martie 2013 apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4369 din 24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus:
Respinge excepțiile de netimbrare, inadmisibilitate, prematuritate și excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă, prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul H. D. în contradictoriu cu pârâții: C. L. al Comunei Țigănași și Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut-Bârlad.
Constată nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1543/23.11.2005 la BNP „V. L.”, cu privire la suprafața de 6862 mp teren, situat pe raza comunei Țigănași (UAT Țigănași), județul Iași, compusă din suprafețele: S1 – 1278 mp, S2 – 290 mp, S3- 1469 mp și S4 – 3825, identificată cu hașur galben în planul de situație (anexă 1) al raportului de expertiză ing. M. Ș., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Dispune radierea acestei suprafețe de teren din C.F. nr. 263 a Comunei Țigănași după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Admite în parte cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe pârâții C. L. al Comunei Țigănași și Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut-Bârlad, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepțiile de: netimbrare, inadmisibilitate, prematuritate și excepția lipsei calității procesuale active, dând eficiență dispozițiilor art. 137 alin.2 Cod procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii”.
Având în vedere ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța a analizat în primul rând excepția de netimbrare, reținând că prin încheierea de ședință din data de 21.04.2010, față de cererea de modificare a acțiunii în sensul restrângerii pretenției litigioase, instanța a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a timbra acțiunea cu suma de 897 lei și 5 lei timbru judiciar.
Conform chitanței depuse în dosar la fila 63, instanța reține că reclamantul și-a îndeplinit obligația de a timbra astfel încât excepția invocată apare ca neîntemeiată .
Față de excepția de inadmisibilitate a acțiunii, instanța a reținut că inadmisibilitatea acțiunii este o excepție de fond dirimantă și absolută constând în lipsirea totală a reclamantului de posibilitatea de a recurge la acțiunea civilă pe o anumită cale, atunci când legea prevede pentru acea procedură specială condiții suplimentare de exercițiu a acțiunii, cum ar fi, spre exemplu condiția specială a subsidiarității, în cadrul acțiunii în constatare.
Având o arie de manifestare atât de restrânsă, excepția de inadmisibilitate este, practic, admisibilă doar în acele situații în care legea prevede condiții speciale de exercițiu pentru exercitarea acțiunii.
Analizând excepția față de pretențiile la care s-a raportat – nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1543/23.11.2005 încheiat la BNP „V. L.”, radierea intabulării dreptului de proprietate cu privire la suprafața de_ mp, instanța constată că aceasta se soluționează conform dispozițiilor de drept comun în materie contencioasă, precum și, pentru capătul doi de cerere, prin raportare la cele prevăzute de Lg. 7/1996, cale procesuală care nu presupune îndeplinirea nici unei condiții de exercițiu speciale și suplimentare, motivele invocate de pârâtă vizând, în fapt, apărări pe fondul cererii de chemare în judecată.
Față de aceste considerente, excepția formulată apare ca neîntemeiată și instanța a respins-o, reținând în mod suplimentar că accesul la justiție este garantat reclamantului atât de art. 21 din Constituție, cât și art. 6 C.E.D.O.
Față de excepția de prematuritate, instanța a reținut că prematuritatea, ca și excepție de fond, este sancțiunea care grevează dreptul la acțiune exercitat cu neîndeplinirea condiției de actualitate. Altfel spus, pentru a fi îndeplinită această condiție generală de exercițiu, trebuie ca pretenția formulată să fie exigibilă, în sens larg. Pârâtul C. L. Țigănași invocă excepția prematurității capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1543/23.11.2005 încheiat la BNP „V. L.”, motivat de împrejurarea că această pretenție nu devine exigibilă decât după soluționarea acțiunii în revendicare. Apărarea pârâtei este apreciată de instanță ca lipsită de relevanță juridică întrucât dreptul la acțiunea având obiectul menționat se naște chiar din momentul încheierii actului a cărui constatare nulitate absolută se solicită și nu este condiționat de alte împrejurări. Motivele invocate de pârât în susținerea excepției sunt, în fapt, apărări de fond și vor fi analizate ca atare.
Față de excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta Administrația Națională „Apele Române” –Direcția A. Prut-Bârlad, instanța reține următoarele:
Prin calitate procesuală activă se desemnează îndreptățirea unei persoane de a sta în proces în calitate de reclamant, îndreptățire care se identifică prin identitatea între persoana reclamantului și cel care are dreptul invocat în raportul juridic dedus judecății.
Astfel, pretențiile deduse judecății constând în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1543/23.11.2005 încheiat la BNP „V. L.” și radierea intabulării dreptului de proprietate cu privire la suprafața de_ mp, reclamantul fiind, în sensul legii, persoană care justifică interes în soluționarea acestor cereri întrucât este beneficiarul dreptului de proprietate asupra suprafeței de 51.000 mp, din ./1, cuprinsă în T.P nr._/7.07.2003, emis pe numele mamei sale, H. M., proprietate moștenită de acesta.
Calitatea de unic moștenitor este dovedită de reclamant prin certificatul de moștenitor nr.25/2008, depus, în copie, la filele 10-11 dosar.
Interesul reclamantului în promovarea acestei acțiuni rezidă în aceea că o parte din terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1543/23.11.2005 se suprapune peste terenul proprietatea sa personală, înscris în T.P nr._/7.07.2003.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1543/23.11.2005 la BNP „V. L.”, instanțe reține că la data de 23.11.2005, între C. local al Comunei Țigănași, în calitate de vânzător și Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut-Bârlad (fostă Direcția Apelor Prut, Iași), în calitate de cumpărător, a intervenit un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1543/23.11.2005 la BNP „V. L.”, cu privire la suprafața totală de 14 ha și 8235 mp teren, situat în extravilanul localității Țigănași, printre suprafețele înstrăinate numărându-se și suprafața de_ mp teren, amplasată în tarlaua 45, parcelele 883/1, 883/1/1, 883/1/2 și 883/1/3, suprafață față de care reclamantul exhibă un drept de proprietate, potrivit TP nr._/7.07.2003, emis pe numele mamei reclamantului, H. M., pretinzând că face parte din suprfața totală inclusă în titlu de 51.000 mp teren, categoria de folosință pășune, situat în tarlaua 45, .>
Prin TP nr._/7.07.2003, Comisia Județeană Iași de fond funciar a reconstituit mamei reclamantului, H. M., suprafața de 5 ha și 1000 mp teren, amplasată în extravilanul satului Țigănași, categoria de folosință pășune.
Prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr._/2005, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08.06.2005, pârâta din prezenta cauză - Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut-Bârlad (fostă Direcția Apelor Prut, Iași) a chemat-o în judecată pe H. M., solicitând constatarea nulității absolute a TP nr._/7.07.2003. Litigiul a fost soluționat prin pronunțarea sentinței civile nr. 7731/10.10.2005, în sensul respingerii acțiunii, instanța de fond reținând, în esență, că, din înscrisurile depuse la dosar, suprafața transmisă din administrarea Consiliului L. Țigănași către Regia Autonomă „Apele Române” conform avizului nr. 11/06.08.1993, situată în . suprapune, ci se învecinează cu suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr._/7.07.2003.
Hotărârea pronunțată de instanță a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat potrivit deciziei civile nr. 318/28.02.2006 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr. 933/2006, astfel încât, aceste aspecte urmează a fi reținute de prezenta instanță cu putere de lucru judecat, ca efect de prezumție.
În motivarea deciziei menționate instanța superioară a reținut în mod suplimentar, din înscrisul intitulat „justificarea metrică a suprafețelor ocupate definitiv de lucrări” că suprafața preluată de Administrația Națională „Apele Române” –Direcția Apelor Prut, Iași este diferită de cea înscrisă în titlul de proprietate al numitei H. M..
Atât dosarul_/2005 al Judecătoriei Iași, cât și dosarul nr. 933/2006 al Tribunalului Iași au fost atașate la prezenta cauză.
Astfel, dat fiind litigiul purtat între pârâta Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut-Bârlad (fostă Direcția Apelor Prut, Iași) și autoarea reclamantului H. D., este neîndoios și evident că pârâta cumpărătoare a cunoscut împrejurarea că terenul în litigiu sau cel puțin o parte din acesta, dat fiind situarea lui în parcelele nr. 883/1, 883/1/1, 883/1/2 și 883/1/3, este înscris în TP nr._/7.07.2003, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1543/23.11.2005 fiind deja pronunțată sentința civilă nr. 7731/10.10.2005 în dosar fiind verificate aspectele indicate.
Instanța reține, în consecință, reaua-credință a acestei pârâte și încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în parte, cunoscând împrejurarea că pentru o parte din suprafețele de teren înscrise în parcelele nr. 883/1, 883/1/1, 883/1/2 și 883/1/3, C. L. Țigănași, vânzătorul, nu este proprietarul acestor suprafețe.
În anul 2008 numita H. M. a formulat acțiune în revendicare, în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut-Bârlad (fostă Direcția Apelor Prut, Iași) și cu S.C. Construcții Hidrotehnice S.A., acțiunea fiind continuată de reclamantul H. D. ca urmare a intervenirii decesului mamei sale în cursul soluționării cauzei.
Acțiunea a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Iași și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 5833/16.04.2009 (filele 32-34 dosar) în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtelor să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1,6106 ha, identificată în raportul de expertiză Istin G., efectuat în acel dosar.
Din considerentele sus menționatei hotărâri, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin contractul nr. 500/13.12.1993 S.C. Construcții Hidrotehnice S.A., în calitate de antreprenor general, s-a obligat față de beneficiarul Administrația Națională „Apele Române” - Direcția Apelor Prut, Iași să execute lucrări de construcții montaj la obiectivul de investiții Amenajare râu Jijia, în zona Țigănași.
Din adresa nr. 4910/12.10.2005 emisă de Inspectoratul Județean în Construcții Iași (administrată ca probă și în prezenta cauză – n.j.) rezultă faptul că transmiterea suprafeței de teren către Administrația Națională „Apele Române” - Direcția Apelor Prut s-a făcut prin acordul nr. 2/17.12.1992, iar la începutul anului 2005, S.C. Construcții Hidrotehnice S.A. și Administrația Națională „Apele Române” - Direcția Apelor Prut au hotărât unele modificări tehnice la proiectul de amenajare, fără a deține autorizație, motiv pentru care s-a dispus sancționarea acestora și lucrările au fost sistate.
În anul 2005, după emiterea titlului de proprietate al reclamantei, reține instanța potrivit concluziilor raportului de expertiză Istin G. coroborate cu adresele nr. 4910/12.10.2005 și nr. R/182/21.05.2005, cele două pârâte au început un nou dig și un canal de protecție pa malul râului Jijia, fără a avea autorizație de construcție, dig și canal care ocupă suprafața de 1,6106 ha, inclusă în titlul de proprietate al reclamantului.
În prezent, dosarul nr._ se află pe rolul Tribunalului Iași, în calea de atac a recursului promovat de pârâta Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut-Bârlad.
Abia în cursul judecării acestei căi de atac pârâta Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut-Bârlad a depus la dosar contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1543/23.11.2005 la BNP „V. L.”, contract care face obiectul prezentei judecăți, act pe care îl deținea încă din decembrie 2005, dovedind încă o dată, vădită rea-credință și în plan procesual.
Față de acest înscris probatoriu depus în recurs, reclamantul a formulat prezenta acțiune, judecata în calea de atac fiind suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu.
Din documentația care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare atacat, instanța reține că vânzătorul își justifică dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat exclusiv printr-o hotărâre proprie din anul 1999 prin care își însușește inventarul bunurilor care aparțin domeniului public, hotărâre care, însă, nu are atașat inventarul bunurilor la care face referire în mod detaliat, pe tarlale, parcele și suprafețe, cu justificarea naturii juridice a acestor bunuri; cu atât mai puțit, nu este depusă la dosarul vânzării – hotărârea din 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, însoțită de anexa cu suprafețele de teren aparținând domeniului public; apare, astfel, mai mult decât evident, că actele care au stat la baza vânzării atacate sunt, practic, „confecționate” de C. local Țigănași pro causa, cu atât mai mult cu cât din comisia care a aprobat trecerea suprafeței de teren de 14,82 ha din domeniul public în domeniul privat al comunei la data de 10.10.2005 (proces verbal la filele 61-62 dosar) făcea parte și primarul, în calitate de președinte, persoană care, deține, concomitent și calitatea de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Țigănași, obligată, în virtutea dublei funcții să vegheze la legalitatea tuturor actelor care emană de la sine.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza topo-cadastrală, din concluziile raportului de expertiză ing. Ș. M. instanța reținând că între terenul înscris în TP nr._/7.07.2003, proprietatea reclamantului și terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1543/23.11.2005 la BNP „V. L.” există o suprapunere de 6862 mp., reclamantul justifică un folos practic în promovarea prezentei acțiuni doar cu privire la această suprafața de teren.
Potrivit definiției unanim acceptate în doctrina și practica juridică „nulitatea este acea sancțiune, de drept civil, care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă”, cu alte cuvinte, este sancțiunea care intervine în cazul în care nu se respectă, la încheierea actului juridic, condițiile sale de validitate (a se vedea în acest sens și G. B. - D. civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. Șansa SRL, București, 1998, p. 192).
Potrivit dispozițiilor art. 948 C.civil, condițiile esențiale pentru încheierea actului juridic civil sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, un obiect determinat și o cauză licită.
Dintre condițiile de valabilitate enunțate, raportat la motivele de fapt ale acțiunii și la principiul disponibilității, instanța urmează a le analiza numai pe acelea pe care reclamantul le pretinde a fi lipsit la momentul încheierii actelor juridice a căror nulitate absolută parțială se cere a fi constatată și anume, cauza licită.
În ceea ce privește neîndeplinirea condiției cauzei juridice, prin caracterul fictiv al prețului sau frauda la lege, instanța reține că, prin definiție, cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act (a se vedea în acest sens și G. B. - D. civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. Șansa SRL, București, 1998, p. 157).
Susținerea reclamanților potrivit cu care cauza actului juridic analizat este ilicită, fiind încălcate dispozițiile art. 966 C. civil sunt fondate.
În conformitate cu dispozițiile art. 968 Cod civil, cauza este ilicită atunci când este prohibită de legi, este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Se reține pe de altă parte, raportat la motivele de fapt ale acțiunii, că numai atunci când se constată reaua-credința a ambelor părți contractante, vânzarea lucrului altuia reprezintă o operațiune speculativă, a cărei cauza este ilicită și de aceea este nulă absolut în baza art.966 si 968 C.civ..
Astfel, instanța constată că, prin înscrisurile depuse la dosar, a fost probată reaua credință a ambelor părți la încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat pentru considerentele ce au fost dezvoltate anterior.
Astfel, instanța apreciază că, în parte, pentru suprafața de teren inclusă în TP nr._/7.07.2003, cauza contractului de vânzare-cumpărare nr. autentificat sub nr. 1543/23.11.2005 la BNP „V. L.” a fost acea de a frauda interesele adevăratului proprietar, prin transmiterea și, respectiv, dobândirea, unui bun care nu a aparținut vânzătorului și ratificarea unor acte și fapte juridice anterioare, nelegale, în parte anulate sau sancționate, așa cum s-a reținut și în considerentele hotărârilor la care s-a făcut referire mai sus.
În raport cu toate argumentele prezentate, așadar, cererea de chemare în judecată apare ca întemeiată în parte, în măsura constatării folosului practic al reclamantului față de suprafața de teren inclusă atât în propriul titlu de proprietate, cât și în contractul de vânzare-cumpărare a cărei nulitate absolută parțială se solicită, și, în consecință, instanța va admite în parte pretenția analizată și va constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1543/23.11.2005 la BNP „V. L.”, cu privire la suprafața de 6862 mp teren, situat pe raza comunei Țigănași (UAT Țigănași), județul Iași, compusă din suprafețele: S1 – 1278 mp, S2 – 290 mp, S3- 1469 mp și S4 – 3825, identificată cu hașur galben în planul de situație (anexă 1) al raportului de expertiză ing. M. Ș., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește capătul de cerere privind radierea suprafeței de 16.106 mp teren din C.F. nr. 263 a Comunei Țigănași, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin.1-2,4 Lg. 7/1996: „În cazul în care cuprinsul cãrții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridicã realã, se poate cere rectificarea sau, dupã caz, modificarea acesteia.
Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricãrei operațiuni, susceptibilã a face obiectul unei înscrieri în cartea funciarã”. „Rectificarea înscrierilor în cartea funciarã se poate face fie pe cale amiabilã, prin declarație autenticã, fie în caz de litigiu, prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã și irevocabilã”.
Potrivit dispozițiilor art. 34 Lg. 7/1996: „Orice persoanã interesatã poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciarã dacã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã și irevocabilã s-a constatat cã:
1.înscrierea sau actul în temeiul cãruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2.dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existențã a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul cãruia s-a fãcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciarã nu mai este în concordanțã cu situația realã actualã a imobilului”.
Potrivit dispozițiilor art. 36 Lg. 7/1996: „Acțiunea în rectificare, întemeiatã pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bunã-credințã și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cãrții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrãrii cererii de înscriere formulatã de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cãrui rectificare se cere, afarã de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris”.
Raportând situația de fapt la normele de drept anterior citate, instanța reține că cererea reclamantului se subsumează condiției prevăzute de dispozițiile art. 34 alin.1 pct. 1 Lg. 7/1996, dreptul devenind actual la momentul rămânerii irevocabile a soluției pronunțată asupra capătului principal de cerere și numai în limitele admiterii în parte a acestuia. Astfel, dreptul de proprietate al pârâtei Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut-Bârlad (fostă Direcția Apelor Prut, Iași) a fost înscris în cartea funciară nr. 263 a Comunei Țigănași în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1543/23.11.2005 a cărui nulitate absolută parțială va fi pronunțată în prezenta cauză.
În lumina considerentelor de mai sus, în consecință, instanța a admis, în parte și capătul de cerere incidental dispunând radierea suprafeței de 6862 mp teren, situată pe raza comunei Țigănași (UAT Țigănași), județul Iași, compusă din suprafețele: S1 – 1278 mp, S2 – 290 mp, S3- 1469 mp și S4 – 3825, identificată cu hașur galben în planul de situație (anexă 1) al raportului de expertiză ing. M. Ș., din C.F. nr. 263 a Comunei Țigănași, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată”, având în vedere caracterul accesoriu al pretenției și soluțiile date capetelor de cerere principal și incidental, constatând gradul proporțional de culpă al pârâților în raport cu aceste soluții, instanța a admis în parte cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și i-a obligat pe aceștia, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei soluții instanța a reținut că reclamantul a antamat cheltuieli de judecată constând în: taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert și cheltuieli de transport, justificate prin înscrisurile depuse în cauză, în cuantum total de 2870 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut – Bârlad, prin reprezentanții legali, criticând-o ca nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
1. Hotărârea este nelegală în baza dispozițiilor art. 304 alin.1 pct. 6 Cod procedură civilă, motivat de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale formulate de pârâta recurentă la instanța de fond.
Din conținutul întâmpinării depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/07.07.2003 emis pe numele H. M. pentru suprafața de 16.106 m.p. teren, motivând că această suprafața este proprietatea pârâtei recurente.
Cu ocazia efectuării expertizei, în urma măsurării suprafeței de 5 ha și 1000 m.p. precum și a suprafeței totale înscrise în titlul de proprietate nr. 1543/23.11.2005 a rezultat că suprafața de teren a numitei H. M. nu mai este de 1,6106 ha, ci doar de 8862m.p.
Diferența dintre 1,6106 ha și 0, 8862 ha este terenul proprietatea recurentei, teren aflat în indiviziune cu cel dobândit la data de 06.08.1993 și cel dobândit la data de 23.11.2005 și este egal cu 0,9244ha. Aceasta înseamnă că ultima expertiză a corctat o eroare de aproximativ un ha teren în favoarea recurentei.
Așa fiind, instanța de fond trebuia să admită și cererea reconvențională și să declare nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis pe numele lui H. M. pentru suprafața de 9244 m.p. teren.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În cauză au fost aplicate în mod criticabil dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
În mod greșit recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, unitatea neavând nici o culpă procesuală în legătură cu acțiunea reclamantului, astfel încât admiterea numai în parte a acțiunii reclamantului și nepronunțarea în legătură cu cererea reconvențională să determine soluția pronunțată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
3. Hotărârea este netemeinică .
Litigiul a fost calificat ca fiind un litigiu de fond funciar, deși nici reclamantul în acțiunea principală și nici pârât, prin întâmpinare și cererea reconvențională nu au făcut o asemenea calificare.
În mod greșit instanța de fond reține că în speță există autoritate de lucru judecat, deși sentința civilă nr. 5833/16.04.2009 a fost recurată, iar în prezent recursul este suspendat ca urmare a acțiunii reclamantului H. D. și cererii reconvenționale formulate de recurentă în dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4369/24.02.2012.
Recursul a fost legal timbrat cu 1311 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Intimatul H. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași ca legală și temeinică.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
1. Motivul de recurs privind nepronunțarea instanței de fond asupra cererii reconvenționale formulate de pârâta reclamantă Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut – Bârlad este nefondat.
Prin încheierea interlocutorie din 16.09.2010 instanța de fond a disjuns judecarea cererii reconvenționale formulate de pârâta recurentă și înregistrarea sa separată .
În aceste condiții, susținerea recurentei că prin sentința recurată instanța de fond trebuia să se pronunțe și asupra cererii reconvenționale este nefondată, în cauza de față rămânând de soluționat în urma disjungerii doar cererea principală.
2. Acordarea cheltuielilor de judecată se fundamentează pe culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Potrivit textului, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală dedusă din expresia „ partea căzută în pretenții” .
Recurenta din prezenta cauză este parte căzută în pretenții în sensul textului legal menționat și în mod corect a fost obligată, alături de ceilalți pârâți la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamant.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, acordând cheltuieli de judecată în limita pretențiilor admise. Astfel, deși reclamantul a făcut dovada unor cheltuieli în cuantum de 2870 lei, pârâții au fost obligați doar la plata sumei de 1500 lei, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost admisă doar în parte.
3. Deși recurenta arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică nu se invocă nici un motiv de netemeinicie a hotărârii recurate, motivarea limitându-se la a menționa că
în mod greșit instanța de fond a calificat litigiul ca fiind fond funciar și că s-a reținut în mod greșit că în speță există autoritate de lucru judecat.
Ori, în cauza de față litigiul nu a fost calificat ca fiind fond funciar și nici nu s-a reținut existența autorității de lucru judecat, recurenta referindu-se probabil la cauza disjunsă, care nu face obiectul prezentului recurs.
Pentru toate aceste considerente urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să se respingă recursul și să se mențină sentința pronunțată de Judecătoria Iași ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. Prut-Bîrlad împotriva sentinței civile nr. 4369/24.02.2012 aJudecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013.
Președinte, M. A. | Judecător, M. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, N. M. |
Red. S.M./S.M. – 2ex.
13.12.2013
Judecător fond – Z. L. O. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 572/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 655/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
