Fond funciar. Decizia nr. 573/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 28058/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Martie 2013
Președinte - A. M. C.
Judecător G. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier N. M.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 573/2013
Pe rol judecarea recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii Comisiei F.F..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 21 februarie 2013 ,apoi la data de 28 februarie 2013 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1223/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis respins plângerea formulată de reclamanta P. Golăești în contradictoriu cu pârâta C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ la data de 31.08.2011 reclamanta P. Ortodoxă Golăești a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași, prin reprezentanții săi legali, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 1707/28.06.2011, cu obligarea pârâtei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafață de 25,6074 ha, situată pe raza comunei Golăești, județul Iași. În fapt, reclamanta motivează că a solicitat prin cerere înregistrată în baza legii nr. 18/1991 și în condițiile legii 169/1997 reiterată în baza legii nr. 1/200 și legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 25,6074 ha teren, ce a fost proprietatea sa, conform înscrisului intitulat „Document Religios – Istoric”, încheiat în data de_( fila 30) și a certificatului nr. 339 din 05.03.2001 emis de DJAN Iași(fila 29 verso) și matricola nr. 1(Impozitul Agricol) pentru perioada 1943/1944 și 1948/1949; teren pentru care reclamanta nu a primit titlu de proprietate.Deși a făcut dovada că este persoană îndreptățită la reconstituire conform datelor consemnate în actele sus-enunțate prin care delimitează în mod clar categoriile de teren deținute de reclamantă, pârâta a emis hotărârea nr. 1707/29.06.2011, considerând că nu se face dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, declarațiile martorilor fiind neconcludente datorită faptului că nu aparțin proprietarilor vecini pe toate laturile vechiului amplasament al terenului revendicat, așa cum prevede art. 6 alin. 13 din legea nr.1/2000 și implicită continuității dreptului de proprietate din anul 1954 și până la eventuala preluare de către stat a terenului, punct de vedere total nelegal prin prisma dispozițiilor art. 11 din legea nr. 18/1991, care prevede că suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Or, așa cum prin însăși hotărârea contestată se reține, s-a depus la dosarul de reconstituire documentația necesară dovedirii dreptului de proprietate, conform art. 23 din legea nr.1/2000, care vizează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în cazul unităților de cult(mănăstiri, schituri, parohii, filii) dacă au avut în proprietate suprafețe mai mari decât cele retrocedate până la . prezentei legi, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață deținută în 1945. Obiectul cererii de reconstituire îl reprezintă în această situație terenurile agricole care au fost preluate de către stat de către cooperativele agricole de producție în orice mod. Constituirea dreptului de proprietate trebuie să se realizeze pe fostul amplasament, având în vedere principiul consacrat de art. 2 alin. 1 din Legea nr.1/2000. Se mai acreditează în admiterea acțiunii următoarele:
Solicitarea reclamantei în privința reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol situat în ., se bazează pe actele primare de proprietate, existente în cauză, acte care indiferent de vechimea lor, încheiate în condiții de valabilitate prevăzute de lege4a în vigoare de la momentul încheierii, vor beneficia de prezumția absolută de proprietate instituită prin art. 6 alin.1 ind. 1 din legea nr.1/2000, așa cum a fost modificată prin legea nr. 247/2005, în situația în care este îndeplinită și cea de-a doua condiție cumulativă prevăzută de text, aceea că amplasamentul terenului agricol solicitat să fie liber la data formulării cererii de reconstituire. Potrivit art. 6 alin. 1 indice 3 introdus prin art. 1 pct. 8 din titlul VI al legii nr. 247/2005, proba cu martori este suficientă pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente. În ceea ce privește susținerile din Hotărârea nr. 1707/28.06.2011 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate Iași, că „declarațiile martorilor sunt neconcludente întrucât nu aparțin proprietarilor vecini pe toate laturile vechiului amplasament al terenului” susține reclamanta că acestea nu sunt întemeiate, având în vedere faptul că, atât din declarația fiecărui martor, cât și din titlurile de proprietate aferente reiese în mod clar existența vecinătății cu terenul agricol aflat în posesia Parohiei Golăești, situat în raza comunei Golăești. Dreptul lor la reconstituirea proprietății își are temeiul în art. 22 din Lg. 18/1991. după cum urmează „De reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază unitățile de cult recunoscute prin lege: centru patriarhal, centrele eparhiale, protoieriile, parohiile”. În concluzie, se impune admiterea prezentei plângeri, anularea Hotărârii nr. 1707/28.06.2011 a Comisiei Județene Iași ca nelegală și să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate a reclamantei cu privire la suprafața de 25,6074 ha teren situat în raza . Comisiei la emiterea unei hotărâri de validare pentru suprafața de 25,6074 ha teren.
Legal citată, pârâta C. județeană Iași de Fond Funciar depune întâmpinare prin care se susține respingerea acțiunii, cu mențiunea că, reconstituirea solicitată nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, declarațiile martorilor nefiind concludente întrucât nu aparțin martorilor vecini pe toate laturile vechiului amplasament al terenului solicitat, potrivit art. 6 alin. 1-3 din legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare. Învederează instanței că, potrivit art. 8 alin. 2 din legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare „de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li sa. preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”.
Art. 11 alin.1 din legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevedere „Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: acte de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.
Prin actele depuse în suportul cererii de reconstituire nu se face dovada de proprietate pentru terenul solicitat, teren care să fie predat la CAP sau preluat de către stat.
Art. 6 alin. 1-3 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevede că în cazul în care nu mai există acte doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasament, martorii fiind proprietarii vecini sau moștenitorii acestora pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea. Este necesar ca martorii să facă dovada, cu acte de proprietate, că sunt proprietarii vecini ai terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea. Or, în cazul de față, declarațiile martorilor nu îndeplinesc condițiile cerute de acest text de lege.
În drept se invocă prevederile legii nr. 18/1991,republicată cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare; HG nr. 890/2005 cu modificări și completări, cu aplicarea art. 242 Cod procedură civilă .
În apărare s-a încuviințat reclamantei, prin apărător ales, proba testimonială cu doi martori și acte, fără ca ulterior, să se mai prezinte în instanță pentru a da curs administrării probatoriului încuviințat și nici nu a indicat martorul în vederea citării lor în cauză fiind incidente disp. 170(3) Cod procedură civilă.
Instanța a constatat plângerea neîntemeiată în condițiile în care actele de proprietate au făcut dovada proprietății pentru suprafața în litigiu în contextul dispozițiilor art.11 Legea nr.18/1991 și doar până în anul 1954(fila 30) și lipsa probelor în dovedirea continuității dreptului de proprietate din anul 1954 și până la o eventuală preluare de către stat a terenului. Este adevărat că atunci când dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței pentru care se solicită reconstituirea se face cu actele de proprietate fără a se preciza o limită în timp a acestora, C. Județeană nu poate adăuga la lege în sensul respingerii cererii doar pe argumentul că actele de proprietate datează din anul 1954 și că terenul ar fi putut face obiectul unor acte translative de proprietate ulterior anului 1954 fiind o simplă prezumție nu poate constitui motiv de respingere a cererii de reconstituire până la proba contrară ce incumbă însă reclamantei potrivit art. 1169 Cod civil, reclamanta care a susținut că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 25,6074 ha teren avea sarcina de a dovedi că terenul solicitat i-a aparținut și a fost predat de ea la CAP sau a fost preluat de către stat. În dovedirea faptului că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate reclamanta a depus o copie de pe înscrisul intitulat „Document Religios-Istoric” încheiat în 4.10.1954 și Matricola nr. 1(impozitul Agricol). Faptul că reclamanta a făcut dovada că în 1954 avea în proprietate suprafața de 29,6074 ha nu este suficient pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate, reclamanta trebuia să mai facă și dovada circulației juridice a terenului și dovada faptului că acest teren nu a fost înstrăinat și că a fost predat la CAP sau a fost predat de către stat.
Potrivit art. 11 alin.1 din legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările ulterioare „suprafața adusă la CAP este cea care rezultă in: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol, de la data intrării în cooperativă sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.
Prin probele administrate reclamanta nu a făcut dovada circulației juridice a terenului din anul 1954 și până la momentul colectivizării și nu a făcut dovada faptului că acest teren a fost preluat de la ea către CAP sau de către stat.
În condițiile în care reclamanta nu posedă înscrisuri din care să rezulte faptul că terenul solicitat de ea a fost preluat de CAP de la ea putea să uziteze de prevederile art. 6 alin. 1 ind. 1 din legea nr. 1/2000 potrivit căruia „titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”indicate și în motivare, dar nedovedite, martorii audiați la Comisie nu întrunesc disp. art. 60 al. 1 indice 3 din Lg. 1/2000.
Or, în cauză, din titlurile atașate nu rezultă ca vecinătăți ca fiind parohia, iar în instanță reclamanta nu a înțeles să administreze proba cu expertiză pentru a se putea identifica terenul solicitat și pentru a se stabili dacă aceste este liber și pentru a se putea face aplicarea dispoziției legale menționate anterior și nici nu a dat curs audierii martorilor încuviințați.
Contrar celor reținute de către reclamantă, nu pârâtei îi revenea sarcina să facă dovada faptului că nu a înstrăinat terenul și l-a predat la stat sau la CAP și că îndeplinește condițiile pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea ei.
Deoarece în cauză reclamanta are sarcina probei nu a făcut dovada faptului cp suprafața de teren solicitată a fost în proprietatea ei până la momentul colectivizării și că a fost predat de ea la CAP, instanța a considerat că reclamanta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată și, în consecință, a respins plângerea formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 1707/28.06.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta P. Golăești, prin reprezentanți legali, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 25,6074 ha teren situat pe raza comunei Golăești, județul Iași, reconstituire care a fost respinsă de C. Județeană Iași de fond funciar prin emiterea hotărârii nr. 1707/2011. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv document religios-istoric, foaia matricolă din 1954, a făcut dovada atât a dreptului de proprietate cât și a ieșirii din patrimoniul său. Motivarea că nu a fost administrată proba cu expertiză pentru a se stabili dacă amplasamentul este liber sau nu, nu poate constitui un argument în respingerea plângerii, instanța, în baza rolului activ, putând să dispună din oficiu administrarea acestei probe. Stabilirea amplasamentului este o etapă ulterioară reconstituirii dreptului de proprietate, etapă care a fost unită de către instanța de fond cu cererea principală cerere pe care nu a formulat-o.Dispozițiile art. 11 alin. 1 din legea nr. 18/1991, în sensul că era obligată să administreze proba cu martori pentru suprafața predată către CAP se referă de fapt la dovada dreptului de proprietate, iar administrarea probei cu martori este statuată de textul de lege doar în condițiile în care nu mai există înscrisuri doveditoare. În speța de față, cu înscrisurile depuse la dosar a acoperit întreaga rază legislativă și nu se mai impunea administrarea probei cu martori. Instanța de fond era obligată să analizeze dacă întrunește condițiile pentru reconstituirea dreptului de proprietate, dacă are calitate de persoană îndreptățită, dacă a făcut dovada existenței în patrimoniul parohiei a suprafeței revendicate. În considerarea acestor aspecte a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 25,6074 ha în favoarea sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimata a arătat că recurenta susține că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv Foaia matricolă din anul 1954 și Document religios-istoric, s-a făcut dovada atât a dreptului de proprietate cât și a ieșirii din patrimoniul petentei a terenului; nu se poate reține că prin înscrisurile sus-menționate s-a făcut dovada dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991. P. Golăești a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 25,6074 ha teren pe raza comunei Golăești, județul Iași, însă prin actele depuse în suportul cererii de reconstituire nu se face dovada dreptului de proprietate pentru terenul solicitat și nici dovada că terenul a fost predat CEP sau preluat de către stat.De asemenea, declarațiile martorilor, folosite ca mijloc de probă de reclamant în dovedirea dreptului de proprietate, nu sunt concludente întrucât nu aparțin martorilor vecini pe toate laturile vechiului amplasament al terenului solicitat, potrivit art. 6 alin. 1 ind.3 din legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare. Art. 6 alin. 1 ind.3 din legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevede în mod clar că în cazul în care nu mai există acte doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente, martorii fiind proprietarii vecini sau moștenitorii acestora pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea. În cazul de față, instanța de fond în mod corect a reținut că nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 1 ind.3 din Legea nr. 1/2000 întrucât din titlurile de proprietate atașate la dosar nu rezultă ca vecinătate P. Golăești, iar datorită faptului că reclamanta nu a înțeles să administreze proba cu expertiză, nu s-a putut stabili nici dacă terenul revendicat este liber. ;reclamanta avea în sarcina probei să dovedească că a deținut în proprietate terenul până la colectivizare și că a fost predat la CAP.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Prin cererea înregistrată la Primăria comunei Golăești sub nr. 174/29.11.2005, reclamanta parohia . reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren: 2622 mp amplasată în intravilan, 4015 mp- intravilan, 17 ha – T 90, 5 ha în T 143, P 1011/36, 2 h ÎN t 143, 2334 MP – t 16 Cc 942, suprafața de 7103 mp cu destinația cimitir, în total 25,6074 ha.
În dovedirea îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate, reclamanta a depus actul intitulat document religios – istoric din 4 octombrie 1954 al parohiei Golăești și matricola nr. 1 privind impozitul agricol pentru perioadele 1942-1948.
Documentul religios-istoric însumează consemnările efectuate de preotul paroh la momentul 04.10.1954 și potrivit acestora, parohia Golăești a fost înzestrată de obștea satului în anul 1864 cu 24 ha, care în anul 1951 au trecut, la „Sfatul Popular al comunei Golăești care a făcut din ele împroprietăriri la locuitori” (fila 31 dosar fond).
Matricola nr. 1 privind impozitul agricol atestă faptul că, în perioada 1942-1947, P. Golăești era impozitată pentru 12 ha (fila 35 dosar fond) iar în anul 1040, pentru 4 ha. Aceste documente au, potrivit art. 6 alin. 1 ind. 2 din legea nr. 1/2000, valoarea declarativă, nefiind apte să probeze dreptul de proprietate al reclamantei. În etapa administrativă a soluționării cererii, petenta-reclamantă a depus și declarații de martori însoțite de titlurile de proprietate ale acestora.
Prin referatul nr. 2848/31.05.2011 întocmit de C. Locală Golăiești de fond funciar, aceasta a propus invalidarea cererii pentru lipsa actelor doveditoare ale proprietății. Prin Hotărârea nr. 177/28.06.2011 emisă de C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, contestată în cauză, s-a validat propunerea Comisiei Locale Golăești și s-a respins cererea Parohiei Golăești pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 25, 6074 ha.
Hotărârea sus-menționată a fost corect emisă.
Pe parcursul desfășurării prezentului litigiu reclamanta-recurentă nu a înțeles să producă probe suplimentare celor anterior expuse, de care s-a servit în etapa administrativă a soluționării cererii. În lipsa unor acte de proprietate care să stabilească o individualizare clară a terenurilor solicitate, cu amplasamente diferite, o probă importantă care se impunea a fi administrată era expertiza topo-cadastrală prin mijlocirea căreia se puteau determina atât amplasamentul și situația juridică a terenurilor solicitate, cât și vecinătățile acestora, elemente care ar fi conferit valoarea probantă și depozițiilor scrise ale martorilor exhibate de reclamantă. Deși potrivit titlului XIII din legea nr. 247/2005 reclamanta avea posibilitatea să prezinte instanței și o expertiză extrajudiciară efectuată de un expert autorizat de Ministerul Justiție, nu a înțeles să administreze această probă cu ajutorul căreia se realiza, în principal individualizarea terenului solicitat. Relativ la acest aspect, trebuie menționat că reclamanta, care a beneficiat de apărare calificată (fiind reprezentată de avocat în ambele faze procesuale), nu a înțeles să solicite nici în fața primei instanțe administrarea acestei probe; prin concluziile formulate cu prilejul închiderii dezbaterilor s-a solicitat casarea cu reținere în vederea suplimentării probatoriului cu expertiza topo-cadastrală. Deși în motivele de recurs reclamanta a făcut referire la lipsa de rol activ a instanței, o astfel de apărare nu poate fi primită în condițiile în care reclamanta a beneficiat de apărare calificată; instanța nu se poate substitui părții pentru a obliga pe aceasta din urmă să-și probeze pretențiile, întrucât, prin exercitarea rolului activ în condițiile date, s-ar putea aduce atingere principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
În considerarea celor expuse, tribunalul notează că probele cu valoare declarativă produse de reclamantă nu sunt de natură a demonstra îndreptățirea acesteia la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 25,6074 ha teren, condiții în care în mod corect a fost respinsă solicitarea formulată de reclamantă în acest sens, prin hotărârea nr. 1707/28.06.2011 a Comisiei Județene Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, precum și prin plângerea formulată împotriva acestei hotărâri, prin sentința civilă nr. 1223/20.01.2012 a Judecătoriei Iași.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta P. Golăești împotriva sentinței civile nr. 1223/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.03.2013.
Președinte, A. M. C. | Judecător, G. C. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, N. M. |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./23.09.2013
Judecător fond A. G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 588/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 572/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
