Partaj judiciar. Decizia nr. 1847/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1847/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 476/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Septembrie 2013
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1847/2013
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta T. E. împotriva sentinței civile nr.1375/20.12.2012 a Judecătoriei H..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic D. V. pentru intimata O. P. SA București, intimatul T. D., recurenta T. E..
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a înaintat la dosar, prin serviciul registratură al tribunalului Iași întâmpinare formulată de intimata O. P. SA, cu duplicat.
Consilier juridic D. V. depune la dosar împuternicire de reprezentare a ..
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, insuficient timbrat.
S-a legitimat intimatul T. D. cu cartea de identitate, având CNP_, domiciliat în oraș H., . nr. 2, ..
Interpelată fiind recurenta T. E., legitimată cu carte de identitate, având CNP_ domiciliată în oraș H.. A. cel B., ., ., învederează instanței că nu a achitat taxa de timbru datorată în prezenta cauză.
Instanța având în vedere precizările recurenței făcute la termenul de astăzi, în sensul că nu a achitat taxă de timbru datorată în prezenta cauză, obligație pusă în vedere, prin citația emisă, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, invocă din oficiu excepția de netimbrare a cererii de recurs.
Recurenta T. E., având cuvântul învederează instanței că nu are posibilități financiare pentru a achita această taxă de timbru, pune concluzii de respingere a excepției de netimbrare a cererii de recurs.
Consilier juridic D. V. pentru ., având cuvântul solicită admiterea excepției de netimbrare a cererii de recurs și anularea recursului ca netimbrat.
Intimatul T. D., având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției de netimbrare a cererii de recurs.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1375/20.12.2012 Judecătoria H. dispune:
S-a admis acțiunea promovată de reclamanta O. P. SA cu sediul în București, ., sector 1, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții T. D. și T. E., ambii cu domiciliul în oraș H., ., ., ..
S-a constatat că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 50% fiecare, un apartament situat în oraș H., ., ., în valoare de 76.319,33 lei.
S-a dispus sistarea stării de devălmășie existentă între pârâți cu privire la imobilul apartament indicat mai sus.
S-a atribuit pârâtului T. D. apartamentul situat în oraș H., ., ., . în valoare de 76.319,33 lei.
A fost obligat pârâtul T. D. să achite pârâtei T. E. suma de 38.159,66 lei cu titlu de sultă.
Au fost obligați pârâții să achite reclamantei suma de 3125 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Raportul de expertiză și schița anexă întocmite de expert G. D.-V. fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Pârâții, sunt soți, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la fila 35 dosar.
Pârâtul T. D. este debitorul reclamantei ., fiind obligat să achite acesteia suma de_ lei rol cu titlu de prejudiciu, conform sentinței civile nr. 997 din 08.12.2004 a Tribunalului Iași, irevocabilă.
Așa cum rezultă din susținerile reclamantei dar și din dosarul de executare silită nr. 119/2007, debitorul a achitat parte din acest prejudiciu, benevol - 2722,74 lei sau prin poprire - 1800 lei. De la data de 01.09.2011, raporturile de muncă ale pârâtului T. D. cu . au încetat, astfel încât reclamanta a căutat să identifice alte bunuri ale debitorului său, în vederea recuperării integrale a prejudiciului.
Din adresa nr. 1686 din 15.02.2012 a Orașului H. rezultă că pârâtul T. D. figurează în evidențele locale cu un apartament în suprafața de 41,75 mp. situat în oraș H., ., . și cu un autoturism marca Dacia 1310 ._. Ulterior, s-a constatat că acest autoturism este înregistrat în rolul fiscal al fiului debitorului, T. D. B.-D., motiv pentru care reclamanta a precizat la termenul din data de 22.05.2012, că solicită împărțirea apartamentului nu și a autoturismului.
Din adresa nr. 4061 din 05.04.2012 rezultă că valoarea de impunere a apartamentului pârâților este de 76.319,33 lei.
În cauză s-a efectuat o expertiză de evaluare a apartamentului situat în orașul H., ., ., însă pârâții au refuzat accesul expertului în apartament deși s-a apelat și la sprijinul organelor de poliție, motiv pentru care expertul a vizionat apartamentul similar situat la etajul I.
În cauza de față, reclamanta este creditoarea personală al pârâtului T. D., așa cum rezultă din titlul executoriu - sentința civilă nr. 997/2004 a Tribunalului Iași. Deoarece parte din prejudiciul stabilit de instanță nu a fost recuperat nici până în acest moment deși au trecut 8 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 493 Cod procedură civilă, partajarea bunurilor pe care debitorul său le are în devălmășie cu soția sa, pârâta T. E.. Acest text de lege prevede: “creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmăș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate . să ceară mai întâi împărțeala acestora”.
Prin urmare, reclamanta a solicitat sistarea stării de devălmășie și atribuirea întregului imobil debitorului ei, cu obligarea acestuia la sultă către pârâta T. E..
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că apartamentul pârâților nu poate fi împărțit în natură. Acest imobil are două camere, baie, bucătărie, balcon și hol de intrare și o suprafață de aproximativ 56 mp. Expertul a concluzionat că nu este posibilă partajarea în natură a acestui apartament deoarece nu există posibilități tehnice și funcționale de a realiza două accese separate și utilitățile necesare pentru fiecare unitate locativă iar valoarea apartamentului este de_,33 lei, echivalentă cu valoarea de impunere deoarece nu a avut acces în imobil pentru a stabili valoarea sa reală de circulație.
Pârâta a pretins la ultimul termen de judecată când s-a prezentat în instanță că apartamentul este bunul său propriu, fiind achiziționat numai de ea. Verificând contractul de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1993 cu Regia Autonomă pentru Servicii GCL, instanța reține că, într-adevăr în contract figurează numai pârâta T. E. în calitate de cumpărător însă bunul a fost achiziționat în timpul căsătoriei cu debitorul T. D., sens în care s-a depus certificatul de căsătorie a părților din care rezultă că anul încheierii căsătoriei este 1979.
Pârâta nu a făcut dovada că la momentul achiziționării apartamentului nu era căsătorită cu pârâtul T. D., prin depunerea unei hotărâri de divorț irevocabile, motiv pentru care instanța a considerat că apartamentul în litigiu are regimul juridic de bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei ce există între pârâți.
Așa fiind, instanța a dispus sistarea stării de devălmășie dintre pârâți și va atribui apartamentul situat în orașul H., ., ., județul Iași pârâtului T. D. și a obligat pe acesta la plata sultei către pârâta T. E., în sumă de 38.159,66 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții să achite reclamantei suma de 3125 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa timbru, timbru judiciar și onorariu expert, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta T. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pentru primul termen de judecată din data de 18.09.2012 în baza disp. art. 114 ind. 1 alin. 5 Cod procedură civilă, s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 1124 lei și timbru judiciar de 2 lei în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Având în vedere că recurenta T. E. nu s-a conformat obligației legale ce-i incumbă, tribunalul face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În aceste condiții constatând recursul netimbrat și având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă tribunalul va anula ca netimbrat recursul formulat și va menține ca legală și temeinică sentința civilă pronunțată de Judecătoria H..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Anulează ca netimbrat, recursul formulat de pârâta T. E. împotriva sentinței civile nr.1375/20.12.2012 a Judecătoriei H., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi.18.09.2013.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. S.M.
Tehn. A.G.
2 ex./18.10.2013
Jud. fond: V. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1852/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1859/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
