Pretenţii. Decizia nr. 1859/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1859/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 11652/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Septembrie 2013
Președinte - C. S.
Judecător C. A.
Judecător S. F.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1859/2013
Pe rol soluționarea cererii de repunere pe rol a recursului civil privind pe recurent R. V. și pe intimat M. IAȘI REPREZENTAT PRIN PRIMAR, intimat C. L. IAȘI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 18.09.2013, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/25.09.2012 a Judecătoriei Iași, s-a admis cererea formulată de reclamantul M. Iași, prin Primar și C. L. Iași, în contradictoriu cu pârâtul R. V..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2907 lei, din care 1829 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada 01.03._10 și 1078 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 01.02._12.
S-a eșalonat plata sumei de 2907 lei în 7 rate lunare a câte 415 lei, plătibile până pe data de 15 a fiecărei luni, începând cu luna octombrie 2012.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții M. Iași și C. L. al M. Iași au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R. V. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2907 lei, din care 1829 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada 01.03._10 și 1078 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 01.02._12.
Instanța de fond a reținut, în ce privește legea aplicabilă, că deși reclamanta a invocat dispozițiile Codului civil în vigoare de la 1.10.2011, raportul juridic litigios cade sub incidența normelor vechiului Cod civil, în vigoare până la data de 01.10.2011, potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din Noul cod civil raportat la art. 102 din Legea 71/2011 care prevede că „contractul este suspus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
În drept, sunt incidente prevederile art. 969 din vechiul Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 din vechiul Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța de fond a reținut că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
În ce privește fondul cauzei instanța, având în vedere probatoriul administrat, a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 01.10.2012 între pârâtul R. V., în calitate de locatar (chiriaș), și reclamantul M. Iași și C. L. AL M. IAȘI – PRIN PRIMAR, în calitate de locator (chiriaș), s-a încheiat contractul de închiriere nr. 5306 asupra imobilului situat în Iași, .. 47, contract care a fost reziliat prin Sentința civilă nr. 3954/16.04.2007 pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Iași.
Instanța de fond a apreciat că în cauză tolerarea folosinței locuinței, în continuare, după această dată, cea a rezilierii contractului, are semnificația unei prelungiri a raporturilor contractuale între părți, pârâtul având în continuare calitatea de tolerat în locuință, calitate în care avea obligația de plata la termen a chiriei, neplata acesteia atrăgând după sine perceperea majorărilor prevăzute de lege, pentru fiecare zi de întârziere.
Din listele de plată depuse la dosarul cauzei de către reclamantă (filele 6-9), rezultă că pârâtul nu a achitat chiria pentru locuința socială în perioada 01.03._10, înregistrându-se un debit total pentru aceasta perioada de 1829 lei, cu penalități de întârziere de 0,1% pe zi întârziere, totalizând suma de 1078 lei cu acest titlu, calculate pentru perioada 01.02._12.
Instanța de fond a apreciat că pârâtul R. V. datorează aceste sume, susținerile sale fiind neîntemeiate, întrucât perioada pe care se solicită chiria restantă este 01.03._10, adică exact până la data părăsirii imobilului de către pârât.
Paratul datorează și penalități de întârziere în cuantum 1078 lei pentru perioada 01.02.2009-29.02.2012, reținându-se că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, aceste daune moratorii continuând să curgă și după data părăsirii imobilului, până la data achitării efective a debitului principal constând în chirie, acesta fiind motivul pentru care au fost calculate și după data de 30.09.2010.
Totodată, instanța de fond a învederat pârâtului R. V. că prin Sentința civilă nr._/27.07.2010 s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în Iași, .. 47, dispoziție rămasă irevocabilă, care a și fost pusă în executare la data de 30.09.2012.
Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin 1 Codului civil de la 1864, debitorul fiind pus în întârziere prin notificările emise la 10.10.2011 și 09.01.2012.
Față de situația dificilă din punct de vedere financiar învederată de către pârât, instanța de fond a avut în considerare dispozițiile art. 262 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazurile în care judecătorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care au încuviințat termenul.
În acest sens, a eșalonat plata sumei de 2907 lei în 7 rate lunare a câte 415 lei, plătibile până pe data de 15 a fiecărei luni, începând cu luna octombrie 2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul R. V., motivând că a recunoscut debitul cu titlu de chirie, dar nu și penalitățile, iar contractul de închiriere în baza căruia reclamanta a calculat pretențiile solicitate a fost reziliat din 2007 în baza sentinței civile nr. 3954/16.04.2007, moment în care contractul a fost desființat.
S- precizat că reclamanta nu avea temei legal să calculeze pretențiile aferente perioadei solicitate prin acțiune deoarece nu mai exista contract de închiriere valabil.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că reclamanții M. Iași, reprezentat prin Primar și C. L. Iași au solicitat obligarea pârâtului R. V. la plata sumei de 1829 lei contravaloare chirie pentru perioada 01.03.2009 – 30.09.2010 și penalități în sumă de 1078 lei calculate pentru perioada 01.03.2009 – 29.02.2012 în baza contractului de închiriere nr. 5306/01.10.2002.
Tribunalul constată că pârâtul a fost somat să achite chiria și majorările de întârziere, iar prin sentința civilă nr. 3954/16.04.2007 a Judecătoriei Iași (dosar nr._ ) s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 5306/2002 și evacuarea pârâtului împreună cu membrii familiei sale din această locuință, hotărâre care a rămas irevocabilă punându-se în executare evacuarea pârâtului prin acordarea unui termen acestuia până la 30.09.-2010, potrivit procesului – verbal nr. 190/09.09.2010 emis de B.E.J. Asociați Zacornea C. și Zacornea C. C..
Prin sentința civilă ne._/27.07.2010 a Judecătoriei Iași s-a menținut forma de executare în ce privește evacuarea pârâtului R. V..
Astfel că, făcându-se dovada neplății de către pârât a chiriei și a penalităților la sumele calculate acestui debit, în mod corect prima instanță a admis cererea reclamanților.
Recurentul datorează chiria până la data de 30.09.2010, deoarece evacuarea efectivă din imobil s-a dispus la data de 05.10.2010, potrivit procesului – verbal nr. 190/05.10.2010 emis de B.E.J. Asociați Zacornea C. și Zacornea C. C., iar penalitățile sunt datorate și după această perioadă cât timp părțile au prevăzut în contractul de închiriere, la art. 5, că neplata la termen a chiriei atrage perceperea majorărilor prevăzute de lege, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare c are urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante, reclamanta solicitând penalizări în valoare de 1078 lei pentru perioada 01.03.2009 – 29.02.2012, acțiunea fiind formulată la data de 10.04.2012 pe rolul Judecătoriei Iași, iar debitul reprezentând chirie este în sumă de 1829 lei, astfel că penalitățile nu depășesc cuantumul chiriei restante.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge recursul și va menține sentința ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul R. V. împotriva sentinței civile nr._/26.09.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2013.
Președinte, C. S. | Judecător, C. A. | Judecător, S. F. |
Grefier, D. M. B. |
Red. S.F.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./20.12.2013
Judecător fond R. M. F.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1847/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1843/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
