Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 28-01-2013, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 20743/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Ianuarie 2013
Președinte - C. C. S.
Judecător M. A.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 33/2013
Pe rol se află judecarea apelului formulat de e apelantul A. D. împotriva sentinței civile nr._/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași împotriva intimatului C. M. ( A. ), având ca obiect „partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial”.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 17.09.2012 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta – pârâtă C. (fostă A.) M., cu domiciliul procedural ales în Iași, ., ., ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtu l - reclamant A. D., cu domiciliul în comuna Tomești, ., ., județul Iași.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul – reclamant A. D. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă C. (fostă A.) M..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de contribuție de 60% reclamanta - pârâtă și 40% pârâtul – reclamant următoarele bunuri:
-apartamentul nr. 11 situat în comuna Tomești, ., . în valoare de 24.000 euro (107.755,2 lei, față de cursul B.N.R. din data de 03.09.2012, 1 euro – 4,4898 lei) și
- următoarele bunuri mobile: aragaz în valoare de 500 lei, mașina de spălat automată INDESIT în valoare de 500 lei, televizor color în valoare de 300 lei, frigider în valoare de 600 lei, mobilă dormitor cumpărată în anul 2009 în valoare de 1900 lei, mobilă bucătărie cumpărată în anul 2008 în valoare de 1300 lei, cuier hol în valoare de 300 lei, veselă în valoare de 400 lei, perne și pilote de iarnă în valoare de 300 lei, 4 pături mari în valoare de 250 lei, 6 seturi de lenjerie de pat în valoare de 250 lei, 2 fotolii în valoare de 300 lei, 1 covor și 5 mochete persane în valoare de 350 lei.
Valoarea totală a bunurilor comune este de 115.005,2 lei.
Dispune sistarea stării de coproprietate în devălmășie și, ca efect al partajului,
Atribuie reclamantei – pârâte toate bunurile comune, astfel cum au fost identificate mai sus.
Obligă pe reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul - reclamant a sumei de 46.002,08 lei, cu titlu de sultă.
Stabilește termen de plată a sultei 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe civile.
Obligă pe reclamanta – pârâtă la restituirea către stat, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei sentințe civile, a ajutorului public judiciar acordat, prin încheierea din ședința din camera de consiliu din 12.12.2011, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2799,5 lei.
Compensează parțial cheltuielile de judecată (taxa judiciară de timbru) și obligă pe pârâtul – reclamant la plata către reclamanta – pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1372,44 lei, proporționale cu cota de contribuție a acestuia, din care suma de 840,44 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar suma de 532 lei reprezintă onorariu expert.
Aprobă onorariul definitiv al d-lui expert V. C., de 1330 lei, ce a fost achitat de către reclamanta – pârâtă, o copie a prezentei sentințe civile urmând a fi comunicată și Biroului Local pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Tribunalului Iași în vederea efectuării plății sumei cuvenite expertului. ”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 29.11.2010 pronunțată în cauza cu nr._/245/2010, Judecătoria Iași a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiate la data de 16.12.1991.
În timpul căsătoriei părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală nr._/1993 având ca obiect apartamentul nr. 11 situat în comuna Tomești, ., . (fila 7). De asemenea, părțile au dobândit mai multe bunuri mobile, o parte dintre acestea fiind luate de către fiica părților (mașina de spălat automată, perdele, pilote, pături, lenjerii de pat, covoare și mochete), astfel cum rezultă din susținerile pârâtului – reclamant coroborate cu răspunsul reclamantei – pârâte la interogatoriu (întrebarea nr. 8 – fila 64) și cu declarația dată organului de cercetare penală la data de 08.06.2012 (fila 86).
Având în vedere contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală nr._/1993, facturile fiscale, chitanțele depuse de către pârâtul – reclamant și bunurile mobile contestate de către acesta, a căror existență nu a fost probată de către reclamanta – pârâtă, precum și declarația martorei D. A. A. cu privire la bunurile mobile dobândite de către părți în timpul căsătoriei, instanța urmează a constata că foștii soți au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri, în valoare totală de 115.005,2 lei: apartamentul nr. 11 situat în comuna Tomești, ., . în valoare de 24.000 euro (107.755,2 lei, față de cursul B.N.R. din data de 03.09.2012, 1 euro – 4,4898 lei) și următoarele bunuri mobile: aragaz în valoare de 500 lei, mașina de spălat automată INDESIT în valoare de 500 lei, televizor color în valoare de 300 lei, frigider în valoare de 600 lei, mobilă dormitor cumpărată în anul 2009 în valoare de 1900 lei, mobilă bucătărie cumpărată în anul 2008 în valoare de 1300 lei, cuier hol în valoare de 300 lei, veselă în valoare de 400 lei, perne și pilote de iarnă în valoare de 300 lei, 4 pături mari în valoare de 250 lei, 6 seturi de lenjerie de pat în valoare de 250 lei, 2 fotolii în valoare de 300 lei, 1 covor și 5 mochete persane în valoare de 350 lei.
Instanța nu a reținut printre bunurile mobile contestate de către pârâtul – reclamant având în vedere faptul că nu s-a probat, conform dispozițiilor art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, existența acestora în patrimoniul comun al foștilor soți.
În conformitate cu dispozițiile art. 320 Noul cod civil (art. 36 alin.1 din vechiul Cod al familiei), in caz de încetare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin buna învoiala, sau, in caz de neînțelegere, pe cale judiciara. Totodată, potrivit prevederilor art. 339 din Noul Cod Civil, bunurile dobândite in timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune in devălmășie ale soților, iar, potrivit art. 343 din același act normativ, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită (art. 30 alin. 1 și 3 din vechiul Cod al familiei). Astfel, in temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor la art. 357 al 2 Noul Cod Civil, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.340 Noul Cod Civil .
În ceea ce privește cota de contribuție, instanța arată că, în ceea ce privește partajul bunurilor comune dobândite de către foștii soți, această cotă de contribuție este stabilită prin raportare la totalitatea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, nu în mod individual, fiind avute în vedere nu doar veniturile realizate din muncă de către fiecare dintre foștii soți, ci și contribuția fiecăruia în cadrul gospodăriei comune, precum și la dobândirea și conservarea bunurilor.
Astfel din declarația martorei D. A. A., instanța reține că reclamanta a plecat în Italia și a lucrat în mod continuu, a trimis în țară sume de bani sau pachete. Martora nu a putut preciza sumele de bani trimise de către reclamantă, apreciind că era vorba despre salariul dobândit la locul de muncă din străinătate, și nici veniturile pe care fiecare dintre foștii soți le aducea în gospodărie. În aprecierea martorei, reclamanta era cea care „ținea casa”. Mai mult, martora a învederat că foștii soți au fost ajutați și de către părinții reclamantei – pârâte, cu diverse sume de bani și produse alimentare.
La rândul său, martorul C. G. a relatat că a semnat în calitate de garant un contract de împrumut încheiat de către pârâtul – reclamant, fără a putea preciza scopul încheierii contractului. De asemenea, martorul nu a putut preciza sumele pe care reclamanta – pârâtă le realiza în străinătate, susținerile conform cărora fosta soți nu îi trimitea bani pârâtului – reclamant fiind cunoscute exclusiv de la acesta. Mai reține instanța din declarația martorului audiat că acesta a fost solicitat de către pârâtul – reclamant să efectueze anumite lucrări în apartamentul bun comun al soților, acestea fiind realizate la aproximativ 6 luni de la plecarea reclamantei – pârâte în străinătate, la muncă.
Deși reclamanta – pârâtă nu a probat veniturile pe care le-a realizat pe toată durata căsniciei și pârâtul – reclamant a contestat susținerea fostei soții conform căreia i-a trimis banii pe care îi realiza din munca desfășurată în străinătate, instanța reține că reclamanta – pârâtă și pârâtul – reclamant au lucrat continuu pe toată durata căsătoriei, fosta soție aducând în gospodărie sumele de bani pe care le-a obținut din muncă. Această concluzie se desprinde din înscrisurile privind transferul sumelor de bani, depuse de către reclamanta – pârâtă, din declarația martorei D. A. A., dar și din răspunsurile pârâtului – reclamant la interogatoriul administrat (filele 60 - 62). Astfel, contrar susținerilor formulate prin întâmpinare, pârâtul – reclamant a recunoscut că toți banii obținuți de către fosta soție, care a lucrat pe toată perioada căsătoriei atât în România, cât și în Italia, au fost aduși în casă pentru cheltuielile comune și pentru întreținerea familiei (întrebările nr. 1 și 2), că îmbunătățirile efectuate în apartament au fost realizate, parțial, cu banii trimiși din Italia (întrebarea nr. 5).
Analizând comparativ veniturile realizate de către fiecare dintre foștii soți în timpul căsătoriei, astfel cum rezultă din probele administrate în prezenta cauză, reținând că aceștia au beneficiat de sprijinul acordat de către părinții reclamantei – pârâte, având în vedere și munca prestată de către fosta soție în gospodărie și pentru creșterea copiilor, instanța apreciază că reclamanta - pârâtă a avut o cotă de contribuție superioară, de 60%, la dobândirea și conservarea bunurilor comune.
În ceea ce privește contractul de credit încheiat la data de 18.12.2003 de către pârâtul – reclamant, acesta a fost încheiat în timpul căsătoriei, în vederea achiziționării centralei termice din apartament, așadar, în interesul comun al foștilor soți, obligația asumată fiind una comună, în conformitate cu prevederile art. 32 lit. c din Codul familiei, în vigoare la momentul încheierii contactului. .
* * *
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Cererea de apel nu a fost timbrată.
Prin rezoluția judecătorului dată la primirea cererii s-a pus în vedere apelantului să facă dovada achitării taxei judiciare de 2125,5 lei timbru de și timbru judiciar în cuantum de 5 lei sub sancțiunea anulării apelului.
Apelantul nu a depus la dosar taxele de timbru puse în vedere.
În consecința, instanța, din oficiu, a invocat, excepția de netimbrare a cererii de apel formulată de către apelant, excepție ce se impune a fi soluționată cu prioritate, fața de dispozițiile art.137 C.pr.civ și asupra căreia Tribunalul reține următoarele:
Prin rezoluția judecătorului, pusă la primirea cererii, s-a dispus citarea apelantului cu mențiunea să achite taxa de timbru în cuantum de 2125,5 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei sub sancțiunea anulării recursului.
Potrivit art.11 alin.1 teza a doua din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotãrârilor judecãtorești se taxeaza cu 50% din taxa datorată la suma contestatã, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
De asemenea conform art.18 alin.2 din Legea 146/1997, cu modificări ulterioare, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicãrii sumei datorate.
Potrivit disp. art.20 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunea cererii, reclamantul are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanta. Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. Potrivit art. 3 din OG 32/1995(cu modificările și completările ulterioare) în cazul cererilor de chemare în judecată adresate instanțelor se aplică timbre judiciare – iar conform art. 9 alin.2 din același act normativ, în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței referitoare la timbru judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
In cauza, deși apelantul a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru și de a aplica timbru judiciar în cuantumurile menționate, aceasta nu și–a îndeplinit obligația stabilită imperativ, sub sancțiunea anulării acțiunii conform art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare și art. 9 alin.2 din OG 32/1995.
Or conform textului imperativ citat art.20 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare și art.35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, obligația de a achita taxa de timbru este necesar a fi îndeplinită până la primul termen de judecată.
Întrucât obligația legalei timbrări a cererilor adresate instanței are caracter imperativ, iar apelantului i-a fost acordat un termen în acest sens, fiind legal citat cu mențiunea achitării taxelor datorate, însa acesta nu s-a conformat, pentru a face dovada bunei credințe în exercitarea drepturilor procesuale, conform at 723 C.pr.civ, în baza dispozițiilor art. 20 al.3 din Legea nr. 146, instanța urmează să admită excepția netimbrării apelului formulat de apelant, excepție ridicată din oficiu
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 al.3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, instanța urmează să anuleze, ca netimbrat, apelul formulat de apelant împotriva sentinței civile nr._ din 17.09.2012 a Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului formulat de A. D., excepție ridicată din oficiu.
Anulează, ca netimbrat apelul formulat de către apelantul A. D., împotriva sentinței civile nr._ din 17.09.2012 a Judecătoriei Iași.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedință publică astăzi, 28.01.2013.
Președinte, C. C. S. | Judecător, M. A. | |
Grefier, D. C. |
Red/Tehnored..S.C.C.
4 ex./. 29.04.2013
Jud. fond E. C. B.
| ← Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 509/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 234/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
