Pretenţii. Decizia nr. 1498/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1498/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 37040/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Iunie 2013
Președinte - G. C.
Judecător A. M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier I. B.
DECIZIE Nr. 1498/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent Asociația de Locatari P.T. 1 D. și pe intimat N. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 5 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8801/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de Locatari D. în contradictoriu cu pârâta N. D.; a fost obligată pârâta la plata sumei de 2833,54 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada aprilie 2009 – septembrie 2011; s-a respins cererea de acordare a majorărilor de întârziere și penalități.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 15.11.2011, reclamanta Asociația de proprietari „PT 1 D.” a solicitat în contradictoriu cu parata N. D., obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 2833,54 lei – restante la plata cheltuielilor comune de întreținere aferente perioadei 01 aprilie 2009 – 30 septembrie 2011; 2402,95 lei – majorări de întârziere aferente debitului principal
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta nu a achitat cotele de întreținere ce-i reveneau în calitate de proprietar, fiind calculate penalități de întârziere, conform hotărârii Adunării Generale.
În dovedirea acțiunii, creditoarea a depus listele de plată, hotărârea Adunării Generale in temeiul căreia s-a aplicat coeficientul de penalitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 230/2007.
Parata, legal citata, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare pentru a-și preciza poziția față de acțiunea creditoarei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune afișate lunar de către reclamantă rezultă că pârâta are de achitat pentru perioada 01 aprilie 2009 – 30 septembrie 2011 suma de lei 2833,54 cu titlu de cote de întreținere.
Potrivit dispozițiilor art. 46 coroborat cu art. 49 din Legea nr. 230/2007, pârâtul are obligația de a achita cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, în termen de maximum 20 zile calendaristice de la data afișării listei de plată. În cazul nerespectării obligației de plată, în termenul stabilit, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalități de întârziere pentru suma neachitată, în cuantum de maxim 0,2% pe zi de întârziere, conform art. 49 alin 1 din Lege.
Astfel, conform Hotărârii Adunării Generale a proprietarilor din 25.03.2002, pârâta datorează penalități de 0,2% pe zi de întârziere.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, situația constatată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, faptul ca pârâta nu a demonstrat stingerea obligației prin faptul plății, instanța a constatat ca cererea reclamantei este întemeiata in parte, astfel ca a admis-o în parte.
Cât privește penalitățile de întârziere, instanța a reținut ca reclamanta nu a depus la dosar un tabel de calcul detaliat al acestor penalități, pentru fiecare lună de întârziere, cu evidențierea numărului de zile de întârziere, astfel încât instanța să poată verifica legalitatea calculării si perceperii acestor sume, motiv pentru care a respins ca nefondata cererea de acordare a penalităților de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Asociația de Locatari PT1 D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la modul de soluționare a cererii având ca obiect penalitățile corespunzătoare debitului principal. În acest sens, recurenta a susținut că a probat cu lista de plată pentru luna iulie 2012 cuantumul penalităților; că pârâta a beneficiat de utilități și e firesc să achite contravaloarea a acestora și penalități pentru plata cu întârziere a acestora; că asociația de locatari datorează furnizorilor de utilitate penalități și că este în imposibilitate să le plătească atât timp cât, la rândul lor, proprietarii rău platnici nu le achită.
În susținerea aspectelor invocate, recurenta a depus înscrisuri.
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
În vederea justei soluționări a cauzei și în baza rolului activ consacrat de art. 129 Cod procedură civilă, tribunalul a pus în vedere recurentei să depună la dosarul cauzei listele de plată aferente perioadei solicitate cu indicarea datei la care aceste liste de plată au fost afișate și a datei scadenței obligației; desfășurătorul în care să fie menționată cota lunară de întreținere cu indicarea datei la care au fost afișate listele de plată, a datei scadenței obligației și a datei la care s-au efectuat eventualele plăți pentru fiecare cotă lunară; calculul penalităților aferente cotelor lunare de întreținere raportat la numărul de zile întârziere, procentul de penalitate aplicat și indicarea sumei rezultate; Hotărârea Adunării Generale pentru perioada care cade sub incidența Legii nr.234/2002 și HG nr.400/2003 și Hotărârea Comitetului executiv pentru perioada care cade sub incidența Legii nr. 230/2007 și HG nr.1588/2007.
La solicitarea instanței, recurenta a arătat că listele de plată au fost depuse la dosarul de fond, aspect care se confirmă, iar în privința modului de calcul al penalităților, a arătat că din totalul de 2961,90 lei înscris în lista de plată a lunii martie 2013 (depusă la dosar odată cu răspunsul înaintat instanței), trebuie scăzută suma de 1201,72 lei stabilită prin sentința civilă nr. 8864/2009 a Judecătoriei Iași, rezultând un debit datorat cu titlu de penalități de 1760,18 lei, situație ce rezultă și din fișa de cont depusă la dosar. Consideră că prin aceste înscrisuri a probat debitul pretins cu titlu de penalități.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Recursul reclamantei vizează dispoziția primei instanțe relativă la respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1760,18 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei aprilie 2009 –septembrie 2011.
Relativ la debitul pretins de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere se reține potrivit art. 49 din Legea nr. 230/2007 și art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, că stabilirea penalităților – calculul și perceperea acestora, se realizează doar în baza unei decizii a comitetului executiv al asociației de proprietari ( structură din cadrul asociației cu atribuții exclusive în acest sens, potrivit art. 17 lit. j din H.G. nr. 1588/2007 și art. 30 lit. j din Legea nr. 230/2007). Ca temei al pretențiilor ce vizează acest obiect, reclamanta a depus hotărârea din 25.03.2002 a adunării generale a asociației prin care s-a stabilit aplicarea unui sistem propriu de penalități, hotărâre ce estre lipsită de efecte juridice, întrucât adunarea generală a asociației de proprietari, conform Legii nr. 230/2007, nu are atribuții în acest sens. Este adevărat că în reglementarea anterioară ( anexă 2 la Legea nr. 114/1996 - art. 24) și H.G. nr. 400/2003 – art. 25, cea care stabilea și aproba aplicarea unui sistem propriu de penalități pentru proprietarii rău platnici, era asociația de proprietari, însă în actuala reglementare –Legea nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007 ( care au abrogat anexa 2 la Legea nr. 114/1996, respectiv H.G. nr. 400/2003), stabilesc în mod expres că cel care are atribuții în acest sens este comitetul executiv al asociației de proprietari. În condițiile în care aplicarea sistemului propriu de penalități nu s-a dispus de către organul investit prin lege cu atribuții în acest sens, lipsește condiția premisă – decizia comitetului executiv în baza căreia pârâta să poată fi obligat la plata de penalități pentru intervalul aprilie 2009 –septembrie 2011.
Relativ la acest aspect, dacă s-ar aprecia că hotărârea adunării generale a asociației de proprietari acoperă lipsa deciziei comitetului executiv, s-ar impune, cel puțin, verificarea condițiilor de legalitate a acestei hotărâri, ori sub acest aspect, reclamanta nu a depus nicio dovadă. Tribunalul mai notează și faptul că reclamanta recurentă nu a produs dovezi care să ateste că la impunerea debitului pretins pârâtei cu titlu de penalizări de întârziere a respectat dispozițiile art. 49 din Legea 230/2007 care stabilesc anumite criterii de calcul.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea 230/2007 alin. 1 și 2, „Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile,care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.”
Dispozițiile legii sunt explicitate de art. 25 din Normele metodologice din 19.12.2007 de aplicare a Legii 230/2007, conform cărora: „ (1) Cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, dupã caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișãrii listei de platã, datã care trebuie sã fie înscrisã în lista de platã respectivã. În vederea respectãrii termenelor legale de platã a facturilor cãtre furnizorii de utilitãți, administratorii au obligația de a afișa lista de platã în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștã, certificatã prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmãrii de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizãri de întârziere pentru suma neachitatã, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depãși suma cotei restante la care s-a aplicat.
(2) Sumele rezultate din aplicarea penalitãților de întârziere vor face obiectul fondului de penalitãți al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizãrilor impuse asociației de proprietari de cãtre terți și pentru cheltuieli de reparații ale proprietãții comune sau pentru alte cheltuieli de naturã administrativã.”
În speță, reclamanta nu a făcut dovada modului de calcul al sumelor pretinse cu titlu de penalități de întârziere; deși instanța de recurs i-a pus în vedere reclamantei-recurente să depună la dosar un desfășurător care să cuprindă elementele avute în vedere la stabilirea sumei de 1760,18 lei, pretinsă cu titlu de penalități de întârziere (respectiv cota lunară de întreținere cu indicarea datei la care au fost afișate listele de plată, a datei scadenței obligației și a datei la care s-au efectuat eventualele plăți pentru fiecare cotă lunară; numărul de zile întârziere, procentul de penalitate aplicat și suma rezultată), reclamanta – recurentă nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Reținând că la dosarul cauzei reclamanta nu a depus decât listele de plată și un tabel cu modul de calcul al penalităților, care nu conține toate elementele pe care instanța trebuie să le verifice, conform dispozițiilor art. 49 din Legea 230/2007 și art. 25 fin Norme, tribunalul constată că nici în această fază procesuală recurenta nu și-a probat pretențiile în capătul de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere nici sub aspectul cuantumului,nici sub aspectul celorlalte condiții impuse de lege relativ la modul de stabilire a sistemului propriu de penalități de către asociația de proprietari.
În considerarea celor expuse, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul formulat de reclamantă și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ASOCIATIA DE P. PT1 D. împotriva sentinței civile 8801/24.04.2012, pronunțată de Judecătoria Iasi, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iunie 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, I. B. |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./13.02.2014
Judecător fond C. D. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1494/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1596/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
