Contestaţie la executare. Decizia nr. 1499/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1499/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 1189/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Iunie 2013
Președinte - G. C.
Judecător A. M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier I. B.
DECIZIE Nr. 1499/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. ORAȘ HÎRLĂU și pe intimat P. E. Micșunica, având ca obiect contestație la executare perimare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 5 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 915/11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Hîrlău s-au dispus următoarele:
„Respinge contestația promovată de contestatorul P. orașului H., județul Iași cu sediul în H., ., județul Iași în contradictoriu cu intimata P. E.-Micșunica domiciliată în H., ., nr. 6, ., ., ca nefondată”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
„Analizând actele dosarului, instanța reține că titlul executoriu care a stat la baza executării silite îl constituie decizia civilă nr. 27 din 13.01.2009 a Curții de Apel Iași, prin care contestatorul a fost obligat să achite intimatei suma de 100 lei pe zi de întârziere cu titlu de daune moratorii, de la data pronunțării deciziei și până la achitarea integrală a drepturilor salariale.
Prin încheierea din cameră de consiliu din data de 12.10.2011, Judecătoria H. a încuviințat executarea silită a obligației stabilite în sarcina debitorului prin titlul executoriu menționat iar la data de 24.10.2011, s-a emis somația către debitor în sensul că acesta să se conformeze titlului executoriu.
Contestatorul a susținut în cererea sa că de la data emiterii somației - 24.10.2011, nu s-a mai îndeplinit de către executorul judecătoresc niciun alt act de executare silită, și, în consecință, executarea s-a perimat, conform dispozițiilor art. 389 Cod procedură civilă.
Acest text prevede la alineatul 1 următoarele: “dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără a fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Instituția perimării executării contribuie la creșterea diligenței creditorului și are rol de accelerare a procedurii judiciare în scopul lămuririi raporturilor dintre părți. De aceea, în teoria și practica judiciară s-a stabilit că, deși în textul de lege menționat se cere ca un act de executare să fie urmat de un alt act de urmărire pentru înlăturarea perimării, este suficientă manifestarea diligenței din partea creditorului. Prin urmare, s-a considerat că este îndestulător să se fi depus stăruința necesară de către creditor în sensul formulării unei cereri de continuare a executării. În acest caz, deși nu a intervenit un alt act de urmărire, cererea creditorului a întrerupt perimarea executării, constituind un nou act de procedură.
În cauza de față, intimata a depus mai multe cereri de continuare a executării silite la biroul executorului judecătoresc și anume: cea înregistrată la data de 31.01.2012 - fila 66, în care solicită emiterea unei noi somații pentru debitor, cea înregistrată la data de 12.04.2012 - fila 67, prin care are aceeași solicitare și cea înregistrată la data de 18.06.2012 - fila 70, prin care solicită continuarea executării silite.
Instanța consideră că intimata a depus diligențe în vederea continuării executării silite prin depunerea a trei cereri ulterioare emiterii somației, ultima dintre acestea datând din 18.06.2012, astfel că nu poate fi pusă în discuție împlinirea termenului prevăzut de art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă pentru perimarea executării silite pornite în dosar nr. 200/2011 al B. C. P. deoarece nu a trecut un termen de 6 luni între datele promovării acestor cereri față de data emiterii somației.
În consecință, instanța va respinge contestația formulată ca nefondată”.
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs primarul orașului Hîrlău care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța a reținut că instituția perimării executării silite contribuie la creșterea diligenței creditorului și are rol de accelerare a procedurii judiciare, fiind suficientă manifestarea diligenței din partea creditorului, chiar dacă în textul de lege menționat se face referire la un act de executare.
Consideră că în speță creditoarea a dat dovadă doar formal de diligență în continuarea executării silite atât timp cât aceasta a ales să formuleze cereri repetate de continuarea executării în condițiile în care legiuitorul i-a pus la dispoziție un mijloc mult mai energic și accesibil de constrângere a executorului la continuarea executării, respectiv cel al plângerii împotriva refuzului de a continua executarea.
Cu toate acestea, intimata a preferat să simuleze diligenta în continuarea executării, preferând să reitereze de două ori cererea de continuare a executării, deși poziția executorului judecătoresc era previzibilă (de altfel ultima solicitare de continuare a executării silite a fost formulată după împlinirea termenului de 6 luni de la ultimul act de executare, respectiv de la data de 24.10.2011).
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.07.2012 sub nr._, reclamantul P. orașului H. a chemat în judecată pe intimata P. E.-Micșunica, solicitând să se constate perimarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 200/2011 al B. C. P..
Tribunalul constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt in cauza dedusă judecății aplicând în mod riguros dispozițiile legale incidente în materie.
Deși recurenta a invocat faptul că a existat doar o diligență formală a creditoarei de continuare a executării întrucât aceasta nu ar fi formulat plângere împotriva refuzului executorului de a continua exercitarea. Tribunalul notează că aceste alegații sunt lipsite de fundament. Astfel, în doctrina și jurisprudența în materie s-a statuat unanim că simpla manifestare a creditorului care a formulat cerere de continuare a executării are semnificația manifestării diligenței creditorului și are valența de a întrerupe perimarea executării.
Ori creditoarea din prezenta cauză a formulat cerere de continuare a executării la data de 18.06.2012 (fila 69 dosar fond) anterior împlinirii termenului de 6 luni de la data ultimei somații emisă la 24.10.2012 (fila 15 dosar fond).
Tribunalul notează că a se interpreta dispozițiile art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă în sensul solicitat de recurent ar conduce la deturnarea acestei prevederi legale de la scopul în vederea căruia a fost edictată.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul urmează a respinge recursul ca fiind vădit neîntemeiat în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamant P. orașului Hîrlău împotriva sentinței civile 915/11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentința pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 13.06.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, I. B. |
Red. P.C.
Tehn. A.G.
2 ex./03.09.2013
Jud. fond: V. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1563/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1494/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
