Pretenţii. Decizia nr. 2526/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2526/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 4069/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Noiembrie 2013
Președinte - M. M.
Judecător – M. M.
Judecător – D. P. C.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 2526
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind cererea de revizuire formulată de revizuentul C. V. împotriva deciziei civile nr. 2146/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată . SRL, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde revizuentul personal, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Revizuentul depune la dosar concluzii scrise.
Instanța îi aduce al cunoștință motivul repunerii cauzei pe rol.
Interpelat fiind revizuentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepția de tardivitate a formulării cererii de revizuire cât și pe admisibilitatea cererii de revizuire.
Revizuentul arată că se judecă din anul 2010, interpelată fiind precizează faptul că cererea de revizuire este formulată în termen, motiv pentru care solicită respingerea excepției de tardivitate, arată că s-a adresat cu cerere președintelui Tribunalului Iași în vederea urgentării redactării hotărârii, solicită să se observe că la dosarul cauzei sunt depuse trei răspunsuri în acest sens, s-a adresat Judecătoriei Iași cu cerere pentru eliberarea unei copii după hotărâre după care a formulat cererea de revizuire .Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire arată că la dosarul cauzei este depus un răspuns de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltări, interpelat fiind arată că motivul de revizuire constă în faptul că Tribunalul l-a privat de suma de_ lei, Judecătoria dându-i câștig de cauză, precizează că cererea de revizuire este admisibilă, solicită judecarea cauzei pe fondul cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
deliberând asupra cererii de revizuire constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2146 din data de 17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis recursul declarat de pârâta S.C. „T. N. 2005” S.R.L. împotriva sentinței civile nr._/28.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2010, sentință pe care a modificat-o în parte în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. „T. N. 2005” S.R.L. Iași.
Prin aceeași decizie a fost menținut restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin prezentei decizii și a fost obligat intimatul să plătească recurentei suma de 809 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru și timbru judiciar în recurs).
Din actele și lucrările dosarului de față, tribunalul a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Relativ la criticile recurentei privind modul de soluționare a excepției prematurității, Tribunalul a reținut pe de o parte că potrivit art. 11 și 26 din Legea nr. 16/1994 (în vigoare la data contractului de arendă) actul juridic al arendării are natură civilă independent de calitatea de comerciant sau necomerciant a persoanelor care participă la încheierea acestuia iar fapta de a arenda nu este faptă de comerț și prin urmare este supusă în totalitate reglementării legislației civile iar pe de altă parte că, aceste considerente au fost avute în vedere și prin încheierea din data de 14.12.2011 a Tribunalului Iași – secția a II – Comercială C. Administrativ și Fiscal prin care s-a dispus transpunerea cauzei la Secția I Civilă și că, reclamantul C. V. a invocat ca temei al pretențiilor deduse judecății răspunderea contractuală susținând faptul răspunderea pârâtei S.C. T. N. S.R.L. decurge din contractul de arendă nr. 808/27.11.2006.
Instanța de control judiciar a constatat că la data contractului invocat era în vigoare Legea nr. 16/1994 ce a fost ulterior abrogată, prin Legea nr. 71/2011 și a stabilit că, raportat la dispozițiile art. 3 și art. 102 din Legea 71/2011, Tribunalul constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii în vigoare la data de 27.11.2006 respectiv Legea nr. 16/1994.
Constatând că pot da naștere la obligații contractuale doar contractele valabil încheiate și raportându-se prevederilor art. 6 din legea 16/1994 și ale art. 24 alin. 1 din legea nr. 10/1994 Tribunalul a reținut, caracterul solemn al contractului de arendare constituie o excepție de la regula consensualismului contractelor de locațiune și că, legea impune nu numai forma scrisă, ca o condiție de valabilitate dar obligă ca un exemplar să fie întocmit pentru fiecare parte și un exemplar să fie depus la Consiliul local, înregistrându-se în registrul special.
Ori în cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar a constatat că reclamantul care avea sarcina probei, nu a depus contractul în original la dosarul cauzei iar copia conformă cu originalul înaintată la dosar de Primăria comunei Țibănești atestă faptul că nu a fost semnat contractul și de pârâta S.C.. „T. N. 2005” S.R.L. (filele 34 și 58 dosar recurs) reținând că, atât timp cât contractul nu poartă semnăturile ambelor părți contractante nu se poate considera valabil încheiat în forma scrisă cerută de lege ad validitatem.
În doctrina în materie s-a statuat că prin încheierea contractului înțelegem realizarea acordului de voință al părților asupra clauzelor contractuale, acest acord se realizeându-se prin întâlnirea pe deplin concordantă sub toate aspectele, a ofertei de a contracta cu acceptarea acelei oferte, ca laturi ale voinței de a contracta.
Contractul de arendă, contract solemn nu poate fi considerat încheiat decât dacă întâlnirea ofertei cu acceptarea se realizează cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 6 alin. 1 Legea 16/1994. În jurisprudența și doctrina în materie s-a statuat că instanța are îndatorirea în ipoteza în care una din părți declanșează un litigiu civil având ca obiect executarea unui act juridic iar instanța constată că actul juridic ce constituie fundamentul pretenției supuse judecății nu este încheiat în forma cerută de lege imperativ ad validitatem, cererea de chemare în judecată se impune a fi respinsă ca nefondată.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că în registrul special prevăzut de art. 6 alin. 1 Legea nr. 16/1994, depus în copie (extras) la solicitarea instanței de recurs (fila 76) la rubrica nr. 808/2006 contractul invocat de reclamant figurează cu mențiunea „reziliat conform cererii nr. 5431/07.07.”.
În plus Tribunalul a reținut că înscrisurile depuse la filele 91,92 dosar recurs, atestă faptul că reclamantul C. V. a avut încheiate contractele de arendă nr. 340/16.02.2006, 366/16.02.2006 cu S.C. „Silver” S.A. în anul 2006 pe o perioadă de 10 ani, pentru terenuri ce se regăsesc în titlurile de proprietate depuse de reclamant la dosarul cauzei și cu care acesta din urmă și-a legitimat dreptul de proprietate asupra terenului ce a susținut că a formulat obiectul contractului de arendă 808/2006.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul a reținut că prin sentința recurată s-a stabilit situația de fapt în mod eronat dezlegându-se raportul juridic litigios cu omisiunea aplicării dispozițiilor legale incidente în materie.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire C. V., reiterând prin această cerere motivele inițiale ale cererii de chemare în judecată.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea cererii de revizuire au fost depuse la dosar, în copii, înscrisuri .
Intimata, legal citată, a formulat în întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității revizuiri și a inadmisibilității acesteia, determinat de faptul că aceasta nu se întemeiază pe niciunul din motivele expres prevăzute de lege.
La termenul din 29.11.2013 instanța a interpelat revizuentul cu privire la temeiul de drept însă acesta nu a indicat iciunul din motivle prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă din 1865, susținând însă admisibilitatea cererii de revizuire.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de invocate și a dispozițiilor legale incidente, instanța de control judiciar a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Cod procedură civilă din 1865: art. 322 teza inițială :” Revizuirea unei hotărâri ramase definitiva in instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere in următoarele cazuri: ……„
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Astfel, în ceea ce privește revizuirea deciziilor pronunțate în recurs, condiția impusă de norma procedurală este aceea ca, aceasta să evoce fondul, ceea ce presupune schimbarea situației de fapt reținută de instanța de fond, în urma analizării probelor de către instanța de recurs. De asemenea, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă din 1865 .
Or, din analiza cererii de revizuire ce face obiectul prezentei analize a instanței rezultă că sunt invocate apărări de fond, referitoare la semnarea contractului, la legalitatea mențiunilor pretins efectuate de una dintre părți și alte aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei.
De altfel, deși instanța a interpelat revizuentul în ședință publică, acesta nu a invocat niciunul din motivele prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă iar motivele expuse în cererea de revizuire nu pot fi asociate niciunuia din aeste motive, toate referindu-se la aspecte ce țin de fondul litigiului.
În acest sens, instanța supremă a statuat în mod constat că, în comformitate cu art. 322 Cod procedură civilă: „ revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere numai pentru una din situațiile prevăzute la cele opt puncte ale art. 322.Invo-
carea generică a dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., fără indicarea unuia din cele opt motive determină inadmisibilitatea cererii ”, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, decizia nr. 1531/1996, Curtea Supremă de Justiție, completul de 7 judecători, decizia nr. 41/1993. În același sens instanța reține și decizia nr. 281 din 7 martie 2008 - Curtea de Apel Ploiești, Secția pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
. Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. V. împotriva deciziei civile nr. 2146/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Cu toate că, raportat la soluția adoptată mai sus, de respingere a cererii de revizuire și reținând culpa procesuală a revizuentului, intimata este îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată, cererea cesteia urmează a fi respinsă, întrucât nu a făcut dovada efectuării vreunei astfel de cheltuieli în ceastă procedură judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuentul C. V. împotriva deciziei civile nr. 2146/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuiellor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. M.M. D.P.C. M.G.
Red./Tehnored. D.P.C.
2 ex/ 20.12.2014
Jud. fond. Țapliuc G., C. A. M. ,P. C. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2481/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 2527/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
