Pretenţii. Decizia nr. 2476/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2476/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 30943/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013
Președinte - C. R.
Judecător - E. C. F.
Judecător - M. C.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2476/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta A.. DE P.. PT 9 N. CUG și pe intimatul F. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, prin reprezentant convențional, avocat T. R., cu împuternicire avocațială la fila 38 dosar fond, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- prin Serviciul Registratură, la data de 25.11.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare în două exemplare, după care:
Instanța comunică recurentei, prin apărător, un exemplar al întâmpinării formulate de către intimat.
Avocat T., pentru recurentă, nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Instanța constată că intimatul a invocat prin întâmpinare excepția nulității recursului și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Avocat T., pentru recurentă, apreciază că întâmpinarea formulată este tardivă și solicită instanței decăderea intimatului din dreptul de a invoca excepții și de a propune probe. Solicită respingerea excepției nulității recursului, arătând că cererea, aflată la fila 3 dosar, este semnată și ștampilată de reprezentantul Asociației.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Avocat T., pentru recurentă, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, considerând că înscrisurile depuse atât la fondul cauzei cât și în fața instanței de recurs fac dovada existenței debitelor, atât în ceea ce privește cotele de întreținere, cât și în ceea ce privește penalitățile de întârziere, sens în care indică înscrisurile aflate la filele 111-121, 122-167, 171-172, unde se regăsesc listele de plată, fișele de debitor și contractul de vânzare-cumpărare încheiat între M. C. și F. S., care demonstrează că acesta este proprietarul apartamentului. Față de aspectele invocate prin întâmpinare, respectiv prescrierea penalităților de întârziere, apreciază că prescripția ar fi putut fi invocată numai în fața instanței de fond până la primul termen de judecată, în calea de atac a recursului fiind tardivă invocarea acesteia. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că chitanțele sunt depuse la dosarul cauzei.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/26.10.2012 Judecătoria Iași a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari PT 9 N. - CUG prin reprezentanții săi legali în contradictoriu cu pârâtul F. S. L..
A reținut instanța de fond că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din 23.09.2011 reclamanta Asociația de Proprietari PT 9 N. CUG, prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pârâtul F. S. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3505,35 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 09._ și plata penalităților de întârziere în sumă de 1359,04 lei+1378,70 lei pentru perioada 09._11.
În motivarea acțiunii s-a arătat că începând cu luna septembrie 2008 pârâtul nu a mai achitat cheltuieli de întreținere aferente spațiului pe care îl deține în calitate de proprietar.
Deși a fost somat în acest sens. în mod nejustificat pârâtul a refuzat să se conformeze, astfel că au fost calculate majorări de întârziere.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 46, art. 49 și art. 50 din legea nr. 230/2007, coroborat cu dispozițiile art. 50 alin. 2 din legea nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007, cu aplicarea art. 242 Cod procedură civilă.
Acțiunea este scutită de taxa de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 3 din Regulamentul cadru al Asociațiilor de proprietari aprobat prin legea nr._ republicată și art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
La dosarul cauzei reclamanta a depus în dovada calculului sumei datorate, listele de plată aferente pentru întreaga perioadă: 09._; fișa apartamentului martie –decembrie 2008, fisa solduri la data de 31.01.2009, fisa solduri penalizări la data de 31.01.2009, fișa apartamentului pentru perioada administrării de către INAAP, fișa debitor totală pentru apartamentul 4, .._; fișa debitor detaliată întreținere pentru apartamentul 4, . detaliată penalizări pentru apartamentul 4, . procentuale calculate pentru luna iunie 2011; explicarea penalităților procentuale calculate pentru luna iunie 2010,cheltuieli pe luna iunie la blocul 943 . plată, nota de plată pentru luna iunie 2011, somație publică cu proces-verbal de afișare, anunț CET Iași privind sistarea energiei termice pentru neachitarea datoriei; extras proces-verbal din ședința adunării generale de alegeri președinte și comitet executiv, extras proces-verbal din ședința adunării generale de stabilire procent penalizări la debite restante, notă cu cheltuieli pentru depunere la dosarul instanței.
Pârâtul legal citat nu s-a prezentat în instanță însă depune la fila 45 precizări cu caracter de întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii motivat de următoarele:
Referitor la plata cheltuielilor de întreținere a rămas fără obiect motivat de faptul că au fost plătite.
Cu privire la plata penalităților de întârziere solicită a se lua în calcul faptul că nu le poate plăti întrucât nu corespund realității. Reclamanta nu a făcut dovada stabilirii lor corecte atât în ceea ce privește realitatea consumurilor de apă atribuite, cât și în ceea ce privește respectarea prevederilor legale la calculul lor. Prin urmare se impune ca reclamanta să prezinte documente care să demonstreze modul în care s-au stabilit penalitățile de întârziere.
În cazul în care reclamanta va refuza să dea curs solicitării, solicită să se dispună efectuarea unei expertize în cauza care să lămurească problemele anterior expuse cu următoarele obiective:
- verificarea respectării dispozițiilor legale în ceea ce privește stabilirea procentului de penalități utilizat la calculul penalităților pentru perioada 01.08._11;
- verificarea legalității în ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 49 al legii 230/2007(„Penalizările… se vor aplica … fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-a aplicat”- de exemplu: în luna iulie 2009, conform listei de plată, suma penalităților zilnice 1364,73 lei depășește suma la care s-au aplicat, respectiv 543,85 lei.
Analizând actele și lucrările sus-evocate, depuse la filele 122-164 dosar, instanța a reținut că pârâtul locuiește la adresa indicată în acțiune și potrivit calcului depus la dosar de către reclamantă acesta vizează pe numita M. C. și numai din februarie 2010(fila 143) privesc pe pârâtul F. S. care sunt în cuantum de 1882,86 lei debit care a preluat însă și perioada prescrisă aferentă anului 2008. Privitor la penalități conform listelor atașate tot la filele 122-164 acest debit solicitat cu titlu de penalități excede debitului asupra cărora s-a calculat, conform art. 4 al. 3 din legea nr. 469/2002, astfel că urmează a fi respins în limita respingerii cheltuielilor de întreținere.
În respingerea acțiunii se va reține și următoarea argumentare:
În speță, configurația raportului juridic dintre părți este stabilită de legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Astfel, membrii asociației de proprietari au obligația potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, astfel cum sunt definite în art. 47.
De asemenea potrivit art. 49 din lege asociația poate stabili penalizări pentru sume restante afișate pe lista de plată, în condițiile art. 30 alin. 1 lit. j, iar în aliniatul 2 al art. 49 se prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
Din dispozițiile legale amintite rezultă, pe de o parte, faptul că titlul legal de plată al cotelor de întreținere și al penalităților îl reprezintă listele de plată(lipsă de la dosar), iar pe de altă parte, obligația de plată a penalităților nu este una legală, ci convențională, trebuind să fie stabilită printr-o decizie a comitetului executiv al Asociației, în condițiile art. 30 alin. 2 lit. j din legea nr. 230/2007.
Cum reclamanta a depus la dosar listele de plată pentru perioada în litigiu, însă au fost preluate debite prescrise nefiind conforme cu dispozițiile art. 46 și art. 49 din legea nr. 230/2007 pentru sumele pretinse cu titlu de cote de întreținere și respectiv penalități de întârziere limitate în contextul dispozițiilor sus-evocate, conform cărora se impunea a fi verificat totalul și prin prisma dispozițiilor art. 4 alin. 3 din legea nr. 469/2002 respectiv că nu pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate pentru întreaga perioadă solicitată și în lipsa stabilirii lor corecte nu poate fi verificată nici perioada prescrisă conform Decretului 167/1958.
În consecință instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 230/2007 urmând ca, pentru considerentele arătate, să respingă cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația de Locatari PT 9 CUG susținând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică deoarece în dosar există documente care dovedesc că debitorul a consumat utilitățile reclamante în sarcina sa.
Recursul nu a fost motivat în drept.
La termenul din 4 sept 2013 recurenta a depus precizări la motivele de recurs..
Legal citat intimatul F. S. a formula întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și a ștampilei asociației.
Pe fond susține că plata penalităților nu este datorată deoarece penalitățile existente în sold la 30.09.2008 sunt prescrise iar cele aferente perioadei 09.2008 – 06.2011 nu au fost stabilite potrivit dispozițiilor legale prin decizie a comitetului executiv. De asemenea acestea depășesc suma la care s-au aplicat.
În recurs s-a procedat la încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, recurenta depunând la dosar Procese verbale ale Adunării Generale a Asociației de Locatari, calcul penalități, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1719/01.08.2005.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și a disp. art 304 ind 1 Cod procedură civilă instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția nulități recursului pe care instanța potrivit disp. art 137 alin 1 Cod procedură civilă o va analiza cu prioritate, Tribunalul apreciază că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă motivat de faptul că cererea de recurs aflată la dosar poartă semnătura președintelui Asociației, susținerile intimatului privind nulitatea cererii de recurs nefiind susținute de înscrisul aflat la dosar.
Cu privire la limitele devoluțiunii Tribunalul reține că prin cererea de recurs formulată în termen de reclamantă aceasta susține nelegalitatea sentinței pronunțate cu privire la cheltuielile cu titlu de utilități, acestea fiind limitele în care instanța va analiza sentința recurată. Motivele de recurs depuse de către recurentă la primul termen de judecată nu pot fi analizate de către instanță, operând decăderea recurentei din dreptul de a indica motive noi de recurs, ca urmare a împliniri termenului prevăzut de dis part 303 Cod procedură civilă.
În limitele astfel stabilite, Tribunalul reține că recursul promovat de reclamantă este întemeiat. Susținerile acesteia privind probarea în fața instanței de fond a cuantumului cheltuielilor de întreținere datorate de pârât sunt dovedite, la filele 122-169 dosar fond sunt depuse în copie certificată listele de plată afișate lunar de către Asociație.
Reține Tribunalul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3503,35 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei 01.09.2008 – 30.06.2011. În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar, în copie conformă cu originalul, listele de plată pentru perioada indicată.
Însumând cheltuielile înscrise pe listele de plată depuse în susținerea cererii va reține instanța că pârâtul datorează cu titlu de cheltuieli de întreținere în intervalul arătat suma de 4222,98 lei. Potrivit chitanțelor depuse de acesta la dosar, suma de 3008 lei a fost achitată de pârât reclamantei, imputații plății fiind făcută de părți asupra debitului reprezentând cheltuieli de întreținere, astfel încât, Tribunalul reține că pentru diferența de 1214,98 lei, acțiunea reclamantei este întemeiată.
Pentru considerentele arătate Tribunalul, în temeiul disp. art 312 Cod procedură civilă va admite recursul promovat de reclamanta Asociația de Locatari PT 9 N. CUG împotriva sentinței civile_/26.10.2012 pe care o va modifica în parte în sensul admiterii acțiunii în parte și a obligării pârâtului F. S. la plata sumei de 1416.98 lei diferență plată cheltuieli de întreținere.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă Tribunalul va respinge cererea recurentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, reținând că acest capăt de cerere nu a fost dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului
Admite recursul formulat de reclamanta Asociația de Proprietari PT9 N. CUG împotriva sentinței civile_ pronunțată la 26.10.2012 de Judecătoria Iași pe care o modifică în parte.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari PT9 N. CUG în contradictoriu cu pârâtul F. S. L.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1214,98 lei reprezentând diferență de plată cheltuieli de întreținere aferente perioadei 01.09.2008 – 30.06.2011.
Respinge cererea recurentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.11.2013.
Președinte, C. R. | Judecător, E. C. F. | Judecător, M. C. |
Grefier, O. T. |
Red./Tehnored.: R.C./T.O.
2 ex./21.01.2014
Judecător fond: G. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2494/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2481/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
