Sechestru asigurător. Decizia nr. 1812/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1812/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 36950/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Septembrie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – D. P. C.
JUDECĂTOR – M. D.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1812/2013
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenții R. R. M. și R. I. D. și pe intimat N. F. Z., având ca obiect sechestru asigurător.
Componența nominală a completului de judecată R.5 și R.5FF, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii judecătorului T. Doinița, conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv judecător D. P. C., conform procesului verbal nr. 677 din data de 12.09.2013 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. A. M. ce substituie av. P. I. pentru intimată, lipsind recurenții.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei de timbru și cu mențiunea de a pune concluzii pe excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen. Având în vedere că nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru, acordă cuvântul pe excepția netimbrării recursului în principal și pe excepția nulității pentru nemotivare în termen, în subsidiar.
Av. C. A. M., pentru intimată, având cuvântul, solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat. În subsidiar urmează a se constata nulitatea recursului pentru nemotivare în termen, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea de ședință din 07.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a dispus respingerea cererii de înființare sechestru asigurător formulat de petenții R. R. M. și R. I. D. în contradictoriu cu intimata N. F. Z..
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la data de 3.12.2012, petenții R. R. M. și R. I. D., au solicitat instanței de judecată instituirea sechestrului asigurator, în raport de suma de_ lei, sumă datorată de intimată.
În motivarea cererii s-a arătat că intimata, în calitate de gestionară a societății la care cei doi petenți sunt asociați a cauzat prejudicii în valoare totală de_ lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit și anexat la dosarul cauzei.
Deși în prezent petenții figurează ca administratori, întreaga societate a fost coordonată de intimată, care era mereu prezentă la firmă și care preluase chiar o parte din atribuțiile administratorilor. Astfel, aceasta ar fi omis să înștiințeze asociații asupra problemelor financiare și deschiderea procedurii insolvenței. Astfel, susțin petenții că poate fi chiar vorba de semnarea unor acte în fals și întocmirea unor contracte fictive, semnate chiar în numele petenților, despre care aceștia nu au avut cunoștință până la momentul de față. Se învederează faptul că din cauza prezentării unei situații financiare nereale, societatea nu și-a mai putut onora obligațiile față de partenerii comerciali, pierzând spațiul achiziționat prin contract de credit bancar și neputând evita deschiderea procedurii de insolvență.
Astfel, la data de 8.02.2012, s-a formulat plângere penală împotriva intimatei. Totodată au fost efectuate demersuri în sensul determinării prejudiciului cauzat, fiind întocmit un raport de expertiză contabilă.
S-a fixat de instanță inițial cuantumul cauțiunii la 50% din valoare indicată, însă în raport de precizările realizate în camera de consiliu, instanța a fixat un nou cuantum al cauțiunii de 100.000 lei și termen pentru achitarea acesteia la data de 14.12.2012.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale, și a înscrisurilor depuse cererea de înființare sechestru asigurator, instanța a reținut următoarele:
Cercetând art. 591 Cod procedură civilă se poate observa că instituția sechestrului asigurător a fost creată pentru situațiile în care este necesară instituirea unor garanții suplimentare și certe în vederea plății unei sume de bani. Articolul anterior indicat dezvoltă trei situații distincte în care poate fi instituită o atare măsură de protecție a creanței creditorului vorbind despre: situația în care deși nu există titlu executoriu creanța este constatată în scris și este deopotrivă exigibilă (caz în care creditorul va trebui să facă dovada introducerii acțiunii de fond, el putând fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul indicat de instanță); situația numărul doi în care deși exigibilă creanța nu este constatată în scris (creditorul fiind obligat să depună cauțiune de 50% din valoare acesteia) și situația numărul 3 în care deși constatată în scris, creanța nu este exigibilă (creditorul trebuind să facă dovada introducerii acțiunii de fond și să depună obligatoriu o cauțiune, în cuantumul indicat de instanța de judecată).
Astfel, în acord cu prevederile art. 591 (3) Cod procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu și a cărui creanță nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să se sustragă sau să-și ascundă ori risipească averea, cu îndeplinirea condițiilor prev. de alin. 1 și depunând o cauțiune în cuantumul fixat de instanță va putea solicita instituirea sechestrului asigurător. Din interpretarea dispozițiilor legale se poate observa că în conformitate cu alin 3 atunci când creanța nu este exigibilă trebuie pe de o parte ca aceasta să fie constatată prin act scris și să se realizeze dovada introducerii acțiunii pe fond, aceste două condiții fiind prevăzute expres și cumulativ, alături de celelalte enunțate (prin trimitere la situația numărul 1 din art. 591).
Cercetând motivele invocate și actele depuse la dosarul cauzei, se poate observa că petenții înțeleg să se prevaleze de o creanță a cărei existență nu a fost probată prin înscrisuri, caracterele de lichiditate și exigibilitate, fiind subsidiare certitudinii nefiind de asemenea apte de a fi susținute. Or, într-o atare situația particulară, în care petenții invocă pretinsa săvârșire a unei infracțiuni și ocazionarea unui prejudiciu pe care înțeleg să îl demonstreze la acest moment prin depunerea unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară, instanța observă că situația astfel relatată nu poate fi încadrată punctual în nici una dintre ipotezele legale, fiind apropiată și de ipoteza numărul 2 prin lipsa unui înscris și de ipoteza numărul 3 prin absența caracterului exigibil. Or, într-o atare interpretare, se poate observa că suma de bani pretinsă cu titlul de „creanță” constituie în esență un pretins „prejudiciu”, pentru care a fost promovată o acțiune penală, fără a fi introdus și un litigiu pe drept comun, în materie civilă.
Obiectul prezentei cereri este reprezentat de instituirea măsurii sechestrului asigurător față de debitoarea pârâtă. Observând dispozițiile art. 592 alin.1 C.pr.civ, instanța a constatat că cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care judecă litigiul pe fond existent intre părți. Creditorul va face în toate cazurile dovada declanșării litigiului pe fond, aceasta reprezentând una dintre condițiile de care depinde admiterea acțiunii. Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că măsura sechestrului asigurător va putea fi introdusă doar odată cu declanșarea litigiului pe fond - fie de la momentul introducerii cererii, fie ulterior în cursul litigiului pe fond.
Din interpretarea corespunzătoare a tuturor textelor de lege se poate observa că intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda o măsură de asigurare a patrimoniului creditorului în contextul recuperării creanței sale printr-o acțiune de drept comun. Deși petenții susțin că textul de lege nu se referă la o anumită acțiune 8 exclusiv în materie civilă), instanța a reținut că interpretarea corectă pledează doar pentru promovarea unei acțiuni de drept comun în materie civilă, de promovarea acesteia fiind legată și problema inițială a stabilirii competenței. Cu privire la formularea unei plângeri penale, instanța a reținut că aceasta deschide posibilitatea luării unor măsuri asiguratorii direct de către organele de urmărire penală, situație distinctă de ce prevăzută de 591 Cod procedură civilă.
În raport de totalitatea considerentelor anterior expuse, se poate observa că petenții nu beneficiază de o creanță constatată prin înscris, că aceasta nu este o creanță exigibilă (ajunsă la scadență și aptă de a fi plătită de către debitor), că aceștia nu au introdus o acțiune de drept comun în recuperarea creanței, înțelegând să se prevaleze de o situație specială, generată ca urmare a pretinsei săvârșiri a unei fapte ilicite, urmate de promovarea unei plângeri penale cu privire la care nu s-a dispus începerea urmăririi penale. Pe cale de consecință, nici una dintre condițiile exprese și cumulative prevăzute de art. 591 nu sunt îndeplinite, conducând la respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenții Rașcanu R. M. și Rașcanu I. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pentru termenul de judecată din data de 13.09.2013, în baza dispozițiilor art. 114 ind. 1 alin. 5 Cod procedură civilă, s-a dispus citarea recurenților cu mențiunea de a achita diferența de taxă de timbru de 7 lei și timbru judiciar de 0,15 lei în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Având în vedere că recurenții nu s-au conformat obligației legale ce-i incumbă, tribunalul face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În aceste condiții constatând recursul netimbrat și având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va anula ca insuficient timbrat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția insuficientei timbrări.
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de reclamanții RAȘCANU R. M. și RAȘCANU I. D. împotriva încheierii civile din ședința din cameră de consiliu din 07.12.2010 a Judecătoriei Iași, pe care o menține
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica azi 13.09.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, P. C. D. | Judecător, D. M. |
Grefier, G. I. |
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/18.11.2013
Judecător fond: I. I.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Succesiune. Decizia nr. 1814/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
