Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1000/2014. Tribunalul IAŞI

Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2013.”

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

„P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.05.2012 sub nr._, reclamanții O. E., O. M. și H. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții O. M., G. M., O. G. D., L. G., D. V., D. G., M. A. C. și M. C., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4526/17.09.2008 la BNP I. P., cu privire la înstrăinarea parcelei 128/2, . solicitat și cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanții au arătat că prin sent.civ.nr. 6570/07.05.2009 pronunțată în dosarul nr._/245/2008 s-a stabilit irevocabil amplasamentul terenului deținut de reclamanți în baza titlului de proprietate nr._/15.05.1995 ca fiind . cu vecinătățile menționate. S-a stabilit că suprafața de 5000 mp deținută de reclamanți în baza titlului de proprietate nr._/15.05.1995 emis pe numele mamei reclamanților, O. T. C., este inclusă în titlul de proprietate nr._/12.06.1996 eliberat pe numele lui O. I. G., moștenit de O. M., G. M., O. G. D., L. G.. În consecință, prin sent.civ.nr._ din data de 15.10.2010, dosar nr._, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/15.05.1995, cu privire la parcela 128/2, . au fost însă înștiințați că terenul respectiv a fost înstrăinat către D. V. și D. G. și M. A. C. și M. C..

În drept, s-au invocat prevederile art. 1247, 1254 N.C.civ., art. III din Legea nr. 169/1997.

Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 470 lei și timbru judiciar de 3 lei.

Pârâții D. V. și D. G. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, s-a arătat că reclamanții își întemeiază cererea pe un proces-verbal de punere în posesie nr. 8429 emis pe numele lui O. T. C., deși numele corect era O. Gh C.. Reclamanta O. E. înțelege să se folosească de un titlu de proprietate care nu-i aparține, fiind al mătușei O. Gh. C.. O. Gh. C. ar fi vândut lui D. V. și D. G. terenul pe care nu se regăsește .-ar fi obținut modificarea parțială a titlului de proprietate nr._/15.05.1995. Pârâții D. V. și D. G. au invocat și excepția lipsei calității lor procesuale pasive.

A fost atașat la dosarul cauzei dosarul nr._ .

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:

P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4526/17.09.2008 la BNP I. P. pârâții O. M., G. M., O. G. D., L. G., în calitate de vânzători, au înstrăinat pârâților D. V. și M. A. C., în calitate de cumpărători în indiviziune, cu cote-păți egale, de ½, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 20.000 mp situate în extravilanul ., dobândit de vânzători prin moștenire, terenul figurând în titlul de proprietate nr._/12.06.1996 eliberat de Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

P. sent.civ.nr. 2580/13.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași și rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/12.06.1996, în ceea ce privește suprafața de 5000 mp teren situate în extravilanul .-se, totodată, radierea din titlul de proprietate menționat a acestei suprafețe de teren. De asemenea, prin sent.civ.nr. 6570/07.05.2009 pronunțată în dosarul nr._/245/2008 s-a stabilit irevocabil amplasamentul terenului în suprafață de 5000 mp, inclus în titlul de proprietate nr._/15.05.1995 al autoarei reclamanților, ca fiind . cu vecinătățile menționate. P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4526/17.09.2008 s-a înstrăinat inclusiv dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5000 mp despre care s-a constata, ulterior, că nu face din titlul de proprietate al vânzătorilor.

La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4526/17.09.2008 cumpărătorul D. V. era Căsătorit cu D. G., iar M. A. C. era căsătorit cu M. C., astfel că bunul a devenit proprietate comună a soților, aprținând și soțiilor celor doi cumpărători. În consecință, va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor M. C. și D. G., având în vedere că, deși nu au figurat ca părți în contractul de vânzare-cumpărare, au dobândit calitatea de coproprietare ale bunului înstrăinat, astfel că este justificată calitatea lor procesuală pasivă în acțiunea ce are ca obiect anularea parțială a acestui contract. Întrucât D. V. este parte în contractul a cărui anulare se solicită, va fi respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, invocată prin întâmpinare.

În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4526/17.09.2008 terenul în suprafață de 5000 mp situat în extravilanul ., . parte din titlul de proprietate nr._/15.05.1995. Acțiunea ce a făcut obiectul dosarului_ în cadrul căruia s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/12.06.1996, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.05.2009, iar dosarul_/245/2008, în care pârâții vânzători nu au fost parte, a fost înregistrată la 07.08.2008, având prim termen de judecată la 21.08.2008, așadar la scurt timp înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare în discuție, iar sentința din acest dosar a fost pronunțată la 07 mai 2009 (ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare). P. urmare, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare terenul în suprafață de 5000 mp era în mod valabil în proprietatea pârâților vânzători, aceștia putându-l înstrăina.

Nulitatea acestui contract poate interveni doar ca urmare a nerespectării unei condiții de valabilitate pentru încheierea contractului, contemporană momentului încheierii acestui act. Or, în speță, nu se poate identifica nicio cauză de nulitate care să fi existat atunci când contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat. Se invocă lipsa calității de proprietar a vânzătorilor, dar, așa cum s-a arătat anterior, vânzătorii aveau această calitate la momentul încheierii contractului. Desigur, anularea parțială a titlului de proprietate a vânzătorilor nu poate rămâne fără efecte, dar ea nu poate determina anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza acestui titlu înainte de anularea sa, reclamanții având alte mijloace juridice de a-și valorifica drepturile cu privire la acest teren.

Nulitatea parțială absolută a contractului de vânzare-cumpărare nu se poate constata nici ca o consecință a principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis întrucât acest principiu implică anularea unui act juridic ințial, care să determine și anularea actului juridic subsecvent. Or, titlul de proprietate nu reprezintă rezultatul unui act juridic în sensul de negotium juris; chiar dacă nu se poate contesta faptul că titlul de proprietate produce efecte identice cu cele ale unui act juridic, împrejurarea că a fost emis în cadrul unei proceduri administrative conferă acestui act un regim juridic distinct de cel al actelor juridice ce sunt rezultatul manifestării directe de voință a autorilor lor.

Argumentele aduse de pârâții D. pentru respingerea acțiunii nu vor fi luate în considerare întrucât tind la a readuce în discuție aspecte ce au fost irevocabil judecate în cadrul dosarului nr._ .

Având în vedere cele anterior expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.”

♦♦♦

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantii O. E., H. E. și O. M..

În motivarea recursului, recurentii arată că absurditatea soluției este legată de două sentințe judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 6750 din 07.05.2009 și sentința civilă nr._/15.10.2009, definitivă și irevocabilă.

Prima sentință a stabilit corect amplasamentul terenului în suprafata de 5000 mp situat în ., teren ce a apartinut mamei recurenților, O. T. C., în baza TP nr._/15.05.1995, respectiv T6,P128/2/1, la nord DE128/21, la est moștenitori O., la sud Canton, la vest DE 118. În fizic, moștenitorii deținuseră dintotdeauna terenul pe acest amplasament, fiind vorba doar de o eroare prin sentința 6750 din 07.05.2009 s-a dispus rectificarea titlului anterior menționat.

Începând cu anul 2008, moștenitorii lui O. T. C. au formulat plângeri penale pentru tulburare de posesie și distrugere împotriva unei persoane care a fost identificată ca fiind D. C..

Această persoană s-a dovedit cel care avea mandat de la moștenitorii lui O. I. G. și L. I. C., titularii titlului de porprietate nr._/12.06.1996, împotriva cărora recurentii au sentința civilă nr._/15.10.2009, prin care s-a constatat suprafata de 5000 mp proprietatea lui O. E., H. E. și O. M., deținută în baza TP_/15.05.1995, respectiv T6,P128/2/1, la nord DE128/21, la est moștenitori O., la sud Canton, la vest DE 118, a cărui amplasament corect a fost stabilit definitiv și irevocabil prin sentința 6750 din 07.05.2009.

Se precizează că în baza certificatului de moștenitor nr. 149/2008, moștenitorii lui O. I. G. sunt O. M., O. G. M., O. G.- A.. Moștenitorul lui L. I. G., în baza certificatului nr. 151/2008 este L. G..

În baza procurii dată de aceștia, D. C. a vândut, deși știa că terenul este în litigiu, inclusiv cei 5000 mp ai recurenților, în baza procurii speciale din data de 30.07.2009 lui D. V., căsătorit cu D. G., și M. A.-C., căsătorit cu M. C..

Pentru eliberarea titlului rectificat ca urmare a sentinței civile nr. 6750 din 07.05.2009 s-a dat de către OCPI Iasi un certificat din care rezultă că terenul este liber de sarcini.

S-a aflat de existența acesti tranzactii la data de 03.04.2012, când recurentii au dorit să întocmească carte funciară.

P. urmare, raportat la situatia de fapt expusă, recurentii apreciază că actiunea de nulitate absolută partială este întemeiată raportat la faptul că vânzătorii nu erau proprietarii terenului pentru care solicită constatatrea nulității.

În drept, recurentii invocă art. 307 pct.7 teza a doua, art. 304 pct. 9, art. 303 pct. 8C.proc.civ.

♦♦♦

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în limitele criticilor și apărărilor formulate de părți, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

În speță, reclamanții O. E., O. M. și H. E. solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4526/17.09.2008 la BNP I. P., cu privire la suprafața de 5000 mp amplasată în ./2/1.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe disp.art.1247 NCC, art. 1254 C.civ, art III din Legea nr.169/1997-desființarea actului principal atrăgând desființarea actului subsecvent, nimeni nu poate înstrăina un bun care nu îi aparține.

Tribunalul retine, așadar, că cererea de chemare in judecata a fost întemeiata pe doua motive de nulitate absoluta respectiv desfiintare act subsecvent si nevalabilitate obiect.

Ori, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare (17.09.2008), terenul înstrăinat se afla în proprietatea vânzătorilor, titlul lor de proprietate nefiind încă anulat partial. Rectificarea titlului de proprietate al reclamanților cu privire la amplasamentul suprafetei de 5000 mp s-a realizat prin sentința civilă nr. 6570/07.05.2009 a Judecătoriei Iasi, iar constatarea nulității absolute partiale a titlului de proprietate al vânzătorilor în privința aceleiași suprafețe s-a dispus prin sentința civilă nr._/15.10.2010 a Judecătoriei Iasi, devenită irevocabilă prin decizia Tribunalului Iasi cu nr. 2580 din 13.10.2011.

Toate modificările intervenite în titlul de proprietate al vânzătorilor cu privire la suprafața de 5000 mp înstrăinată prin actul de vânzare cumpărare sunt ulterioare momentului perfectării vânzării.

Așadar, la data încheierii tranzacției de vânzare-cumpărare, terenul nu făcea obiectul vreunui litigiu în care să fie implicați și vânzătorii, iar în momentul cumpărării, pârâții nu aveau de unde să anticipeze că titlul care a stat la baza dobândirii de către vânzătorul lor avea să fie anulat în parte. P. urmare, nu se poate imputa pârâților cumpărători nici lipsa de diligență ori de prevedere în a se asigura de validitatea dreptului transmis.

In atare circumstanțe buna credință a intimaților cumpărători este vădită.

Nu poate fi reținută teza recurenților potrivit căreia constatarea nulității partiale titlului de proprietate nr._/12.06.1996 cu privire la suprafața de 5000 mp conduce automat la anularea actului subsecvent pentru aceeași suprafață. Desigur nulitatea actului subsecvent celui nul este un principiu consacrat în materia dreptului civil, mai exact a efectelor nulității, tot astfel cum protecția bunei credințe este o excepție consacrată de la acest principiu. Sub acest aspect, hotărârea instanței se fond este într-adevăr criticabilă, susținerea primei instanțe în sensul că titlul de proprietate nu reprezintă un act juridic stricto sensu, astfel încât nu se poate face aplicarea în speță a principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis fiind neavenită.

Principiul ocrotirii bunei-credințe reprezintă regula fundamentală ce se desprinde pe cale de interpretare din ansamblul normelor dreptului civil și care exprimă cerința ca interesele celor ce participă cu bună-credință la raporturile juridice civile să fie mai temeinic proteguite decât acelea ale participanților de rea-credință.

Reducând sfera de analiză a efectelor acestui principiu, ocrotirea bunei credințe în convenții este impusă de imperativul asigurării circuitului civil, a credibilității acestuia și a actelor juridice întocmite cu respectarea tuturor prescripțiilor legale.

Sacrificarea intereselor juridice a dobânditorilor de bună credință pe temeiul principiului nulității actului subsecvent actului nul ar paraliza circuitul civil.

Concepția Tribunalului este in acord cu cea a Curții Constituționale, exprimată în analiza excepției de neconstituționalitate a disp. art.III alin.(2⁴) din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 în Deciziile nr. 1893/2008 și nr.746/2008,

Astfel, Curtea a reținut că prevederile art.III din Legea nr.169/1997, introduse prin Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, sunt constituționale, deoarece legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câștigate în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate, emise în condiții ilegale, sunt lovite de nulitate absolută. Efectul nulității absolute de repunere în situațiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Curtea a reținut că legiuitorul a instituit, în alin.(2⁴) al art.III, o excepție de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligația persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

Curtea a constatat că opțiunea legiuitorului de a-l prefera pe fostul proprietar în cazul vânzărilor succesive în baza unui titlu nul nu vine în contradicție cu spiritul Legii nr.18/1991, și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situația în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispozițiile referitoare la plata prețului actualizat.

Totodată, Curtea a reținut că este de competența instanțelor judecătorești să constate, în funcție de probele administrate în cauză, buna sau reaua-credință a celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul sau a subdobânditorului terenului, și, după caz, să facă aplicarea dispozițiilor art.III alin.(2⁴) din Legea nr.169/1997 sau a celor care constituie dreptul comun în materia cauzei contractelor civile, respectiv art.966-968 din Codul civil.

Ori, în speță, Tribunalul nu contestă ci afirmă îndreptățirea reclamanților la suprafața de 5000 mp, teren pentru care li s-a eliberat titlul de proprietate nr._/15.05.1995, însă în modalitatea reglementată de lege pentru situația in care se află. Vânzarea anterioară a terenului către un terț de bună credință (intimații cumpărători) face ca dobândirea vechiului amplasament în natură să nu fie posibilă, legiuitorul reglementând pentru această ipoteză obligația celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren. . a terenului face ca fostul proprietar să aibă acces la prețul primit de vânzătorul neproprietar pentru teren, reactualizat.

Așadar, Tribunalul reține că modalitatea în care legiuitorul a înteles sa rezolve concursul dintre dreptul fostului proprietar asupra vechiului său amplasament si dreptul terțului dobânditor de bună-credință în favoarea celui din urmă, în respectul principiului ocrotirii bunei-credințe si a protejării circuitului civil, asigurând fostului proprietar o justă despăgubire constând în prețul de piață reactualizat cu care bunul său a fost înstrăinat.

Afirmația recurenților în sensul că nu poate fi reținută buna credință a cumpărătorilor nu poate fi primită.

Intimații cumpărători se bucură de prezumția de bună-credință, care nu a fost a fost infirmată de probele administrate. Astfel, reclamanții nu au produs nicio dovadă în sensul afirmațiilor din declarația de recurs, dimpotrivă, succesiunea acțiunilor promovate în instanță de către reclamanți demonstrând că în momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare, terenul se afla în proprietatea vânzătorilor, nefiind înregistrată nicio acțiune în anularea titlului de proprietate al acestora.

Tribunalul reține faptul că deși recurentii au indicat în drept dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 C.proc.civ., acestia nu au formulat critici privind modul de judecată al instanței prin prisma motivelor de recurs invocate, astfel încât tribunalul nu poate proceda la analiza acestora.

Reținând că niciuna dintre criticile recurentilor nu este fondată, Tribunalul va respinge recursul formulat ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamanții O. E., H. E. și O. M. împotriva sentinței civile nr. 8545/03.06.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi,19.06.2014.

I.B. 23 Iunie 2014

Red./tehnored. DTAM

Ex.2, 28.08.2014

Jud. fond. P. A. Ș.