Anulare act. Decizia nr. 175/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 1548/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Martie 2014
Președinte - M. S.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 175/2014
Pe rol pronunțarea apelului declarat de reclamanții I. M., I. M. și I. S. împotriva sentinței civile nr._ din 19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata I. T. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 03.03.2014, susținerile și concluziile apărătorilor părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a da intimatei posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată, la solicitarea apărătorului acesteia, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 10.03.2014, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față: Prin sentința civilă nr._ din 19.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Iași s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active și inadmisibilității invocate de către pârâtă, ca nefondate.
S-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanții I. M. ,I. M. și I. S. în contradictoriu cu pârâta I.-T. M. domiciliată în . D., jud. Iași, ca nefondată.
S-a respins cererea reclamanților cu privire la cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active instanța o va respinge, având în vedere că reclamanții au vocație succesorală după defunctul I. Severică, putând contesta actele de ultimă voință ale acestuia.
Referitor, la excepția inadmisibilității, instanța o va respinge, de asemenea, accesul la justiție fiind liber, în conformitate cu prevederile constituționale și europene.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că reclamanții nu au făcut dovada că I. Severică ar fi fost nevăzător. Conform certificatului nr. 1472/07.02.2008 depus în copie la dosar (fila 11), acesta era încadrat în rândul persoanelor cu handicap grav permanent, nerezultând însă că ar fi fost și nevăzător.
Mai mult, modul în care au fost înscrise numele, prenumele și semnătura testatorului pe testament, deasupra și dedesubtul liniei orientative printate în josul actului, denotă faptul că acesta nu era lipsit de vedere.
Se reține, așadar, că, în cazul de față, nu erau aplicabile disp. art. 61 (3) din Lg. 36/1995, privind luarea consimțământului persoanelor nevăzătoare, în forma existentă la data de 16.06.2011.
În ceea ce privește susținerea reclamanților că în cazul în care testatorul nu era văzător, ar fi trebuit să citească personal actul, instanța reține că, din formularea art. 60 (1) din Lg. 36/1995, respectiv „pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor”, nu rezultă expres că înscrisul ar trebui să fie citit de parte ori de către notar. Esențial este ca partea să înțeleagă conținutul actului și cele menționate în cuprinsul acestuia să reprezinte voința sa. În acest sens, în partea finală a încheierii de autentificare, s-a menționat de către notar că după ce i-a citit și explicat personal înscrisul, a consimțit la autentificarea acestuia și a semnat toate exemplarele lui.
Referitor la locul îndeplinirii actului, se reține că actul juridic propriu-zis, constând în stabilirea identității părții, a domiciliului acestuia, a capacității și a consimțământului, precum și semnarea înscrisului, s-a realizat la locul în care se afla testatorul, fapt permis de dispozițiile art. 48 (2) din Lg. 36/1995, în vigoare la momentul întocmirii testamentului. Operațiunile ulterioare, respectiv întocmirea și tehnoredactarea încheierii de autentificare, semnarea sa de către notar, aplicarea sigiliului și înregistrarea actului nu pot fi realizate decât la sediul biroului notarial, fiind imposibil a fi deplasată întreaga infrastructură la domiciliul solicitantului.
Prin urmare, față de argumentele anterior expuse, se constată că cele două mențiuni „redactat și autentificat la BNP T. din Iași” și „m-am deplasat la domiciliul testatorului” nu sunt contradictorii, ci se completează.
De asemenea, faptul că testatorul a decedat la două zile după întocmirea testamentului nu reprezintă un motiv de nulitate al actului, iar raport la diagnosticul pus testatorului și care ar fi reprezentat cauza principală a decesului, reclamanții nu au făcut dovada că acesta nu ar fi putut vorbi.
Totodată, raportat la susținerile reclamanților din precizările la acțiune în sensul că notarul l-a identificat pe testator cu ajutorul martorilor de identitate, deși acesta avea carte de identitate, instanța le va înlătura, neexistând vreo vătămare în acest caz, ci dimpotrivă, apelându-se la o măsură de siguranță suplimentară în ceea ce privește identificarea părții.
Prin urmare, față de situația de fapt și de drept reținută, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
Va respinge cererea reclamanților referitoare la cheltuielile de judecată, nefiind incidente prevederile art. 274 C.pr.civ.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga reclamanții să plătească pârâtei cheltuielile de judecată (onorar de avocat chitanță nr._/22.03.2013 și chitanța nr._/09.09.2013).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții I. M., I. M. și I. S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
În mod greșit Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, motivarea fiind una care nu-și găsește corespondent în probatoriul administrat în cauză.
Cu privire la cauza de anulare referitoare la nerespectarea dispozițiilor art.49 lit.g coroborat cu art. 61 alin. 3 din Legea nr. 36/1995, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât reclamanții au dovedit că testatorul este nevăzător cu mențiunea expresă din certificatul de handicap, astfel încât lipsa din încheierea de autentificare a îndeplinirii condițiilor de fond și formă a luării consimțământului unui nevăzător ( respectiv faptul că notarul a întrebat partea dacă a auzit bine când i s-a citit actul și dacă cele auzite reprezintă voința sa) este sancționată cu anularea încheierii în temeiul art. 49 lit.g pentru că legea îl obligă pe notar să facă anumite consemnări în încheierea de autentificare, sub sancțiunea anulării acesteia.
Cu privire la locul îndeplinirii actului notarial, așa cum rezultă din conținutul încheierii rezultă că notarul a „ fabricat” la birou actul după care s-a deplasat la domiciliul testatorului unde a citit și explicat personal actul, iar testatorul a consimțit la autentificarea acestuia.
Prin această manieră de lucru notarul public nu respectă legea, pentru că „ actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege.
În speță, nici una din solemnitățile cerute de lege nu a fost îndeplinită. La solicitarea unui terț, S. V., prin încălcarea legii, care dispune că actele notariale se întocmesc la cererea persoanelor care justifică un interes, notarul a redactat testamentul și s-a prezentat la domiciliul testatorului. A fost încălcată totodată și norma din art. 43 alin. 3 care dispune că înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței părților . Ori dacă notarul nu s-a întâlnit cu testatorul până la momentul semnării testamentului, nu se poate considera că a fost respectată voința testatorului.
De asemenea, după redactarea actului de către notar, acesta constată prin încheiere îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru întocmirea actului notarial. Ori, dacă legea prevede că această încheiere trebuie să constate obligatoriu anumite lucruri care s-au făcut în cadrul lucrărilor de îndeplinire a actului notarial, lipsa acestor constatări duce la anularea actului, anulare prevăzută de art. 52 din lege.
Prin îndeplinirea actului notarial se înțelege redactarea și autentificarea lui, iar notarul nu a respectat formalitățile prevăzute de lege, ceea ce duce la anularea încheierii de autentificare.
Intimata I. T. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții I. M., I. M. și I. S. au solicitat în contradictoriu cu pârâta I. T. M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii de autentificare nr. 1463 din 16.06.2011 a BNP „T.”, arătând că aceasta nu îndeplinește condițiile de fond și de formă, prevăzute de art. 48 lit. g din Lg. 36/1995. Una dintre procedurile speciale, reglementată expres de lege pentru autentificarea actelor este procedura luării declarației de voință a nevăzătorului (art. 61). Notarul este obligat să consemneze în încheiere dacă a întrebat partea dacă a auzit bine când i s-a citat înscrisul și dacă cele citite reprezintă voința sa. Actul notarial contestat are natura unui act juridic „mortis causa” întocmit de către un nevăzător. Neîndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale actului este sancționată cu anularea sa (art. 49 lit. g și art. 52).
Se mai arată că încheierea de autentificare nu cuprinde nicio mențiune despre faptul că testatorul este nevăzător. Dacă notarul nu a știut că partea este nevăzătoare, actul trebuia citit de parte și nu de către notar.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de 16,06.2011, prin încheierea de autentificare nr. 1463 Biroul Notarial Public „T.” a autentificat testamentul dat de I. Severică.
Nici unul din motivele de nulitate a încheierii de autentificare invocate de reclamanți nu este fondat.
Astfel, reclamanții susțin că testatorul era nevăzător, astfel încât pentru autentificarea actului trebuia aplicată procedura reglementată de disp. art. 61 din Legea nr. 36/1995.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă însă că testatorul era nevăzător. Este adevărat că s-a depus la dosar certificatul de încadrare a acestuia în grad de handicap vizual grav permanent, cu asistent personal pentru nevăzător, însă nici din certificat nici din actele medicale depuse la dosarul cauzei nu rezultă că testatorul era orb complet. Simpla mențiune din certificatul de încadrare în grad de handicap nu este suficientă pentru a se dovedi împrejurarea susținută de reclamanți, acestora revenindu-le sarcina probei conform dispozițiilor art. 1169 Cod Civil. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond modul în care au fost înscrise numele, prenumele și semnătura testatorului pe testament, deasupra și dedesubtul liniei orientative printate în josul actului, denotă faptul că acesta nu era lipsit de vedere.
Așa fiind, în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 61 din Legea nr. 36/1995.
Cu privire la locul îndeplinirii actului, în mod corect a reținut instanța de fond că actul juridic propriu-zis, constând în stabilirea identității părții, a domiciliului acestuia, a capacității și a consimțământului, precum și semnarea înscrisului, s-a realizat la locul în care se afla testatorul, în conformitate cu dispozițiile art. 48 (2) din Lg. 36/1995. Operațiunile ulterioare, respectiv întocmirea și tehnoredactarea încheierii de autentificare, semnarea sa de către notar, aplicarea sigiliului și înregistrarea actului nu pot fi realizate decât la sediul biroului notarial, fiind imposibil a fi deplasată întreaga infrastructură la domiciliul solicitantului.
Cele două mențiuni „redactat și autentificat la BNP T. din Iași” și „m-am deplasat la domiciliul testatorului” nu sunt contradictorii, ci se completează.
Nu poate constitui motiv de nulitate a testamentului faptul că solicitarea de deplasare a notarului la domiciliul testatorului a fost făcută de o terță persoană, această activitate anterioară autentificării actului neputând influența valabilitatea acestuia .
Nici susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 36/1995 cu privire la citirea actului de către părți nu este fondată. Potrivit dispozițiilor menționate încheierea de autentificare trebuie să cuprindă constatarea îndeplinirii actului și a citirii acestuia de către părți.
În încheierea de autentificare există mențiunea „ după ce i-am citit și explicat personal prezentul înscris a consimțit la autentificarea acestuia și a semnat toate exemplarele lui” . Este lipsit de relevanță dacă actul a fost citit de notar, de testator sau o altă persoană, esențial fiind înțelegerea conținutului actului.
Pentru toate aceste considerente urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să se respingă apelul și să se mențină sentința Judecătoriei Iași ca legală și temeinică.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, apelanții, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimați, respectiv suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții I. M., I. M. și I. S. împotriva sentinței civile nr._ din 19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care păstrează.
Obligă apelanții să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red. S.M./S.M. – 7ex. – 30.10.2014
Jud. fond –A. D. C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 190/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 326/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
