Contestaţie la executare. Decizia nr. 1171/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1171/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 28933/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Decembrie 2014
Președinte - S. F.
Judecător - M. M.
Grefier - N. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1171/2014
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IAȘI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI VEHICULE PRIN PREFECT împotriva Sentinței civile nr._ din data de 06.12.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul B. I. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 02.12.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 09.12.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16.12.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.12.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/06.12.2013, Judecătoria Iași a respins contestația la executare formulată de contestatorul Instituția P. Județului Iași - Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere si Înmatriculări Vehicule în contradictoriu cu intimatul B. I. C. și a fost obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii următoarele:
„In temeiul titlurilor executorii constand in sentinta civila nr. 1435/Ca/09.04.2013 a Tribunalului Iasi si decizia civila nr. 2526/17.06.2013 a Curtii de Apel Iasi a fost inceputa impotriva contestatorului executarea silita pentru recuperarea sumei de 2004,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata, fiind format dosarul de executare silita nr. 1520/2013 al B. D. C. SI T. V. B..
Dispozitiile art. 622 C.pr.civ., prevad posibilitatea pentru debitor de a-si executa de bunavoie obligatia stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu, acesta avand posibilitatea de a-si executa de buna voie obligatia, chiar si dupa inceperea executarii silite impotriva sa.
In speta, contestatorul invoca faptul ca, executarea silita este nelegala, intrucat nu a fost respectat termenul de 6 luni prevazut de OG 22/2002, care reglementeaza o procedura derogatorie de la dreptul comun in materia executarii silite.
Potrivit art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
Conform art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersuri necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Art. 20 din Constitutie prevede ca in cazul in care exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia si legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Art. 6 alin 1 din Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil.
Potrivit hotararii pronuntate in cauza Hornsby vs. G. din 19.03.1997, garantiile prevazute la art. 6 din Conventie sunt aplicabile si in faza executarii silite a hotararii judecatoresti intrucat procesul civil include si etapa executarii silite, avand in vedere ca in caz contrar, respectiv daca ordinea juridica ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti, dreptul de acces la o instanta ar deveni iluzoriu.
In hotararea pronuntata in cauza S. vs. Romania din 24.03.2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca este excesiv, si prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil, sa se pretinda unui creditor al statului sa recurga la o procedura de executare silita pentru a-si realiza dreptul de creanta stabilit ..
Raportat la hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza S. vs. Romania, instanta apreciaza ca disp. art 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, care instituie un termen de 6 luni in favoarea debitorului institutie publica pentru a-si indeplini obligatia de plata, termen in care debitorul nu poate fi supus executarii silite, chiar conditionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligatiei de plata, constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art 6 alin 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
D. urmare, constatand existenta unui conflict intre dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 si prevederile art 6 alin 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale instanta, in baza art. 11 si 20 alin 2 din Constitutie, avand in vedere forta tratatelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern, va inlatura de la aplicare dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002.
Creanța intimatului pentru a cărei realizare s-a început procedura de executare silită a fost obținută într-o procedură jurisdicțională desfășurată în fața instanțelor judecătorești.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie sa pornească de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate, în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) trebuie să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă drepturilor intimatei ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, sens în care au fost emise mai multe hotărâri ale CEDO, respectiv Cauza Sanglier vs. Franței, cauza Shmalko vs Ucrainei. Art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în maniera în care a fost interpretat de către Curtea Europeană, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a se „plia” la hotărârile judecătorești definitive și obligatorii prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane, care a obținut o creanță contra unei autoritati publice, în urma unei proceduri judiciare, să trebuiască apoi să inițieze procedura executării pentru satisfacerea creanței sale. În consecință, autoritatea publica nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Este adevarat faptul ca, in speta, contestatorul a facut dovada achitarii creantei in cuantum de 2004,3 lei pusa in executare, insa a facut acest lucru dupa inceperea executarii silite, astfel incat, potrivit disp. art. 669 al. 2 C.pr.civ., acesta datoreaza si cheltuielile de executare.
Prin urmare, cat priveste cheltuielile de executare, instanta apreciaza ca acestea sunt in mod corect urmarite.
Referitor la onorariul executorului judecatoresc, instanta retine ca potrivit art. 37 din Legea 188/2000, executorii judecatoresti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justitiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti. In cazul executarii silite a creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani, pentru creantele in valoare de pana la_ lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentand valoarea creantei ce face obiectul executarii silite, in speta, onorariul executorului judecatoresc incadranduse in limitele prevazute de lege.
Cu privire la onorariul de avocat, instanta retine ca potrivit disp. art. 669 al. 2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit.
In dosarul de executare silita exista depusa chitanta nr. 212 din 25.07.2013 cu care s-a facut dovada achitarii onorariului de avocat pentru faza executarii silite si care este in cuantum de 1000 lei.
De asemenea, instanta apreciaza ca, acest onorariu nu este exagerat fata de cuantumul creantei puse in executare si de munca depusa de avocat pentru recuperarea acesteia, asa cum a sustinut contestatorul.
In baza acestor considerente, instanta va respinge contestatia la executare formulata, ca neintemeiata.
In temeiul disp. art. 451-453 C.pr.civ., instanta va obliga contestatorul sa plateasca intimatului suma de 1400 lei cu titlul de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocat.”
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel contestatorul Instituția P. Județului Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A precizat în esență apelantul că în mod greșit instanța de fond a respins contestația la executare reținând „refuzul” autorităților de a aloca sumele în vederea plății debitorului. Prefectul Județului Iași este ordonator terțiar de credite, intimatul a solicitat plata la data de 08.07.2013, fiindu-i achitată la data de 11.09.2013. Apelantul-contestator și-a îndeplinit obligațiile dispuse de lege în sarcina sa, a întreprins demersurile necesare pentru a-și achita debitul față de creditor și a achitat debitul stabilit prin hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil.
Instanța de fond a înlăturat de la aplicare dispozițiile O.G. 22/2002 reținând existența unui conflict cu art. 6 alin. 1 din CEDO. Consideră apelantul că prin aplicarea O.G. 22/2002 efectuarea executării silite este doar amânată, iar în acest interval de timp ordonatorul terțiar de credite are de îndeplinit mai multe demersuri: să solicite modificarea bugetului alocat, să solicite alocarea de fonduri bugetare pe articole și capitole etc.
Referitor la onorariul avocatului în sumă de 1000 lei (menționat în încheierea executorului judecătoresc nr. 1520/26.08.2013), apreciază apelantul că este prea mare față de cuantumul creanței puse în executare el urmând a fi redus conform disp. art. 445 alin. 2 NCPC.
În drept, s-au invocat dispozițiile NCPC, O.G. 22/2002, Legea nr. 340/2004.
Intimatul B. I. C. a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului. A precizat, în esență, intimatul că la data de 11.09.2013, prin OP nr. 1210, debitorul i-a achitat suma de 2004,3 lei (reprezentând cheltuieli de judecată datorate în baza unor hotărâri judecătorești) dar nu i-a achitat și cheltuielile de executare în conformitate cu disp. art. 3177 din Codul de procedură civilă.
Referitor la prevederile O.G. 22/2002, executarea silită nu se suspendă automat, ci doar dacă plata a fost împiedicată din lipsa resurselor necesare, aspect ce trebuie dovedit.
În ceea ce privește onorariul de avocat, având în vedere dificultatea, amploarea, durata cazului, importanța intereselor în cauză, timpul și volumul de muncă, precum și alte criterii, acesta nu trebuie diminuat.
În această fază procesuală s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cauză, Tribunalul constată fondat apelul promovat în cauză în limita următoarelor considerente:
În mod corect a reținut și argumentat instanța de fond incidența OUG nr. 22/2002 și obligația debitorului de a achita de bunăvoie obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu.
Ori, această obligație, așa cum în mod judicios a argumentat și instanța de fond, a fost achitată la data de 11.09.2013 după începerea executării silite, ea fiind datorată din momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești – 17.06.2013.
Prin urmare, debitorul datorează și cheltuieli de executare în conformitate cu disp. art. 669 NCPC.
Cuantumul cheltuielilor de executare a fost stabilit de executorul judecătoresc prin încheierea 1520/26.08.2013 ca fiind format din 4,40 lei (contravaloare tarif înregistrare dosar în program), 40 lei (taxă învestire), 1000 lei (onorariu avocat) și 267,60 lei (onorariu și cheltuieli de executare executor judecătoresc).
Contestatorul a criticat cuantumul prea mare al onorariului de avocat stabilit în faza de executare silită, critică justificată raportat la volumul de muncă depus de avocat, la complexitatea redusă a dosarului, cât și față de nivelul mic al sumei de recuperat (2004 lei).
Astfel, instanța constată că, după înștiințarea debitorului prin somație, la data de 30.08.2013, asupra obligației bănești ce o are de executat față de creditorul său B. I. C. (2004,3 lei cheltuieli de judecată și 1312 lei cheltuieli de executare), debitorul Instituția P. Iași a și efectuat pata la data de 11.09.2013, deci în mai puțin de o lună, după obținerea majorării bugetului de către ordonatorul superior de credite.
Potrivit art. 451 alin. 2 NCPC, „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei”.
Prin urmare, având în vedere valoarea mică a creanței datorate în cauză – 2004 lei, complexitatea redusă a cauzei și faptul că activitatea avocatului s-a desfășurat pe o perioadă mică de timp (aproximativ o lună), instanța de apel va dispune reducerea onorariului de avocat din faza de executare de la 1000 lei la 500 lei.
În consecință, Tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, va admite în parte contestația la executare formulată și va dispun e anularea în parte a somației nr. 1520/26.08.2013 și a încheierii nr. 1520/26.08.2013 a executorului judecătoresc T. V. B. în sensul reducerii onorariului de avocat de la suma de 1000 lei la suma de 500 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ale intimatului B. I. C., ele vor fi acordate proporțional cu pretențiile admise în conformitate cu disp. art. 453 alin. 2 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul promovat de contestatoarea Institutia P. Judetului Iasi – Serviciul Public Comunitar Regim de Permise de Conducere si Înmatriculări Vehicule împotriva sentinței civile nr_/ 06. 12. 2013 pronunțată de Judecătoria IASI, sentinta pe care o schimba in parte.
Admite in parte contestatia la executare formulata de contestatoarea . Institutia P. Judetului Iasi – Serviciul Public Comunitar Regim de Permise de Conducere si Înmatriculări Vehicule in contradictoriu cu intimatul -creditor B. I. C. .
Dispune anularea in parte a actelor de excutare intocmite in dosarul de executare silita nr. 1520/2013 al B. D. C. si T. V. B., respectiv somatia nr. 1520/26.08.2013 si incheierea nr. 1520 /26.08. 2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare in sensul reducerii cheltuielilor de executare –onorariu avocat de la suma de 1000 lei la suma de 500 lei.
Obliga contestatorul sa plateasca intimatului suma de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constând in onorariu de avocat.
Pastreaza restul dispozitiilor sentintei apelate care nu contravin prezentei hotarari.
Definitivă
Pronuntata azi 19 decembrie 2014 solutie pusa la dipozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei .
Președinte, S. F. | Judecător, M. M. | |
Grefier, N. G. |
Red. M.M.
Tehn. M.M.D.
4 ex./09.04.2015
Judecător fond A. I.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1865/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
