Pretenţii. Decizia nr. 1820/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1820/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 37909/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Decembrie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1820/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de B. P. și B. D. împotriva sentinței civile nr. 3074 din 28.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata Asociația De L. P.T. 4 N. 2 Iași, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3074/28.02.204, Judecătoria Iași a dispus următoarele:
A admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la sumele solicitate de reclamantă pentru perioada mai – iunie 2010 și, în consecință, respinge cererea formulată de reclamanta Asociația de Locatari PT4 N. 2 din Iași, cu sediul în ., .. B, CUI_, în contradictoriu cu pârâții B. P. și B. D., ambii domiciliați în Iași, ., ., . la sumele solicitate pentru perioada arătată, pentru autoritate de lucru judecat.
A respins ca rămasă fără obiect cererea privind cote de întreținere restante aferent perioadei iulie 2010 – septembrie 2012 formulată de reclamanta Asociația de Locatari PT 4 N. 2 în contradictoriu cu pârâții B. P. și B. D..
A admia în parte cererea privind penalități formulată de către reclamanta Asociația de Locatari PT4 N. 2, în contradictoriu cu pârâții B. P. și B. D..
A obligat pe pârâți la plata în solidar către reclamantă a sumei de 5082,75 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2010 – septembrie 2012.
A obligat pe pârâți la plata în solidar către reclamantă a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța constată că există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Pentru existența autorității de lucru judecat în materie civilă se cere existența unei triple identități între cauza judecată și cauza ce urmează a fi judecată, și anume identitate de părți, de obiect și de cauză.
In prezenta cauza instanța retine ca prin sentința civilă nr._ din 15 iunie 2012 a Judecătoriei Iași a fost respinsa ca rămasă fără obiect cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de_,83 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei 1.01._10, s-a dispus obligarea pârâților la plata sumei de_,79 lei reprezentând penalități de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere datorate pentru perioada 22 septembrie 2007 – 30 iunie 2010.
În prezenta cauza reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 7266,45 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada 1 mai 2010 – 30 septembrie 2012 și la plata sumei de_,97 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade. Verificând limitele învestirii instanței se constată că reclamanta a solicitat ca pârâții să fie obligați la plata unor sume datorate pentru perioada mai - iunie 2010, perioadă care a fost analizată prin sentința civilă menționată și care a intrat în puterea lucrului judecat.
Reținând ca in cauza este îndeplinita condiția triplei identități pentru a fi incidentă autoritatea de lucru judecat numai cu privire la perioada mai –iunie 2010, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat cu privire la sumele solicitate în perioada respectivă și în consecință, va respinge acțiunea în limitele precizate.
Față de actele si lucrările dosarului, instanța va admite in parte cererea pentru următoarele motive:
Parații sunt proprietari ai apartamentului nr. 9 din Iași, ., ., jud. Iași, ce face parte din cadrul Asociației de L. PT 4 N., și în această calitate au obligația achitării cheltuielilor lunare de întreținere conform art. 46 din Legea nr. 230/2007.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 membrii asociației de proprietari au obligația să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, astfel cum sunt definite în art.47. De asemenea, potrivit art.49 din Lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată0 pe lista de plata. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor sa poată depăși suma la care s-au aplicat. Alineatul 2 al articolului 49 prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
Potrivit art. 32 alin. 1 din H.G. 1588/2007 toți proprietarii au obligația sa plătească lunar conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, inclusiv celor aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Instanța constată preliminar că expertul desemnat în cauză a confirmat sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de întreținere prin cererea introductivă.
Având în vedere că din copia chitanței nr. 1706 din 31.10.2013 aflată la fila 161 din dosar rezultă că pârâții au achitat integral cheltuielile de întreținere restante inclusiv cele aferente lunii septembrie 2013, instanța urmează a respinge cererea cu privire la cheltuieli de întreținere, ca fiind rămasa fără obiect
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat si obligarea paraților la plata penalităților aferente perioadei iulie 2010 - septembrie 2012.
Potrivit calculelor expertului prezentate în cuprinsul raportului de expertiza efectuat în cauză, pentru perioada indicată în cerere, pârâții datorează suma de 5583,11 lei penalități de întârziere. Acest debit este confirmat de actele depuse de reclamanta la dosarul cauzei respectiv listele lunare de plata aferente perioadei iulie 2010 – septembrie 2012 si fisa de calcul a penalităților de întârziere. Reține instanța ca aceste penalități au fost calculate in baza procesului verbal din data de 11.06.2010, depus in copie la filele 139 – 146, hotărârea adunării generale a membrilor asociației nefiind contestată potrivit Legii nr. 230 din 2007. De asemenea, se are în vedere faptul că anterior o altă instanță a stabilit cu putere de lucru judecat că aceste penalități au fost în mod corect stabilite de asociația de locatari, asociație care funcționează, administrând condominiul din care face parte și apartamentul pârâților. Aceștia din urmă nu au dovedit că ar face parte dintr-o altă asociație legal constituită care să administreze cheltuielile comune ale proprietarilor. Nu în ultimul rând penalitățile solicitate de asociație au ca punct de plecare restanțele la plată ale asociației către furnizorii de utilități, restanțe înregistrate tocmai ca urmare a întârzierii plății cheltuielilor de întreținere de către pârâți.
Pârâții au mai pretins că s-au debranșat de la sistemul central de termoficare, aspect nedovedit cu nici un înscris, însă din notele depuse rezultă că această debranșare ar fi avut loc ulterior lunii septembrie 2012, sumele solicitate prin prezenta cauza vizând doar perioada anterioară.
Având in vedere aceste considerente instanța urmează a admite in parte cererea reclamantei si va obliga parații la plata către reclamantă a sumei de 5082,75 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2010 – septembrie 2012.
Având in vedere si dispozițiile art. 274 și art. 276 Cod procedura civila instanța va obliga parații la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 400 lei reprezentând onorariu expert, proporțional cu pretențiile admise, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs pârâții B. P. și B. D. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Au motivat recurenții că în mod nelegal instanța de fond i-a obligat la plata penalităților către Asociația de locatari, acestea nefiind datorate în temeiul disp. art. 46 din Legea nr. 230/2007.
Reclamanta este o asociație de locatari și nu de proprietari ; de asemenea, nu s-a făcut dovada aprobării penalităților în adunarea generală a asociației.
Au precizat recurenții că au făcut dovada plății debitului iar susținerea expertului că la momentul efectuării expertizei - ianuarie 2014 ar datora sume de bani cu titlu de cheltuieli de întreținere este nereală. Acest aspect a dus la o greșită calculare a eventualelor penalități. Reclamanta nu a făcut dovada plății către furnizori a penalităților.
Intimata și-a precizat poziția procesuală solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentințe recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată nefondat recursul promovat în cauză.
Acțiunea în pretenții dedusă judecății de către reclamanta Asociația de locatari P.T. 4 N. Iași a vizat obligarea pârâților la plata sumei de 7266, 45 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei 1.05._12 și a sumei de 36.742, 97 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade. La judecata în fond a cauzei ( f. 124) pârâții au contestat valoarea debitului precizând că parte din el este achitat. În ceea ce privește penalitățile de întârziere, pârâții au precizat că valoarea acestora a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cadrul Dos. nr._/245/2010, iar reclamanta nu a depus „ acte privind dovedirea penalităților” din care să rezulte calculul corect și clar al acestora, perioada și suma la ce se raportează.
Pentru elucidarea tuturor aspectelor deduse judecății, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, instanța de fond reținând în mod corect că suma de plată datorată de către pârâți reprezentând penalități de întârziere ( pentru cheltuieli de întreținere achitate peste termenul legal de plată) este de 5082, 75 lei, penalități stabilite și calculate în temeiul Legii nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007.
Într-adevăr Legea nr. 230/2007 reglementează înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari dar este pe deplin aplicabilă și asociațiilor de locatari în raporturile proprietarilor de apartamente cu asociația, existența drepturilor și obligațiilor acestora. Legea nr. 230/2007 prevede obligativitatea transformării asociațiilor de locatari în asociații de proprietari dar în lipsa sancțiuni dispuse de către legiuitor pentru neîndeplinirea acestei obligații nu poate fi trasă concluzia că proprietarii apartamentelor nu mai datorează cheltuieli de întreținere sau penalități de întârziere. În opinia instanței, confirmată de practica și doctrina judiciară, proprietarii din cadrul asociațiilor de locatari trebuie să respecte aceleași reguli impuse celor din cadrul asociațiilor de proprietari, fiindu-le pe deplin aplicabile dispozițiile din Legea nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007.
Neîntemeiată este și susținerea apelanților privind inexistența aprobării cuantumului penalităților de întârziere de către Asociație, procesul verbal din data de 13.03.2010 prin care s-a stabilit un cuantum al penalităților de 0,2% fiind depus de două ori la dosarul de fond ( f.98 și 138). Împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada plății către furnizori a penalităților, nu lipsește de temei cererea formulată în prezenta cauză, deoarece Legea nr. 230/2007 nu condiționează calculul penalităților de îndeplinirea acestei condiții.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul va respinge ca vădit nefondat recursul promovat în cauză, menținând sentința Judecătoriei Iași care este legală și temeinică.
În temeiul disp. art. 274 Cod proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenții vor plăti intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei
( onorariu apărător ales conform chitanței depuse în original la dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții B. P. și B. D. împotriva sentinței civile nr. 3074/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentii să plătească intimatei suma de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2014.
Președinte, M. M. | Judecător, C. A. | Judecător, P. T. |
Grefier, G. I. |
Red./ thred. – jud. M.M./ I.G.
24 Aprilie 2015/ 2 ex
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
