Contestaţie la executare. Decizia nr. 751/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 751/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 39889/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Octombrie 2014
Președinte - M. S.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 751/2014
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelanta S.C. E. S.A. București - Sucursala Iași împotriva sentinței civile nr. 4372/25.03.2014 a Judecătoriei Iași în contradictoriu cu intimații G. V., G. M. și B.E.J. D. A., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că pentru termenul de azi apelanta a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 77,26 lei, obligație pe care aceasta nu a îndeplinit-o.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, văzând că apelanta, deși citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 77,26 lei, nu a îndeplinit această obligație, instanța invocă din oficiu excepția de netimbrare a apelului și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4372 din 25.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Iași s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de B. „D. A. ” Iași.
S-a admis contestația la executare silită formulată de contestatorii G. V. și G. M. în contradictoriu cu intimata S.C. E. BUCUREȘTI-SUCURSALA IAȘI.
S-a constatat prescris dreptul intimatei de a solicita executarea silită a sumei de 2136 lei în baza titlului executoriu S.C. nr.840/11.05.2006 irevocabilă prin D.C. nr.130/25.01.2010.
S-a dispus anularea actelor de executare silită - încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr.2716/2013 din 02.12.2013 și somații din 02.12.2013 - emise în dosarul de executare silită nr.2716/2013 al B. D. A., în parte, în limita creanței bănești a cărei urmărire silită s-a prescris.
A fost obligată intimata S.C. E. BUCUREȘTI-SUCURSALA IAȘI la plata către contestatori a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare.
În baza art.45 alin.1 litera f) din OUG nr.80/2013 s-a dispus restituirea către contestatori a taxei de timbru achitate de 358,50 lei conform chitanțelor_ PA din 17.03.2014 și_ P. din 18.12.2013 la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt prin cererea adresată B. „D. A.” la data de 15.10.2013 intimata din cauza de față .. București, - Sucursala Iași a solicitat începerea procedurii de executare silită împotriva contestatorilor din cauza de față, în baza titlului executoriu Sentința civilă nr.840/11.05.2006 a Judecătoriei P. (f.48 dosar).
Prin încheierea din 15.10.2013 B. „D. A.” a admis cererea formulată și a dispus înregistrarea dosarului de executare silită 2716/2013 împotriva celor doi debitori contestatori în cauza de față (f.55 dosar).
La 18.10.2013 executorul judecătoresc a înaintat Judecătoriei Iași cererea de executare silită formulată de creditoare, solicitând încuviințarea acesteia (f.56 ds).
Prin încheierea de ședință din 28.10.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2013 instanța a executare a încuviințat cererea de executare silită formulată (f.57 ds).
La data de 02.12.2013 executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de cheltuieli 2716/02.12.2013, adresa de înștiințare a debitorilor prin care s-a adus acestora la cunoștință faptul că s-a început executarea silită, somația prevăzută de art.667 și 903 NCPC, toate aceste acte fiind comunicate debitorilor, împreună cu încheierea de încuviințare a executării silite, la data de 04.12.2013 (f.58-64 dosar).
La data de 10.12.2013 contestatorii formulează contestația de față solicitând instanței să contestate intervenită prescripția dreptului de a cere executare silită în ceea ce privește creanța bănească deținută de creditoare împotriva acestora, să anuleze pe cale de consecință încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și somațiile în privința acestei creanțe.
În drept, analizând cu prioritate în conformitate cu disp.art.248(1) NCPC, excepția lipsei calității procesual pasive invocată de B. „D. A.”, instanța a reținut că potrivit art.643 NCPC executorul judecătoresc - organ de executare silită, are calitatea de participant la procedura de executare silită, iar părțile în procedura de executare silită sunt creditorul și debitorul urmărit.
În principiu în contestația la executare părțile care au calitatea procesuală sunt cele din raportul juridic consfințit de titlul executoriu.
Cu toate acestea instanța a apreciat că în anumite forme ale contestației la executare, prezența executorul judecătoresc în procesul având ca obiect contestație la executare silită, alături de partea adversă contestatorului, este justificată nu atât pentru opozabilitatea hotărârii cât mai ales întrucât unele acte de executare emise de executor sau, dimpotrivă, refuzul îndeplinirii unor acte de executare îl poziționează pe acesta în mod implicit într-un raport juridic litigios, derivat din cel inițial, cu partea contestatoare.
Astfel, procesul verbal de cheltuieli de executare silită poate fi contestat atât de debitor cât și de creditorul obligat să le avanseze, iar într-o astfel de situație actul contestat urmează a fi analizat și în contradictoriu cu executorul judecătoresc, având în vedere faptul că suma reprezentând onorariu, stabilită de acesta, este creanța executorului judecătoresc însuși iar o apărare efectivă, utilă, a creditorului/ debitorului pe chestiunea modalității de stabilirii a cuantumului acestor cheltuieli nu este de așteptat, criteriile de stabilire a onorariului avut în vedere de executor fiind cel mai adesea străine de cunoștința părților.
La fel și în cazul contestației împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită, la cererea părților, cadrul procesual se impune a fi completat cu participarea executorului judecătoresc, cel mai în măsură să ofere explicațiile și să facă apărările necesare verificării legalității poziției sale procesuale (având în vedere faptul că în cadrul contestației la executare întâmpinare este obligatorie).
Pentru aceste motive concluzionând că legitimarea procesuală pasivă a executorului judecătoresc nu poate fi exclusă de plano în cadrul oricărei forme de contestație la executare, și în raport de faptul că în dosarul de față contestatorii solicită inclusiv cenzurarea onorariului executorului judecătoresc, instanța ra reținut calitatea procesuală pasivă în cauza de față a B. „D. A.” iar excepția invocată va fi respinsă.
În ceea ce priveștefondul contestațieila executare, deliberând, instanța a reținut caracterul întemeiat al acesteia pentru următoarele considerente:
Potrivit art.405 Cod procedură civilă, aplicabil în raporturile juridice dintre părți față de disp.art.201 din Legea nr.71/2011 „ (1)Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani. (2) Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita. (3) Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie.”
În cauză dreptul creditoarei de a cere executare silită a titlului executoriu în ceea ce privește drepturile de creanță recunoscute în cuprinsul acestuia s-a născut la data rămânerii definitive a Sentinței civile nr.840/11.05.2006 pronunțată în dosarul nr.4483/2005 al Judecătoriei P., respectiv la data pronunțării acesteia având în vedere faptul că hotărârea era supusă numai recursului și în raport de dispozițiile art.374, 376 VCPC.
Termenul s-a împlinit la data de 11.05.2009, având în vedere faptul că în tot acest interval reclamanta nu a dovedit existența vreunei cauze de suspendare sau întrerupere.
În ceea ce privește susținerile intimatei creditoare legate de faptul că dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a fost component al altor dosare, că s-a „pierdut” și că acest termen de prescripție a început să curgă numai de la data comunicării hotărârii instanța a reținut caracterul nefondat al acestora.
Creditoarea nu a probat nici un demers în intervalul menționat de natură să ateste intenția acesteia de punere în executare a hotărârii și faptul că aceasta s-a lovit de un impediment de ordin obiectiv, că a existat o împiedicare temeinic motivată la punerea în executare silită a titlului executoriu.
Prin urmare instanța a reținut că cererea de executare silită a creanței deținută în baza titlului executoriu Sentința civilă nr.840/11.05.2006 a Judecătoriei P. a fost făcută cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, aplicabil raporturilor juridice obligaționale.
Pentru motivele expuse instanța a reținut că dreptul intimatei-creditoare de a solicita executarea silită a creanței bănești în cuantum de 2136 lei era prescris la data sesizării organului de executare.
Pe cale de consecință actele de executare silită emise de executorul judecătoresc - somație din 02.12.2013 și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din aceeași dată - urmează a fi cenzurate în limita acestei creanțe în privința căreia dreptul creditorului de a obține concursul forței coercitive a statului în executarea pe cale silită s-a prescris.
Față de soluția dată contestației la executare silită și văzând dispozițiile art.451 NCPC instanța a admis cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de deplasare în cuantumul dovedit, de 50 lei, cu biletele de transport depuse la fila 96 dosar.
În ceea ce privește taxa de timbru achitată de contestatori instanța față de dispozițiile art.45 alin.1 litera f) din O.U.G. nr.80/2013 a dispus restituirea către contestatori a taxei de timbru achitate de 358,50 lei conform chitanțelor_ PA din 17.03.2014 și_ P. din 18.12.2013 la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata . Iași, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin rezoluția președintelui de complet, la primirea cererii de apel a fost stabilită în sarcina apelantei obligativitatea achitării taxei de timbru în valoare de 77,26 lei apelantul fiind citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru impusă, sub sancțiunea anulării cererii, până la primul termen de judecată.
Reține Tribunalul că potrivit dis part 470 alin 2 NCPC la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru.
Potrivit dispozițiilor alin 3 din același articol, cerințele de la alin 1 lit b și e și cele de la alin 2 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității….iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Constatând că apelanta a fost legal citată la adresa indicată în cererea de apel cu mențiunea achitării taxei de timbru impusă, dar nu s-a prezenta în instanță și nu a făcut dovada achitării taxei datorate, reținând sancțiunea nulității absolute necondiționate prevăzută de lege în cazul neachitări taxei de timbru, Tribunalul va admite excepția de nulitate invocată și va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul formulat de . Iași împotriva sentinței civile nr. 4372 din 25.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red. S.M./S.M. -6 ex.
16.01.2015
Jud. fond – D. C. E.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1370/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1341/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
