Pretenţii. Decizia nr. 1341/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1341/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 35518/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Octombrie 2014
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – D. I.
GREFIER – G. N.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1341/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către P. E. împotriva sentinței civile nr. 8600 din 04 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații P. Tg. F., A. V. Iași, A. V. Tg. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 02 octombrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 09 octombrie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8600 din 04.06.2013 a Judecătoriei Iași,
s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Orașului Târgu F., lipsei calității procesuale pasive a . de aceste pârâte. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către reclamantul P. E. în contradictoriu cu pârâții P. Târgu F., Apavital Iasi, Apavital Târgu F..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, s-a dispus respingerea, pentru următoarele motive:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel ce este subiect pasiv în raportul dedus judecății. Calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul reclamantului. Acesta din urmă a afirmat că a suferit un prejudiciu ca urmare a activității defectuoase desfășurate de pârâți, justificând în acest fel calitatea procesuală pasivă a pârâților. Dacă sunt sau nu întrunite condițiile de antrenare a răspunderii civile reprezintă o chestiune de fond ce urmează a fi apreciată pe baza probatoriului administrat
Analizând susținerile părților coroborat cu probatoriul administrat raportat la normele legale aplicabile în materie civilă, instanța de fond a constatat că reclamantul și-a întemeiat acțiunea de față pe principiile răspunderii civile conform art. 1357 Cod Civil. Pretinde reclamantul că a fost implicat într-un eveniment rutier pe . Târgu F., eveniment cauzat de existența unei guri de canal fără a preciza dacă aceasta se afla sau nu pe partea carosabilă. Pentru a dovedi această situație de fapt, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri. Din acestea rezultă că tot reclamantul a fost cel care a declarat accidentul, poliția comunicând societății de asigurare nenominalizate aspecte relatate de conducătorul auto al autoturismului implicat in accident, în mod unilateral. În baza aceleiași declarații, polițistul a emis autorizația de reparatie însă fără a întocmi vreun înscris care să teste că au fost verificate condițiile de producere ale accidentului. În concluzie, cele două acte emise de poliție, autorizatia de reparatie si adresa emisa către asigurator au fost intocmite doar pe baza informațiilor furnizate tot de către conducătorul autoturismului avariat – reclamant in prezenta cauză.
Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții nu este întemeiată, din următoarele motive:
-în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor generale pentru angajarea răspunderii civile: nu s-a dovedit existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul;
-pe baza declarațiilor reclamantului care conducea autovehiculul în momentul accidentului, care au fost reluate de agentul de poliție, reclamantul pretinde ca dovedită existența faptei ilicite, fără ca această declarație să fie supusă vreunei verificări, deși declarația provine de la partea interesată în obținerea despăgubirii;
-instanța de fond a apreciat insuficientă declarația persoanei implicate în accident, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă, întrucât interesul său este de a beneficia de plata prejudiciului suferit;
În consecință, constatând că nu s-a făcut dovada existenței fiecăruia din condițiile cerute pentru a se putea dispune angajarea răspunderii civile în sarcina pârâților, s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Sentința recurată este neîntemeiată motivat de faptul că reclamantul și-a probat cu acte acțiunea, dovedind astfel respectarea procedurilor ce succed unui accident, aspecte confirmate de agentul de poliție.
Reiterează reclamantul recurent faptul că de accident se fac vinovate cele trei pârâte.
S-a solicitat, astfel, admiterea recursului, modificarea acțiunii, admiterea cererii de chemare în judecată și acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat, legal timbrat conform rezoluției instanței de control judiciar.
Au fost anexate o . fotografii.
Intimata P. Orașului Tg. F. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, solicitând și judecata cauzei în lipsă. Nu au fost solicitate probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține faptul că recursul declarat de către reclamantul P. E. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Reține tribunalul faptul că obiectul cererii de față este reprezentat de solicitarea reclamantului recurent de antrenare a răspunderii civile delictuale a celor trei pârâte pentru prejudiciul cauzat în urma unui eveniment rutier ce a avut loc pe . Târgu F., eveniment cauzat de existența unei guri de canal .
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1357 cod civil (dispoziții invocate și de reclamant în cererea introductivă) ce prevăd condițiile răspunderii pentru fapta proprie.
Motivele de recurs sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., respectiv sentința recurată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Reține tribunalul faptul că nu este întemeiat acest motiv de recurs pentru cele ce urmează:
Răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligația de a repara prejudiciul.
Condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt:
- Prejudiciul (să fie cert, să nu fi fost reparat în prealabil de o terță persoană)
- Fapta ilicită
- Raportul de cauzalitate dintre primele două condiții
- Existența vinovăției
Din întreg probatoriul administrat în cauză tribunalul reține:
existența unui act de executare a unor lucrări de reparații din perioada 7-12.09.2012 la un Mercedes Sprinter (19.265 lei), declarația dată de reclamant la poliție, autorizația de reparații din 6.08.2012 precum și actul încheiat de serviciul poliției rutiere pe baza declarațiilor reclamantului, act necesar pentru societatea de asigurări.
La dosar nu există recunoașterea pârâtelor iar fotografiile depuse la dosar nu prezintă relevanță în judecata cererii (nepurtând nicio dată, neexistând nicio identificare a locației).
În aceste condiții, motivat de faptul că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de legiuitor (în cuprinsul art. 1357) tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat. De reținut este și faptul că, deși aplicabil în cauză este Noul Cod civil, în ceea ce privește sarcina probei este valabil art. 1169 Cod Civil vechi raportat la art. 230 al.1 lit. a din legea nr. 71 din 2011 de punere în aplicare a Lg. 287 din 2009 privind Codul civil.
În aceste condiții reclamantului recurent îi aparține sarcina dovedirii tuturor condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale, obligație neîndeplinită, motivat pentru care este nefondat motivul de recurs invocat de acesta.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul P. E. împotriva sentinței civile nr. 8600 din 4.6.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 16.10.2014.
Președinte, Doinița T. | Judecător, C. D. | Judecător, I. D. |
Grefier, N. G. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 06.12.2014
JUD. FOND – L. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 751/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1330/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
