Contestaţie la executare. Decizia nr. 1377/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1377/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 18477/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Octombrie 2014
Președinte - M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1377/2014
Pe rol judecarea recursului formulat de intimata creditoare Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr._/03.12.2013 pron. de Judecătoria Iași
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr15787/03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatoarea U. O. G. în contradictoriu cu intimata DGFP Iași și terțul poprit ..-G.S.G.S.A cu anularea actelor de executare.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că:
. Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 07.06.2013, sub nr. mai sus menționat (în antet), contestatoarea U. O. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata-creditoare ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași (înlocuită între timp de Direcția R. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în temeiul art.11 alin.3 din OUG 74/2013) ca instanța să dispună anularea adresei de înființare a popririi asupra sumelor datorate contestatoarei de terțul poprit S.C. B.R.D. – G.S.G. S.A. (din dosarul de executare_, aflat pe rolul intimatei-creditoare).
În motivare, a arătat următoarele:
Executarea silită a început la 14.01.2013, astfel încât este incident vechiul C.pr.civ..
Prin acea adresă de înființare a popririi, s-au indicat sumele ce vor fi reținute și virate în contul de Trezorerie al intimatei, cu trimitere doar la titlurile executorii nr._/06.03.2013 și nr._/14.01.2013.
În drept, a invocat și art.399-404 C.pr.civ..
În dovedirea celor afirmate, a anexat respectiva adresă.
Prin precizările depuse la 25.06.2013 (f.9), a arătat că decizia de impunere din speță nu i s-a comunicat conform dispozițiilor art.44 din OG 92/2003 și că aceasta a fost oricum emisă la un moment la care PFA U. O. G. era deja radiată.
2. La data de 12.08.2013, intimata Direcția R. a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a depus întâmpinare (f.11-12), prin care a invocat excepția inadmisibilității și a solicitat respingerea contestației.
A invocat excepția inadmisibilității (cu motivarea că pentru contestarea debitului există o altă procedură prevăzută de lege, conform art.172 alin.3 OG 92/2003) și excepția tardivității, în ceea ce privește contestarea titlului executoriu nr._/27.12.2011.
În motivarea fondului, a arătat că reclamanta nu a achitat debitul stabilit prin decizia de impunere emisă, astfel încât s-a procedat la executarea silită, dar și că aceasta a încălcat art.81 din OG 92/2003 și art.215 din legea 95/2006, nedepunând declarația fiscală.
În drept, a invocat prevederile art.115 C.pr.civ..
A atașat copiile filelor din dosarul de executare, printre care actul atacat de contestatoare, titlurile executorii la care aceasta a făcut referire, dovezile de comunicare ale actelor (f.13-14), procese-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare prin publicitate (f.18-19), anunț colectiv, somații din 14.01.2013 și din 06.03.2013 (f.22 și 24), decizia de impunere nr._/31.10.2011 (f.26-27), dovada de comunicare a acesteia (f.30-31).
3. Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare la 17.09.2013 (f.38), prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității și a reiterat argumentele anterioare pe fondul cauzei. A mai depus o . înscrisuri la termenul din 08.10.2013.
4. La data de 12.08.2013, intimata S.C. B.R.D. – G.S.G. S.A. a depus întâmpinare (f.44), prin care arătat că doar și îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
II. Aspecte procesuale
Cererea a fost legal timbrată.
La ultimul termen, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind vorba despre cele la care s-a făcut deja referire, după ce solicitase un extras din baza de date a DEPABD privind-o pe reclamantă (f.59).
III. Situația de fapt
Prin decizia de impunere nr._/31.10.2011 (f.26-27), a fost stabilită în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 2089 lei, reprezentând contribuție fiscală, dobânzi, penalități. A mai fost emisă și o decizie de calcul accesorii din 31.12.2012.
Pentru a dovedi comunicarea acestor documente către contestatoare, intimata a depus anunțuri colective și procese-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare prin publicitate, dar și dovada de comunicare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f.30-31), care atestă trimiterea actului la adresa din Iași, ..138 – 0, ., etaj 2, ..
Din extrasul din baza de date a DEPABD privind-o pe reclamantă (f.59), a rezultat că domiciliul acesteia a fost în locul respectiv până la 21.05.2010, de când s-a schimbat în Iași, ., ., etaj 4, ..
Ulterior, în temeiul acestor decizii privind obligațiile accesorii, intimata AFPM Iași a emis somațiile și titlurile executorii indicate de reclamantă, precum și adresa de înființare a popririi respectivă din 22.05.2013 (f.17). Toate aceste documente au fost comunicate odată la actualul domiciliu (f.13-14).
IV. Analiza excepției inadmisibilității
Inadmisibilitatea este o sancțiune procesuală care intervine în raport de acțiunile pe care legea nu le permite sau pentru care există o altă cale de realizare sau protejare a dreptului sau interesului dedus judecății.
În speță, acțiunea este în mod clar o contestația la executare, formulată în conformitate cu art.172 C.pr.fisc., acesta fiind și temeiul indicat.
Este adevărat că aceasta poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, precum și faptul că pentru invocarea anumitor motive, ce țin de cuantumul obligației fiscale, există calea contenciosului administrativ.
Cu toate acestea, inadmisibilitatea invocării anumitor motive într-o cale prevăzută de lege nu echivalează cu inadmisibilitatea acelei căi de atac. Astfel, contestația la executare nu devine inadmisibilă dacă motivele invocate nu pot face obiectul analizei pe această cale, ci neîntemeiată sub aspectul acelor motive.
De altfel, din argumentarea contestatorului a reieșit că acesta cunoaște diferența între cele două căi de atac, el precizând de altfel că a atacat decizia de impunere, dar că nu a primit răspuns din partea intimatei.
In consecință, instanța va respinge excepția inadmisibilității.
V. Analiza fondului
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Conform art.110 alin.2 C.pr.fisc., colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar potrivit alin.3, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Decizia de impunere poate fi un asemenea titlu, potrivit aceluiași text.
Potrivit art.141 alin.2, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere reprezintă titlu de creanță.
Analizând modul în care intimata a comunicat contestatoarei decizia de impunere în baza căreia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente, de vreme ce comunicarea s-a făcut la un domiciliul care nu era valabil.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata DGFP Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a invocat prevederile Legii nr.95/2006 potrivit cărora persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Instanța trebuia să aibă în vedere principiul instituit de legiuitor prin Legea nr.95/2006, respectiv principiul obligativității și solidarității asigurărilor sociale de sănătate în România. Susține recurenta că intimata avea obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor.
A mai susținut că toate aspectele reținute de către instanța de fond sunt eronate întrucât pe de o parte art.44 alin 2 Cod procedura fiscală a fost integral modificat, iar pe de altă parte, aceasta a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada materială și fără echivoc a acestui fapt.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citată,B.-Group Societe Generale SA a formulat întâmpinare.
.Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza titlurilor executorii nr._/06.03.2013 și nr._/14.01.2013, a fost emisă adresă de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale contestatoarei U. O. G. către B.-GSG Iași..
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a se menționează că este titlu de creanță decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii.
Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că decizia de impunere constituie titlu de creanță.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Ori ,deși recurenta a susținut că a comunicat intimatei decizia de impunere prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta nu a făcut această dovadă. Prin înscrisul depus de recurentă nu se face dovada că aceasta și-a îndeplinit obligația de comunicare a actului administrativ fiscal în conformitate cu aceste dispoziții legale.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanța de recurs reține că în mod eronat recurenta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, nerespectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
În consecință, instanța de recurs constată că decizia de impunere nu a fost comunicată contestatoarei,i fiind încălcate prevederile art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Pe cale de consecință, reținând că decizia de impunere nu a fost comunicată intimatului, instanța de recurs constată că în mod corect prima instanță a dispus anularea executării silite.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata creditoare Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr._/03.12.2013 pron. de Judecătoria Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S.M. D.T.A.M. M.A. B.I.
Red.A.M./Tehnored. M.G.
2 ex/ 29.10.2014
Jud. fond. Z. L. F. M.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Fond funciar. Decizia nr. 1362/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
