Contestaţie la executare. Decizia nr. 1393/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1393/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 9807/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Octombrie 2014
Președinte - C. I.
Judecător C. E. C.
Judecător G. C.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1393/2014
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IAȘI și C. DE A. DE SĂNĂTATE IAȘI și pe intimații P. D., M. FINANȚELOR PUBLICE – PRIN AGENȚIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ IAȘI, F. C. DE A. A AVOCAȚILOR IAȘI și AGENȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICPIULUI IAȘI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16.10.2014 și apoi pentru astăzi, 23.10.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă excepția tardivității contestației și a fost admisă contestația la executare (la poprire) formulată de contestatoarea P. D. în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția de Administrare Fiscală Iași, Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași, Casa de Asigurări de Sănătate Iași, Agenția Finanțelor Publice a Municipiului Iași și terțul poprit F. C. de A. a Avocaților Iași.
S-a dispus desființarea popririi înființate prin adresa_ din 11.02.2013, din dosarul de executare nr._ și au fost anulate actele de executare.
Au fost obligați intimații și terțul poprit în solidar să plătească contestatoarei suma de 194 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
De asemenea, prin aceeași sentință civilă s-a luat act de renunțarea contestatoarei la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu intimații și terțul poprit privind suspendarea executării silite.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că, față de data primirii adresei de înființare a popririi din 11.02.2013, respectiv data de 15.03.2013, termenul de 15 zile prevăzut de art. 409 Cod procedură civilă a fost respectat, contestația fiind formulată la 22.03.2013. Prin urmare, excepție tardivității formulării contestației a fost respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea, a mai reținut prima instanță că Ministerul Finanțelor Publice – prin Agenția de Administrare Fiscală Iași – D.G.F.P. Iași, are calitate procesuală pasivă fiind inclus în antetul adresei de înființare a popririi.
S-a mai constatat de către instanța de fond că la data de 11.02.2013 a fost emisă de intimată adresa de înființare a popririi nr._ pentru suma de 13.770 lei, în baza titlului executoriu_/27.12.2011. La dosarul de executare nu există dovada comunicării către contestatoare (la domiciliul său actual sau la sediul Cabinetului de Avocatură din Iași, .,., . a fost schimbat) a somației, titlului executoriu și a deciziei de impunere pentru suma de 13.770 lei (6.872 lei contribuții, 5901 lei dobânzi și 997 lei penalități) pentru ca acestea să poată fi contestate. Confirmarea de primire a scrisorii recomandate din 18.11.2011 de la fila 18 dosar, a fost returnată și este pentru .. 46, ., ., . 28.10.2011 (deci anterior comunicării), prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 198 la B.N.P. P. G. și P. T. V., a fost înstrăinat apartamentul menționat. Prin urmare, a reținut instanța de fond că nu au fost respectate prevederile art. 44 din O.U.G. nr. 92/2003. Comunicarea prin publicitate este subsidiară celei prin poștă, cu scrisoare recomandată și confirmare de primire.
Prin urmare, prima instanță a reținut că titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu, justificându-se astfel anularea formelor de executare (în limitele investirii pentru somația și titlul_/27.12.2011 ce au stat la baza emiterii adresei de înființare a popririi pentru suma de 13.770 lei). Celelalte acte vizează alte decizii de impunere, fiind ulterioare adresei de poprire contestate. În consecință, s-a reținut că adresa de înființare a popririi este emisă nelegal, astfel că se impune anularea acesteia.
S-a mai constatat de instanța de fond că în dosarul de executare nr._ nu există nici o dovadă a faptului că petiționara-contestatoare datorează vreo sumă de bani fondului conform Legii nr. 95/2006, respectiv că a realizat venituri pentru care nu a plătit contribuții de asigurări de sănătate.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis contestația la executare și a dispus anularea formelor de executare și desființarea popririi înființate prin adresa nr._/11.02.2013 din dosarul de executare nr._.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați intimații și terțul poprit în solidar să plătească contestatoarei suma de 194 lei reprezentând cheltuieli de judecată, iar în baza disp. art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea de către contestatoare la judecarea cererii promovată în contradictoriu cu intimații și terțul poprit privind suspendarea executării silite.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs atât Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în calitate de parte ce se subrogă în drepturile Administrației Finanțelor Publice a mun. Iași, cât și Casa de Asigurări de Sănătate Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a susținut că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că nu s-a făcut dovada respectării prevederilor art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală. Astfel, pe de o parte, art. 44 alin. 2 a fost modificat integral, iar pe de altă parte CAS Iași a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada materială și fără echivoc a acestui fapt. La momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere pe numele contestatoarei, art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventă cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale, ci prevedea că „actul administrativ fiscal se comunică prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire”. În acest sens, există la dosar corespondența restituită, contestatoarea nefiind găsită acasă pentru a ridica scrisoarea recomandată adresată acesteia cu confirmare de primire, ce conținea actul administrativ fiscal care a stat la baza executării silite. Din aceste motive, CAS Iași a procedat la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal, în concordanță cu noile reglementări instituite prin O.G. nr. 92/2003.
Recurenta a mai susținut faptul că potrivit Legii nr. 95/2006, persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Prin Legea nr. 95/2006 s-a instituit în sarcina oricărei persoane care desfășoară activități independente obligația expresă și absolută de a depune declarații trimestriale la casele de asigurări de sănătate, precum și de a achita contribuția datorată în baza acestor declarații. Totodată, în art. 261 s-a prevăzut faptul că în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări, prin organe proprii, urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere. Potrivit acestor dispoziții legale, obligația de a-și declara veniturile și de a face dovada plății integrale a contribuțiilor revenea în primul rând contestatorului. Codul de procedură fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale și obligațiile accesorii în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul. Or, din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Tot prin cererea de recurs, recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, ANAF DGFP.
Pentru toate aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Iași a susținut în motivarea recursului faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care de la data de 01.07.2012 întreaga activitate de executare silită se află în competența ANAF, calitatea de parte procesuală a CAS Iași fiind transferată de drept către această instituție. Astfel, toate dosarele de executare silită întocmite pentru fiecare contribuabil au fost predate în integralitate către ANAF – AFP, în temeiul art. V alin. 5 din O.U.G. nr. 125/2011.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Intimata F. C. de A. a Avocaților Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației la executare. Totodată, prin întâmpinare, intimata a invocat și excepția tardivității formulării contestației la executare, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins această excepție. În motivare, intimata a mai susținut faptul că decizia de impunere i-a fost comunicată în mod legal debitoarei, în conformitate cu prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003, precum și faptul că apărările care vizează fondul deciziei de impunere nu pot fi valorificate în cadrul acestei contestații la executare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursurile formulate de către recurentele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și Casa de Asigurări de Sănătate Iași sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, contestatoarea P. D. a formulat contestație la poprirea înființată prin adresa de înființare a popririi nr._/11.02.2013 în dosarul de executare nr._, solicitând admiterea contestației, desființarea popririi și anularea formelor de executare.
Prin sentința civilă recurată, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția de Administrare Fiscală, Direcția G. a Finanțelor Publice Iași, Casa de Asigurări de Sănătate Iași, Agenția Finanțelor Publice a mun. Iași și terțul poprit F. C. de A. a Avocaților Iași.
Recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Iași a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că instituția are calitate procesuală pasivă în cauză.
Or, raportat la dispozițiile legale aplicabile, instanța de recurs constată că aceste excepții invocate de către recurente sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art. V alin. 1 din O.U.G. nr. 125/2011, începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012.
Potrivit art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 74/2013, „Începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. 1 se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, (…)”, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, „Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prevederilor alin. 3, preiau activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale județene ale finanțelor publice absorbite din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora”.
De asemenea, potrivit disp. art. 13 alin. 1 din H.G. nr. 520/2013, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică, administrații județene ale finanțelor publice.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și faptul că adresa de înființare a popririi a fost emisă de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, instanța de recurs reține că Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Casa de Asigurări de Sănătate Iași nu au calitate procesuală pasivă în prezenta contestație formulată de către contestatoarea P. D.. De asemenea, faptul că somația din 27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011 (care a stat la baza înființării popririi) au fost emise de către Casa de Asigurări de Sănătate Iași nu conferă calitate procesuală pasivă acestei instituții raportat la disp. art. V din O.U.G. nr. 125/2013, calitate procesuală pasivă având doar Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași care, în temeiul H.G. nr. 520/2013 și a O.U.G. nr. 74/2013, s-a subrogat în drepturile Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Iași.
Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că sunt întemeiate susținerile recurentelor referitoare la faptul că Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Finanțelor Publice și Casa de Asigurări de Sănătate Iași nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește susținerile recurentei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași referitoare la faptul că în speță s-a făcut dovada respectării disp. art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală, instanța de recurs reține că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, se reține de către instanța de recurs că la data de 31.10.2011, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr._, pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS în cazul contribuabililor persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, pentru perioada ianuarie 2006 – septembrie 2011. Din cuprinsul acestei decizii de impunere rezultă că debitoarea datorează suma totală de_ lei cu titlu de contribuție (6872 lei), dobânzi (5901 lei) și penalități de întârziere (997 lei).
În baza acestei decizii de impunere au fost emise de către Casa de Asigurări de Sănătate Iași titlul executoriu nr._/27.12.2011 și somația nr._/27.12.2011, iar în baza titlului executoriu nr._ din 27.12.2011 a fost emisă adresa de înființare a popririi nr._/11.02.2013.
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, la art. 110 alin. 3 lit. a precizându-se că este titlu de creanță decizia de impunere. În același sens, potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a se menționează că este titlu de creanță decizia de impunere.
Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, instanța de recurs reține faptul că decizia de impunere nr._/31.10.2011 constituie titlu de creanță.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol (forma în vigoare la momentul emiterii deciziei de impunere), actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Potrivit disp. art. 44 alin. 21 din O.G. nr. 92/2003, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin. 2, actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace: prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/ împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal; prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. Potrivit disp. art. 44 alin. 22 din O.G. nr. 92/2003, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. 21, aceasta se realizează prin publicitate. În art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 este reglementată modalitatea în care se realizează comunicarea prin publicitate, respectiv „prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
În consecință, față de aceste dispoziții legale, instanța de apel reține că modalitatea de comunicare prin publicitate este o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective.
Or, în speță, instanța de recurs reține că recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași nu a făcut dovada faptului că ar fi comunicat intimatei P. D., în conformitate cu dispozițiile legale, decizia de impunere nr._/31.10.2011.
Astfel, potrivit certificatului de înregistrare fiscală depus la fila 79 dosar fond, Cabinet Avocat P. D. are sediul în Iași, ., ., .. Or, recurenta nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere la această adresă, ci la o altă adresă, respectiv Iași, .. 46-0, . dosar fond). Imobilul situat în Iași, .. 46 a fost proprietatea contestatoarei P. D., fiind înstrăinat de către aceasta la data de 28.10.2011, potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 198.
În consecință, instanța de recurs reține, pe de o parte, faptul că recurenta nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere la sediul Cabinetului Avocat P. D., iar pe de altă parte faptul că la data comunicării deciziei de impunere la adresa din Iași, .. 46 (18.11.2011), contestatoarea nu mai locuia la acea adresă, imobilul fiind înstrăinat din data de 28.10.2011.
În aceste condiții, instanța de recurs reține faptul că în mod corect instanța de fond a reținut că decizia de impunere nr._/31.10.2011 nu a fost legal comunicată contestatoarei, încălcându-se prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003.
Prin urmare, instanța de recurs reține că titlul de creanță, respectiv decizia de impunere, nu a devenit titlu executoriu. Având în vedere și disp. art. 141 din O.G. nr. 92/2003, instanța de recurs reține că recurenta a procedat la executarea silită în absența unui titlu executoriu, astfel încât în mod corect instanța de fond a dispus desființarea popririi înființate prin adresa nr._/11.02.2013 și anularea formelor de executare.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și va păstra sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr._/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea P. D. în contradictoriu cu intimații Ministerului Finanțelor Publice, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Menține dispozițiile primei instanțe referitoare la respingerea excepției tardivității contestației la executare, la admiterea contestației la executare în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și F. C. de A. a Avocaților Iași și la renunțarea la judecata cererii de suspendare a judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I.C. C.C.E. C.G. B.D.M.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 16.01.2015
Judecător fond: P. D.
| ← Cereri. Decizia nr. 765/2014. Tribunalul IAŞI | Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 3351/2014.... → |
|---|
