Contestaţie la executare. Decizia nr. 1390/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1390/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 2089/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Octombrie 2014
Președinte - C. I.
Judecător C. E. C.
Judecător G. C.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1390/2014
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta A.N.A.F.- A.F.P. IAȘI și pe intimatul P. I., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16.10.2014 și apoi pentru astăzi, 23.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8485/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul P. I. în contradictoriu cu intimata C.A.S. Iași și s-a dispus anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr._/2011 al intimatei, respectiv somația din 27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate – Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 30.06.2011 deciziile de impunere nr. 5535-08, nr. 5039-07 și 5039-09 prin care, pe baza comunicărilor din partea A., a calculat contribuția datorată de către contestator cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de_ lei, dobânzi de_ lei și penalități de întârziere de 6571 lei, calculate în anexa la decizie. Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform disp. art. 110 din O.G. nr. 92/2003 și instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Potrivit disp. art. 141 Cod procedură fiscală, „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător”. Conform disp. art. 35 din Ordinul 617/2007, în conformitate cu art. 215 alin. 3 din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A..
În ceea ce privește decizia de impunere emisă de către CAS și care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației comunicate contestatorului, instanța de fond a reținut că decizia de impunere emisă de CAS constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor legale invocate, în cazul persoanelor fizice ce se asigură pe bază de contract de asigurare. Textul de lege invocat de către intimată în susținerea abilitării sale legale de a emite acte de creanță este explicit și clar în acest sens.
S-a mai reținut că intimata nu a dovedit că a încheiat un contract de asigurare cu contestatorul, ci a susținut că a emis decizia de impunere folosind declarațiile de venituri transmise de A., lucru permis de lege doar în situația existenței contractului, dar a lipsei declarațiilor anuale sau trimestriale privind veniturile realizate. Este real că în cazul neachitării sumelor FNUASS și a majorărilor de întârziere, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele județene, procedează la măsuri de executare silită, fiind organ de executare abilitat prin lege, dar, conform disp. art. 372 Cod procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Chiar dacă contestatoarea era obligată să își asigure sănătatea, potrivit art. 259 alin. 4 din Legea 95/2006, în lipsa unui contract de asigurare intimata nu este abilitată a emite decizie de impunere ce constituie titlu de creanță, care la scadență devine titlu executoriu, nu se poate proceda la executarea silită a acestuia.
În consecință, a reținut prima instanță că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care a admis contestația la executare formulată și a anulat executarea silită însăși, în temeiul disp. art. 174 alin. 3 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susținut faptul că potrivit Legii nr. 95/2006, persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Prin Legea nr. 95/2006 s-a instituit în sarcina oricărei persoane care desfășoară activități independente obligația expresă și absolută de a depune declarații trimestriale la casele de asigurări de sănătate, precum și de a achita contribuția datorată în baza acestor declarații. Totodată, în art. 261 s-a prevăzut faptul că în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări, prin organe proprii, urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere. Potrivit acestor dispoziții legale, obligația de a-și declara veniturile și de a face dovada plății integrale a contribuțiilor revenea în primul rând contestatorului. Codul de procedură fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale și obligațiile accesorii în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul. Or, din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Pentru toate aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Intimatul P. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a invocat prevederile art. 222 din Legea nr. 95/2006 și a susținut că recurenta nu și-a respectat obligația de a-l înștiința anual cu privire la existența în sarcina sa a vreunei obligații bănești. Comunicarea titlului de creanță, precum și a titlului executoriu și a somației, a avut loc la un interval mai mare de 4 ani de la data nașterii creanțelor pretinse. Or, în acest interval de timp, au curs dobânzi și penalități la un debit nedatorat, despre a cărui existență nu a avut cunoștință. Mai susține intimatul că în lipsa unui contract de asigurare încheiat cu recurenta, un raport juridic obligațional nu poate lua naștere ope legis, neexistând o dispoziție legală expresă în acest sens. orice interpretare contrară ar conduce la concluzia că normele în materie nu sunt suficient de clare, putându-se vorbi, pe cale de consecință, de o încălcare a principiului previzibilității actelor normative. Or, cu privire la acest aspect s-a pronunțat CEDO.
Intimatul mai susține că nici principiul obligativității și solidarității, invocat de recurentă, nu este de natură a conduce la existența unui raport juridic obligațional deoarece din cuprinsul disp. art. 215 alin. 3, art. 218 și art. 257 din Legea nr. 95/2006 rezultă existența unui drept al contribuabilului de a-și alege casa de asigurări de sănătate cu care să încheie un contract.
Pentru toate aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea recursului.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 30.06.2011, recurenta a emis pe numele contestatorului deciziile de impunere nr. 5039_07, nr. 5039_08 și nr. 5039_09, pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS în cazul contribuabililor persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A., pentru anii 2007, 2008 și 2009.
În baza acestor decizii de impunere au fost emise titlul executoriu nr._/27.12.2011 și somația nr._/27.12.2011.
Potrivit disp. art. 110 din O.G. nr. 92/2003, decizia de impunere constituie titlu de creanță, iar potrivit art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 172 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, contestația la executarea silită poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Potrivit disp. art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii”.
În consecință, față de aceste prevederi legale, se reține de către instanța de recurs că decizia de impunere poate fi contestată în mod distinct, în conformitate cu prevederile art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003. Legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatorului prin deciziile de impunere nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite. Instanța investită cu judecarea contestației la executare nu se poate pronunța asupra valabilității deciziei de impunere, pentru acest aspect fiind instituită de lege o cale specială de atac ( art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003).
De altfel, prin decizia nr. XIV din 05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționându-se recursul în interesul legii, s-a reținut că „posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ”.
În speță, instanța de recurs reține că prin acțiunea introductivă contestatorul a invocat prevederile art. 222 din Legea nr. 95/2006 și a susținut că intimata nu și-a respectat obligația de a-l înștiința anual cu privire la existența obligației de plată a vreunei sume de bani. Astfel, titlul de creanță i-a fost comunicat după 3 ani de la data nașterii creanțelor, în acest interval de intim curgând dobânzi și penalități la un debit despre a cărui existență nu avea cunoștință. De asemenea, contestatorul a invocat prevederile art. 211, art. 215 alin. 3 și art. 218 din Legea nr. 95/2006, susținând că această calitate de asigurat nu se dobândește ope legis, fiind un drept al persoanei fizice/juridice, care este liberă să își aleagă casa de asigurări de sănătate cu care să încheie contract de asigurare. contestatorul a precizat și faptul că doar în baza unui contract de asigurare preexistent ar fi putut beneficia de servicii medicale în schimbul plății periodice a contribuțiilor aferente, lipsa contractului fiind echivalentă cu inexistența unor raporturi juridice obligaționale între el și casa de asigurări. Prin urmare, a concluzionat contestatorul că deciziile de impunere nr. 5039_07, nr. 5039_08 și nr. 5039_09 din 30.06.2011 nu consfințesc existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar în condițiile nevalabilității titlului de creanță, pârâta a emis un titlu executoriu și o somație neconforme cu dispozițiile legale în vigoare, respectiv art. 141 Cod procedură fiscală. Or, toate aceste susțineri ale intimatului – contestator nu prezintă relevanță în cauză întrucât reprezintă apărări de fond împotriva deciziilor de impunere, decizii care însă nu pot fi contestate pe calea contestației la executare. Orice apărări de fond sau formă împotriva conținutului deciziei de impunere țin exclusiv de competența organului jurisdicțional competent să soluționeze contestația formulată în conformitate cu prevederile art. 205 și art. 207 Cod procedură fiscală.
În consecință, instanța de recurs constată că în mod greșit instanța de fond a admis contestația la executare și a dispus anularea actelor de executare.
În plus, instanța de recurs reține și faptul că intimatul – contestator a formulat contestație împotriva deciziilor de impunere, iar prin sentința nr. 3038/CA/07.08.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ (irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 1214/24.03.2014 a Curții de Apel Iași) a fost respinsă contestația formulată de contestatorul P. I. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Pe cale de consecință, prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat legalitatea și temeinicia deciziilor de impunere care au stat la baza emiterii titlului executoriu contestat în prezenta cauză.
În condițiile în care deciziile de impunere nu au fost desființate, iar contestatorul nu a invocat și alte aspecte de nelegalitate a executării silite, instanța de recurs constată că somația din 27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011 sunt legale și temeinice, în mod greșit instanța de fond admițând contestația la executare și anulând aceste acte.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința instanței de fond în sensul că va respinge contestația la executare formulată de contestatorul P. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr. 8485/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge contestația la executare promovată de contestatorul P. I. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I.C. C.C.E. C.G. B.D.M.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 16.01.2015
Judecător fond: B. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1396/2014. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 768/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
