Cereri. Decizia nr. 765/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 765/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 470/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Octombrie 2014
Președinte - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 765/2014
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror - A. C.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe apelant G. E. L. și pe intimat S. C. DE PSIHIATRIE SOCOLA IAȘI, având ca obiect alte cereri INTERNARE MEDICALĂ NEVOLUNTARĂ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelanta, prin av. O., lipsind reprezentantul intimatei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- prin Serviciul Registratură, la data de 16.07.2014, respectiv 30.07.2014, a depus la dosarul cauzei dovada consimțământului informat al apelantei, după care:
Instanța pune în discuție excepția lipsei de interes a apelantei în formularea prezentei căi de atac, invocate la un termen anterior de instanță și acordă cuvântul, în subsidiar, asupra fondului apelului.
Av. O., pentru apelantă, solicită instanței respingerea excepției lipsei de interes a apelantei în promovarea apelului, apreciind că apelanta și-a dovedit interesul chiar prin motivele de apel, precum și admiterea cererii de apel ca fiind întemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea excepției lipsei de interes a apelantei în promovarea cererii de apel, respingerea cererii de apel și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași ca fiind legală și temeinică.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1069/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
„Admite cererea, ce formează obiectul cauzelor cu nr._ și nr._, formulată de către reclamantul S. C. de Psihiatrie „Socola” Iași, cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâta G. E., CNP_, cu domiciliul în Iași, .. 50 A, județul Iași.
Confirmă măsura internării nevoluntare a pârâtei G. E., CNP_, măsură dispusă prin Hotărârea nr. 96/07.01.2014 de către Comisia de propunere a internării nevoluntare din cadrul Spitalului C. de Psihiatrie Socola Iași.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu av. C. B. (în cuantum de 100 lei – conform delegației 0481 din 14.01.2014) să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
„La data de 06.01.2014, numiții V. D., în calitate de agent de poliție, și A. I., în calitate de polițist local, ambii din cadrul Secției a – V - a Poliție – Serviciul de ordine publică, au încheiat procesul-verbal prin care au arătat că au condus-o pe pârâta G. E. la S. C. de Psihiatrie „Socola” Iași, la solicitarea numitului G. D., soțul bolnavei, întrucât aceasta prezenta halucinații și tulburări de comportament, amenințându-l cu moartea.
Comisia medicală întrunită în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 487 din 2002, privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări psihice, republicată, a hotărât internarea nevoluntară a pârâtei diagnosticată cu tulburare delirantă organică (hotărârea nr. 96/07.01.2014). Comisia medicală a avut în vedere simptomele manifestate de către aceasta în momentul internării.
Din înscrisurile comunicate de către reclamant, instanța reține că pacienta prezenta, la momentul aducerii sale la S. C. de Psihiatrie Socola, heteroagresivitate și comportament halucinator (fila 25).
În conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 487 din 2002, republicată, o persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăște că persoana suferă de o tulburare psihică și consideră că: a) din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane; b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.
În sensul Legii nr. 487 din 2002, republicată, prin persoană cu tulburări psihice se înțelege persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de substanțe psihoactive, ale cărei manifestări se încadrează în criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica psihiatrică (art. 5 lit. a), iar prin persoană cu tulburări psihice grave se înțelege persoana cu tulburări psihice care nu este în stare să înțeleagă semnificația și consecințele comportamentului său, astfel încât necesită ajutor psihiatric imediat.
Așadar, pentru a se dispune internarea nevoluntară, trebuie întrunite cumulativ condițiile referitoare la existența unui diagnostic oferit de un medic de specialitate, iar, pe de altă parte, fie existența unui pericol iminent pentru sine sau pentru alte persoane, fie degradarea stării de sănătate.
Din înscrisurile administrate în prezenta cauză, instanța reține că sunt îndeplinite aceste condiții prealabile, întrucât pârâta G. E., CNP_, prezintă diagnosticul de tulburare delirantă organică,, a mai fost internată anterior cu diagnosticul de tulburare psihotică acută, tulburare delirantă organică, tulburare organică de personalitate (în perioadele 04.11.2008 – 16.11.2008, 23.11.2008 – 28.11.2008, 16.05.2010 – 28.05.2010, 02.07.2010 – 19.07.2010, 13.09.2011 – 05.10.2011, 19.12.2012 – 08.01.2013, 19.01.2013 – 04.02.2013), iar prin refuzul de administrare a medicamentației adecvate exista pericolul iminent al degradării sănătății acesteia. Or, scopul procedurii reglementate de art. 53 și următoarele din Legea nr. 487/2002, republicată, vizează în principal protecția sănătății mintale, precum și în mod direct a persoanelor care suferă de tulburări psihice.
Prin urmare, instanța apreciază că măsura internării constituie măsura optimă pentru protecția reală a stării de sănătate a acesteia.
Așadar, instanța, în conformitate cu prevederile art. 62 din Legea nr. 487 din 2002, republicată, va admite cererea reclamantului, ce formează obiectul cauzelor cu nr._ și nr._, și va confirma măsura internării nevoluntare a pârâtei G. E., CNP_, măsură dispusă prin Hotărârea nr. 96/07.01.2014, de către Comisia de propunere a internării nevoluntare din cadrul Spitalului C. de Psihiatrie Socola Iași.
Având în vedere că asistența judiciară este obligatorie, potrivit prevederilor art. 62 alin.3 din Legea nr. 487/2002, republicată, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariul de apărător din oficiu - av. C. B. (în cuantum de 100 lei – conform delegației 0481 din 14.01.2014) să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta G. E. L. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în baza art. 186 alin. 2 Cod procedură civilă solicită repunerea în termenul de declarare a apelului.
Arată apelanta că la termenul din 27.01.2014, apelanta a solicitat acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător ales, având în vedere că asistența juridică este obligatorie. Această cerere nu a fost soluționată de către prima instanță, în sensul că nu a dispus admiterea sau respingerea acesteia.
La data de 27.01.2014, când s-a pronunțat prima instanță asupra cererilor formulate de către reclamantă, apelanta era internată în spital.
Pe fond, arată că cererea ce formează obiectul dosarului_ a fost depusă la data de 08.01.2014 si ca aceeași cerere ce formează obiectul dosarului nr._ a fost înregistrată la data de 09.01.2014.Ambele cereri se referă la aceeași hotărâre nr. 96/2014, acțiunea fiind admisă cu referire la această hotărâre a Comisiei de propunere a internării nevoluntare. Si ca instanța de fond reține în mod eronat faptul că pârâta refuză tratamentul medicamentos și, ca urmare, există pericolul degradării sănătății acesteia.
Arată apelanta că instanța nu face nici o referire la hotărârea nr. 586/16.01.2014 care a fost emisă de aceeași comisie întrunită prin decizia nr. 1/06.01.2014.
Intimata a formulat întâmpinare (fila 13 dosar apel), prin care a solicitat respingerea apelului ca tardiv formulat, iar pe fond ca neîntemeiat.
S-au administrat probe noi în apel, respectiv înscrisuri.
La termenul din 30.04.2014, Tribunalul, având în vedere art. 437 alin. 1, art. 152 NCPC și art. 7 din Legea 76/2012, a calificat calea de atac ca fiind apel .
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată următoarele:
În mod prioritar, văzând disp. art. 248Noul Cod procedură civilă, Tribunalul constată că se impune a fi respinsă excepția tardivității și a fi admisă cererea de repunere în termenul de apel având în vedere dispozițiile art. 186 NCPC, care prevăd:
„ (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen. „
Tribunalul constată că apelanta a făcut dovada motivului temeinic justificat care a împiedicat-o a exercita apelul în termenul legal. Astfel, în fața instanței de apel s-a depus (fila 7 dosar apel) biletul de externare a apelantei ce dovedește împrejurarea că apelanta a fost internată în perioada 06.01.2014 – 05.02.2014.
Ori, cererea de apel a fost promovată la data de 07.02.2014, în termenul legal ,față de data externării apelantei.
Tribunalul constată, de asemenea, că apelanta și-a legitimat interesul pentru promovarea cererii de apel, interesul acesteia îndeplinind condițiile necesare, respectiv să fie legitim, personal și direct ,născut și actual.
Pe fond, Tribunalul constată cererea de apel ca fiind vădit neîntemeiată.
Tribunalul notează, analizând probatoriul administrat în cauză, că instanța de fond a stabilit situația de fapt în mod corect în urma unei analize atente a ansamblului probator administrat și a procedat la o aplicare riguroasă a prevederilor legale respectiv art. 54 din Legea 487/2002. Tribunalul observa ca la date de 07.01.2014 Comisia medicală întrunită în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 487 din 2002, privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări psihice, republicată, a hotărât internarea nevoluntară a pârâtei diagnosticată cu tulburare delirantă organică (hotărârea nr. 96/07.01.2014). Comisia medicală a avut în vedere simptomele manifestate de către aceasta în momentul internării.
Din înscrisurile depuse la fond, Tribunalul reține că pacienta prezenta, la momentul aducerii sale la S. C. de Psihiatrie Socola, heteroagresivitate și comportament halucinator. Prin urmare, instanța de fond a apreciat in mod legal si temeinic că măsura internării constituia măsura optimă pentru protecția reală a stării de sănătate a apelantei.
Deși apelanta a invocat faptul că instanța de fond nu ar fi avut în vedere și hotărârea nr. 586/16.01.2014 a Spitalului C. de Psihiatrie Socola Iași – Comisia de propunere a internării nevoluntare(depusă la fila 12 dosar_ ), Tribunalul constată că în cuprinsul acestei hotărâri s-au reținut, în esență, aceleași motive și același diagnostic al pacientei Grosul E. – L., propunându-se internarea nevoluntară a pacientei la fel ca și prin hotărârea nr. 96/07.01.2014.
În considerarea celor anterior expuse, Tribunalul urmează, în baza art. 480 NCPC, a respinge apelul și a păstra sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de apelanta G. E. L.
Respinge excepția tardivității formulării apelului și excepția lipsei de interes a apelantei.
Respinge apelul declarat de pârâta G. E. L. C.N.P._ domiciliată în Iași, ..50A cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat O. C. E. cu sediul în Iași, .. 85, .,. cu intimatul S. C. de Psihiatrie Socola Iași cu sediul în Iași, ., împotriva sentinței civile nr. 1069/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ , sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.10.2014.
Președinte, Judecător,
E.-C. P. A. M. C.
Grefier,
F. L. I.
Red. E.C.P.
Tehnored. M.M.D.
5 ex./19.01.2015
Judecător fond E. C. B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 768/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1393/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
