Daune cominatorii. Decizia nr. 173/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 20762/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Martie 2014
Președinte - E. C. F.
Judecător - C. E. C.
Grefier - D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 173/2014
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanții M. IAȘI și P. M. IAȘI și pe intimații A. S. și ., având ca obiect obligație de a face daune cominatorii; autorizarea obligației de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 28.02.2014 și apoi pentru astăzi, 07.03.2014, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 5099/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. S. în contradictoriu cu pârâții M. Iași, P. M. Iași și S.C. C. S.A. Iași și au fost obligați pârâții, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 200 lei/zi de întârziere, la desființarea lucrările de construcție efectuate pe terenul în suprafață de 498 m.p. proprietatea reclamantului, situat în Iași, ., cu nr. cadastral_, și la readucerea imobilul la stadiul inițial, prin refacerea stratului de iarbă ce exista pe locul edificării aleii pietonale. Totodată, a fost autorizat reclamantul să realizeze lucrările menționate pe cheltuiala pârâților, în caz de refuz din partea pârâților. De asemenea, prin aceeași sentință civilă au fost obligați pârâții la plata către reclamant, în solidar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8,30 lei și la plata, în solidar, în contul d-lui expert Keller Viktor, din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Iași, a sumei de 825 lei reprezentând onorariu definitiv.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2474 din 10.08.2007 de B.N.P. I. P., reclamantul A. S. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 498 m.p., situat în intravilanul municipiului Iași, . (fostă .. 99), jud. Iași, având categoria de folosință „curți – construcții” cu nr. cadastral_, înscris în Cartea Funciară nr._ a localității Iași. Dreptul de proprietate al reclamantului a fost înscris în Cartea Funciară nr._ (nr. CF vechi_), astfel cum rezultă din încheierea nr._ din 27.08.2007 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași și extrasul de carte funciară pentru informare nr._ din 14.02.2013. Prin adresa nr._ din 29.05.2012 emisă de către M. Iași se arată că a fost inclusă în programul pârâtei S.C. C. S.A. Iași executarea lucrărilor de amenajare a unei alei pietonale, din pavele, pe Esplanada N., la intersecția .. Sălciilor. Aceste lucrări au fost efectuate în luna iunie 2012 de către angajați ai S.C. C. S.A. Iași, martorul L. P. declarând că reclamantul a solicitat explicații Primăriei, însă nu i-a dat nimeni niciun răspuns. De altfel, realizarea acestei pietonale pe terenul situat în Iași, ., județul Iași a fost confirmată și de către pârâta S.C. C. S.A. Iași, prin întâmpinarea depusă la dosar, prin care a susținut că nu a fost de rea-credință, punând în aplicare doar o dispoziție a Direcției Tehnice a Primăriei Iași. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie s-a constatat că pe terenul proprietatea reclamantului A. S. se află o alee pietonală cu pavele, amenajată de către S.C. C. S.A. Iași, în suprafață de 27 m.p., delimitată de punctele 2,3,11,6,7,10,2 în Planul de amplasament și delimitare – anexa nr. 1 la raportul de expertiză.
Potrivit disp. art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
A mai reținut instanța de fond că angajarea răspunderii civile delictuale impune verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea ilicită a pârâtului și paguba suferită, precum și existența vinovăției autorului faptei ilicite. Fapta ilicită săvârșită de către pârâți constă în edificarea aleii pietonale pe un teren ce nu face parte din domeniul public sau privat al unității administrativ teritoriale, iar prejudiciul suferit de către reclamantul A. S., în calitate de proprietar al terenului situat în Iași, ., este urmarea încălcării unuia dintre atributele dreptului de proprietate, și anume acela de a dispune de lucrul său așa cum consideră de cuviință, legătura de cauzalitate dintre acțiunea reclamanților și prejudiciul material produs fiind evidentă. Referitor la vinovăția autorilor faptei ilicite, fie că au dispus edificarea aleii pietonale, fie că au adus la îndeplinire această dispoziție, instanța de fond a reținut culpa acestora ce rezultă din nedepunerea unor minime diligențe în vederea aflării situației juridice a imobilului, în condițiile în cadre dreptul de proprietate al reclamantului a fost adus la cunoștința terților prin înscrierea acestuia în cartea funciară. De asemenea, s-a reținut că împrejurarea că pârâta S.C. C. S.A. Iași nu ar fi fost de rea-credință nu are relevanță, răspunderea civilă delictuală fiind angajată pentru culpa cea mai ușoară.
În consecință, instanța de fond a constatat întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1349 Cod civil, constatând totodată că nu se poate reține niciuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere prevăzute de art. 1351 – art. 1354 Cod civil.
Prima instanță a mai reținut și faptul că repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare (art. 1386 alin. 1 Cod civil), iar cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat (art. 1382 Cod civil). De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1527 Cod civil, creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă. Dreptul la executare în natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum și orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă. În cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația (art. 1528 alin. 1 Cod civil).
Prin urmare, instanța de fond, în temeiul prevederilor art. 1349, art. 1386 alin. 1, art. 1382, art. 1527 și art. 1528 alin. 1 Cod civil, a obligat pârâții, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 200 lei/zi de întârziere, să desființeze lucrările de construcție efectuate pe terenul în suprafață de 498 m.p., proprietatea reclamantului, situat în Iași, ., cu nr. cadastral_, și să readucă imobilul la stadiul inițial, prin refacerea stratului de iarbă ce exista pe locul edificării aleii pietonale. Totodată, în caz de refuz din partea pârâților, instanța a autorizat pe reclamant să realizeze lucrările menționate, pe cheltuiala pârâților.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs M. Iași și P. M. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că pavelele amplasate pe terenul situat la intersecția străzilor N. cu Sălciilor au fost scoase, la acest moment terenul fiind adus la stadiul inițial. Întrucât S.C. C. S.A. a procedat la desființarea lucrărilor și eliberarea amplasamentului, cu toate că nu a fost creat nici un prejudiciu, apreciază recurenții că acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect, litigiul între părți fiind stins.
În ceea ce privește obligația de a reface stratul de iarbă, recurenții susțin că acesta este imposibil de adus la îndeplinire. De asemenea, recurenții susțin că în mod greșit instanța de fond a dispus îndeplinirea obligației sub sancțiunea daunelor cominatorii pe fiecare zi de întârziere în condițiile în care, prin dispozitivul sentinței a autorizat și reclamantul să aducă la îndeplinire măsurile dispuse. Astfel, este vorba despre executarea unei obligații de a face, iar potrivit art. 580 ind. 3 Cod procedură civilă, „pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii”.
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata în solidar a onorariului expertului, apreciază recurenții că această probă a fost administrată pentru a dovedi acțiunea dedusă judecății. Potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, investește instanța cu soluționarea unei anumite cauze și are obligația procesuală de a-și proba pretențiile. Potrivit art. 170 Cod procedură civilă, când se încuviințează o expertiză, partea care a propus-o este obligată ca în termen de 5 zile să depună suma statornicită. Dacă proba a fost dispusă din oficiu, cheltuielile de administrare a probei pot fi puse și în sarcina ambelor părți.
Pentru aceste considerente, pârâții au solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
La termenul de judecată din 24.01.2014 instanța a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind apel.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. S. a solicitat obligarea pârâților M. Iași, P. M. Iași și S.C. C. S.A., sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 200 lei/zi întârziere, la desființarea lucrărilor de construcție efectuate pe terenul proprietatea sa situat în Iași, . și la aducerea terenului în stadiul inițial prin refacerea stratului de iarbă ce exista pe locul unde a fost construită ., reclamantul a solicitat ca, în caz de refuz din partea pârâților, să fie el autorizat să realizeze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Prin sentința civilă apelată, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul A. S. în contradictoriu cu pârâții M. Iași, P. M. Iași și S.C. C. S.A. Iași și a obligat pârâții, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 200 lei/zi de întârziere, la desființarea lucrărilor de construcție efectuate pe terenul în suprafață de 498 m.p. proprietatea reclamantului, situat în Iași, ., cu nr. cadastral_, și la readucerea imobilul la stadiul inițial, prin refacerea stratului de iarbă ce exista pe locul edificării aleii pietonale. Totodată, a fost autorizat reclamantul să realizeze lucrările menționate pe cheltuiala pârâților, în caz de refuz din partea acestora. De asemenea, prin aceeași sentință civilă au fost obligați pârâții la plata către reclamant, în solidar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8,30 lei și la plata, în solidar, în contul d-lui expert Keller Viktor, din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Iași, a sumei de 825 lei reprezentând onorariu definitiv.
Se mai reține de către instanța de apel că din cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2474/10.08.2007 rezultă că reclamantul – intimat este proprietarul unei suprafețe de 498 m.p. teren situat în Iași, ..
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în prima fază procesuală rezultă că pe terenul proprietatea reclamantului se află o alee pietonală cu pavele, amenajată de către S.C. C. S.A. De altfel, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta S.C. C. S.A. a recunoscut faptul că a amenajat această alee pietonală, susținând însă că a amenajat această alee ca urmare a unei comenzi transmisă de Direcția Tehnică a Primăriei M. Iași. În acest sens, la dosar a fost depusă adresa nr._/29.05.2012 prin care M. Iași a solicitat S.C. C. S.A. efectuarea unor lucrări de amenajare a unei alei pietonale, din pavele, pe Esplanada N., la intersecția străzilor N. și Sălciilor.
Potrivit disp. art. 1349 alin. 1 și 2 Cod civil, „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și existența vinovăției autorului faptei ilicite.
Or, în speță, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, instanța de apel constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. În acest sens, fapta ilicită săvârșită de către pârâți constă în edificarea aleii pietonale terenul proprietatea reclamantului, iar prejudiciul suferit de către reclamant este urmarea încălcării unuia dintre atributele dreptului de proprietate, (cel de a dispune de lucrul său așa cum consideră de cuviință), legătura de cauzalitate dintre acțiunea reclamanților și prejudiciul material produs fiind certă și evidentă. Referitor la vinovăția autorilor faptei ilicite, aceasta rezultă din nedepunerea unor minime diligențe în vederea aflării situației juridice a imobilului, în condițiile în cadre dreptul de proprietate al reclamantului a fost adus la cunoștința terților prin înscrierea acestuia în cartea funciară.
Potrivit disp. art. 1385 alin. 1 Cod civil, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar potrivit disp. art. 1386 alin. 1 Cod civil, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. Potrivit disp. art. 1528 alin. 1 Cod civil, în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația.
Având în vedere toate dispozițiile legale menționate, precum și faptul că în speță s-a probat îndeplinirea condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților, instanța de apel constată că în mod corect instanța de fond a obligat pârâții la repararea integrală a prejudiciului, în natură, respectiv la desființarea lucrărilor de construcție și la readucerea imobilului la stadiul inițial prin refacerea stratului de iarbă. De asemenea, raportat la disp. art. 1528 Cod civil, în mod corect instanța de fond a autorizat reclamantul să realizeze lucrările menționate pe cheltuiala pârâților, în caz de refuz din partea acestora.
În ceea ce privește susținerile apelanților referitoare la faptul că obligația de a reface stratul de iarbă este o obligație imposibil de executat, instanța de apel reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, obligația de a readuce imobilul la stadiul inițial prin refacerea stratului de iarbă este o obligație de a face, care poate fi executată în natură, nefiind o obligație imposibil de executat cum susțin apelanții.
În ceea ce privește susținerile apelanților referitoare la faptul că acțiunea este rămasă fără obiect întrucât au desființat lucrările și au eliberat amplasamentul, instanța de apel reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, din cuprinsul procesului – verbal încheiat la data de 24.05.2013 între Primăria M. Iași și S.C. C. S.A. rezultă că la data de 17.05.2013 s-a procedat la desființarea aleii pietonale executate pe terenul proprietatea reclamantului. În consecință, desființarea lucrărilor executate pe terenul proprietatea reclamantului a avut loc ulterior pronunțări sentinței civile apelate în prezenta cauză, astfel încât nu se poate susține că acțiunea principală a rămas fără obiect, pârâții procedând la executarea benevolă a obligației instituite în sarcina lor prin sentința primei instanțe. Mai mult, pârâții au executat doar parțial obligația stabilită în sarcina lor, respectiv aceștia nu au procedat și la readucerea imobilul la stadiul inițial prin refacerea stratului de iarbă.
Cât privește susținerile apelanților referitoare la faptul că în mod greșit instanța de fond i-a obligat la plata de daune cominatorii, instanța de apel reține că acestea sunt întemeiate. Astfel, daunele cominatorii sunt mijloace juridice puse de lege la îndemâna creditorului pentru a constrânge pe debitor să execute în natură obligațiile de a face și de a nu face. Daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba despre asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face, însă nici în cazul acestor obligații daunele cominatorii nu se acordă când este posibilă executarea obligațiilor în natură pe cale silită sau de către creditor în contul debitorului.
Or, în speță, instanța de fond, la solicitarea reclamantului, l-a autorizat pe acesta să realizeze lucrările de desființare alee pietonală și readucere a imobilului la stadiul inițial prin refacerea stratului de iarbă, pe cheltuiala pârâților, în caz de refuz din partea acestora.
Pe cale de consecință, atât timp cât este posibilă și, mai mult, s-a dispus autorizarea creditorului la executarea obligației în contul debitorului, instanța de apel constată că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâții și la plata de daune cominatorii.
Cu privire la obligația de plată a onorariului de expert, instanța de apel reține că în mod corect instanța de fond a pus această obligație în sarcina pârâților în condițiile în care acțiunea reclamantului a fost admisă, partea căzută în pretenții fiind cea care suportă cheltuielile de judecată.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul și va schima în parte sentința instanței de fond, în sensul că va respinge capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi întârziere, păstrează toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâții M. Iași, reprezentat legal prin Primar, și P. M. Iași împotriva sentinței civile nr. 5099/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi întârziere.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F.E.C. C.C.E. B.M.D.
Red./tehnored. C.C.E.
6 ex., 24.04.2014
Judecător fond: B. E. C.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 172/2014. Tribunalul IAŞI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 843/2014.... → |
|---|
