Fond funciar. Decizia nr. 1036/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1036/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 1841/866/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Iunie 2014
Președinte - M. M.
Judecător – M. D.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1036
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenții P. D. ,P. E. împotriva sentinței civile nr. 1575/14.05.2013 a Judecătoriei P. ,intimat P. C. VALEA-SEACĂ, având ca obiect fond funciar daune compensatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 13.06.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 20.06.2014, când
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 05.04.2011 sub numărul_ reclamanții P. D. și P. E. au chemat în judecată pe pârâtul P. comunei Valea Seacă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de_ lei reprezentând daune compensatorii pentru neîndeplinirea obligației de a face prevăzută în sentința civilă nr. 887, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 887/2009 pârâtul a fost obligat la plata de daune cominatorii de 50 lei pe zi întârziere la îndeplinirea obligației legale de punere în posesie și întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 2,65 ha teren. Arată reclamanții că au făcut numeroase demersuri, însă pârâtul a dat dovadă de pasivitate, astfel că dreptul lor de proprietate este lipsit de substanță, ei fiind titularii unui drept recunoscut implicit de instanțele de judecată, dar lipsit de unul dintre atributele esențiale, respectiv dreptul de dispoziție.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
Arată acesta că a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 40/2009 și planurile parcelare pentru suprafața de 1,9307 ha teren care se află pe administrativul comunei Valea Seacă, diferența aflându-se pe administrativul municipiului P., cu toate că terenul este trecut în registrul comunei Valea Seacă. Comisia locală P. refuză să întocmească planul parcelar și procesul verbal de punere în posesie pentru terenul aflat pe administrativul mun. P.. Comisia Valea Seacă a solicitat reclamantului punerea în posesie cu întreaga suprafață pe teritoriul acestei comune, dar reclamantul a refuzat conform declarației pe care a dat-o.
Prin urmare, pârâtul consideră că pentru situația creată culpa aparține comisiei locale P. și nu comisiei locale Valea Seacă.
Prin sentința civilă nr. 1575/14.05.2013 Judecătoria P. a respins ca nefondată cererea reținând următoarele argumente:
,,Prin sentința civilă nr. 887/01.04.2009 instanța a admis cererea promovată de reclamanții din prezenta cauză și a obligat comisia locală Valea Seacă să procedeze la punerea în posesie și întocmirea documentație prealabile emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 2,46 ha teren situat pe raza acestei comune. Totodată, primarul comunei Valea Seacă a fost obligat la plata de daune cominatorii de 50 lei pe zi întârziere în punerea reclamanților în posesie.
Prin decizia nr. 20/12.12.2005 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că datorită caracterului incert și nelichid al unor asemenea creanțe, hotărârile judecătorești prin care s-a dispus obligarea la daune cominatorii nu pot fi puse în executare, fiind necesar ca în prealabil, să se stabilească după regulile dreptului comun în materia răspunderii civile, sume ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării, cu consecința transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii.
A stabilita Înalta Curte că întrucât daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației, precum și și față de faptul că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă, lichidă și exigibilă, revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Potrivit dispozițiilor art. 998 cod civil din 1864 „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit dispozițiilor art. 999 Cod civil, „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa”.
Astfel, art. 998 – 999 Cod civil din 1864 instituie răspunderea civilă delictuală. Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat; existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.
Față de ansamblul probator administrat în cauză, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile a pârâtului.
Reclamanților le revine obligația de a proba elementele răspunderii civile referitoare la faptă, raport de cauzalitate, prejudiciu și vinovăție.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Poate constitui faptă ilicită atât actul comisiv, cât și actul omisiv- neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
În ceea ce privește vinovăția, se reține că pentru a fi angajată răspunderea civilă este necesar ca fapta ilicită să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o. Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite.
Referitor la prejudiciu, instanța reține că acesta este un element esențial al răspunderii delictuale și constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite cu vinovăție de o altă persoană. La rândul său, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Astfel, este cert prejudiciul actual și prejudiciul viitor care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, fiind susceptibil de evaluare. Cu privire la prejudiciul viitor, care este cert, acesta nu trebuie confundat cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
În consecință, neexecutarea celor dispuse prin sentința menționată trebuie să fie culpabilă, iar prejudiciul suferit de reclamanți să fie cert.
Conform adeverinței nr. 483/15.08.1991 ( adeverință pe care instanța a avut-o în vedere la pronunțarea sentinței nr. 887/2009) numiților Z. A., P. I., P. G., P. E. și P. D. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,46 ha teren în calitate de moștenitor al autorului P. I. V..
La data de 01.07.2009 Comisia locală Valea Seacă a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 40 pentru suprafața de 1,9307 ha teren, proces verbal care a fost semnat de reclamanții din prezenta cauză.
Atât din întâmpinarea depusă în speță, cât și din adresa nr. 1357/2010 înaintată de comisie către Poliția mun. P. ( f. 33,34) rezultă că cu diferența de 0,54 ha teren autorul reclamanților a figurat în tarlaua Gâștești care ține de municipiul P.. Comisia Valea Seacă a propus reclamantului P. D. punerea în posesie cu suprafața de 0,54 ha pe raza comunei Valea Seacă, în tarlaua C., însă acesta a refuzat motivat de faptul că terenul a fost primit în tarlaua Gâștești P.. De asemenea, din această adresă rezultă că între cele două comisii urmează a se încheia un protocol, iar după încheierea acestuia, se va rezolva situația în litigiu.
Prin urmare, instanța constată că pentru suprafețele situate pe raza comunei Valea Seacă comisia locală și-a îndeplinit obligațiile legale, fiind întocmit proces verbal de punere în posesie încă de la data de 01.07.2009. Faptul că pentru suprafața de teren care a aparținut autorului reclamanților și care este situată pe raza administrativă a municipiului P., respectiv în tarlaua Gâștești, comisia locală P. nu a întocmit încă planurile parcelare nu poate fi imputat nici pârâtului din prezenta cauză și nici Comisiei locale Valea Seacă. Mai mult, pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr. 887/2009 comisia locală Valea Seacă a propus ca suprafața de 0,54 ha să fie primită pe raza comunei Valea Seacă, însă propunerea sa a fost refuzată.
Pe de altă parte, prejudiciul invocat de reclamanți nu are un caracter cert.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Astfel, este cert prejudiciul actual și prejudiciul viitor care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, fiind susceptibil de evaluare.
Cu privire la prejudiciul viitor, care este cert, acesta nu trebuie confundat cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
Astfel, este adevărat faptul că din momentul pronunțării sentinței civile nr. 887/2009 a Judecătoriei P. și până la momentul de față titlul de proprietate încă nu a fost emis, însă reclamanții au fost puși în posesie cu suprafața de 1,9307 ha la data de 01.07.2009, iar comisia locală Valea Seacă a întreprins demersuri și pentru punerea în posesie cu diferența de 0,54 ha care nu se află pe raza acestei comune, ci pe raza municipiului P.. Pentru a fi antrenată răspunderea pârâtului este necesar, cum am arătat, ca prejudiciul să fie cert.
Or, instanța apreciază că suma pretinsă are un caracter speculativ, posibilitatea de a obține venituri de pe suprafețe de teren neidentificate ca amplasament încă depinzând de mai multe variabile. Prin urmare, față și de cele stabilite de ÎCCJ prin decizia menționată, doar după executarea obligație de punere în posesie și pentru diferența de teren instanța va putea aprecia care este suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat prin executarea cu întârziere a obligației.’’
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. D. arătând că în mod eronat prima instanță a reținut lipsa culpei pârâtului atât timp cât culpa pârâtului a fost reținută cu putere de lucru judecat în litigiul anterior soldat cu sentința nr. 887/2009 a Judecătoriei P..Prima instanță a greșit și atunci când a reținut că prejudiciul nu are caracter cert de vreme ce expertiza agricolă efectuată în cauză a concluzionat că valoarea prejudiciului este de 13.280 lei, reprezentând grâul și porumbul ce putea fi recoltat.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
În mod corect a reținut prima instanță lipsa culpei pârâtului în neexecutarea în întregime a dispozițiilor sentinței nr. 887/01.04.2009 a Judecătoriei P..
Astfel, pârâtul P. C. Valea Seacă a adus la îndeplinire această sentință parțial în sensul că a pus în posesie reclamantul cusuprafața de 1,9307 ha teren (din cele 2,46 prevăzute în sentință) prin procesul verbal de punere în posesie nr. 40.
Pentru restul de 0,54 ha pârâtul a propus reclamantului P. D. punerea în posesie cu suprafața de 0,54 ha pe raza comunei Valea Seacă, în tarlaua C., însă reclamantul a refuzat motivat de faptul că terenul a figurat în tarlaua Gâștești P.. Or în aceste condiții pârâtul nu mai poate fi ținut răspunzător pentru neexecutarea în întregime a sentinței. Pentru suprafața de teren de 0,54 ha care a aparținut autorului reclamanților și care este situată pe raza administrativă a municipiului P., respectiv în tarlaua Gâștești, Comisia locală P. nu a întocmit încă planurile parcelar, acest aspect neputând fi imputat pârâtului P. C. Valea seacă. Din relațiile furnizate de către pârât rezultă că între cele două comisii urmează a se încheia un protocol, iar după încheierea acestuia, se va rezolva situația în litigiu. În consecință rezultă că aducerea la îndeplinire în întregime a dispozițiilor sentinței nr. 887/01.04.2009 a Judecătoriei P. nu depinde exclusiv de pârât ci și de Comisia Locală de fond funciar P., astfel că pârâtul nu poate fi ținut răspunzător pentru altul.
Instanța nu poate reține argumentul recurentului potrivit căruia culpa pârâtului a fost deja stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința nr. 887/01.04.2009 a Judecătoriei P.. Nu poate fi vorba de putere de lucru judecat căci dacă în primul litigiu obiectul judecății îl constituia existența obligației pârâtului de punere în posesie a reclamantului, în cel de-al doilea litigiu obiectul judecății îl constituie modul de aducere la îndeplinire a acestei obligații. În plus la momentul pronunțării sentinței nr. 887/01.04.2009 instanța nu a avut în vedere faptul că o parte din teren s-ar putea afla pe administrativul unei alte comune. De asemenea aducerea întocmai la îndeplinire a sentinței (în sensul punerii în posesie în întregime pe administrativul comunei Valea seacă) a fost refuzată chiar de reclamant care a insistat ca punerea în posesie pentru diferență să se facă pe terenul unei alte unități administrativ teritoriale.
În aceste condiții, neputând fi reținută o culpă a pârâtului, instanța găsește inutil a mai analiza dacă reclamantul a suferit un prejudiciu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul P. D. împotriva sentinței civile nr. 1575/14.05.2013 a Judecătoriei P. pe care o menține .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.06.2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Pt. M.M. promovat M.D. M.M. M.G.
la C.A.G.
semnează vicepreședinte
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 25.08.2014
Jud. fond. S. A. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1014/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1018/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
