Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 1044/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1044/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 3600/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Decembrie 2014
Președinte - S. F.
Judecător - M. M.
Grefier - N. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1044/2014
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de către B. V. împotriva Sentinței civile nr. 3583 din data de 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria P., în contradictoriu cu intimatul S. J.-G., autoritate tutelară P. C. S., având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat C. V. pentru intimat, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 39), lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul nu a depus la dosar înscrisurile puse în vedere la termenul anterior prin apărător.
În ședință publică, avocat C. V. pentru intimat depune la dosarul cauzei duplicat declarație de renunțare a apelantei la calea de atac, autentificată sub nr. 3723/27.10.2014 la SPN I. M. și I. D.. Nu solicită achitarea cheltuielilor de judecată.
Instanța ia act de declarația de renunțare la judecarea apelului și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3583/17.12.2013 Judecătoria P. a dispus următoarele: admiterea cererii formulată de reclamantul S. J.-G., cu domiciliul în ., jud. Iași, și cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat C. V. situate în mun. P., Aleea 1 Decembrie, ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta B. (fostă S.) V., cu domiciliul în ., jud. Iași.
Modificarea măsurile stabilite prin sentința civilă nr. 2592/11.11.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, cu privire la locuința minorei S. L.-G., născută la data de 16.10.2000, și la pensia de întreținere datorată acestei minore.
Restabilirea locuinței minorei S. L.-G., născută la data de 16.10.2000, să fie la tată, în ., jud. Iași.
Stabilirea pentru reclamant a plații obligației de întreținere, în natură, în favoarea minorei S. L.-G., în sumă de 100 lei, începând cu data introducerii cererii, respective 19.08.2013, și până la majoratul acesteia.
Obligarea pârâtei la plata în beneficiul minorei S. L.-G. a pensie lunară de întreținere în sumă de 100 lei, începând cu data introducerii cererii, respectiv 19.08.2013, și până la majoratul acesteia.
A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței:
Prin sentința civilă nr. 2592/11.11.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ s-a desfăcut căsătoria părților din prezenta cauză, prin acord, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorilor S. L.-G., născută la data de 16.10.2000, S. A.-D., născut la data de 07.04.1998, și S. S.-G., născută la data de 04.06.2009, să se facă în comun de ambii părinți, s-a stabilit ca locuința celor trei minori să fie la mamă, cu obligarea tatălui la plata sumei de 293 lei în beneficiul minorilor, câte 96,60 lei pentru fiecare dintre minori, începând cu data introducerii cererii și până la majorat și s-a dispus revenirea pârâtei din prezenta cauză la numele avut anterior căsătoriei.
Potrivit dispozițiilor art. 403 Noul Cod Civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Potrivit declarației martorului S. M., minora L.-Gabrila locuiește împreună cu tatăl său, reclamantul din prezenta acțiune, la bunicul patern, încă din luna iunie 2013, fiind bine îngrijită de acesta, neexistând neînțelegeri între tată și minoră. De altfel, minora a fost dintodeauna mai atașată de tatăl său și nu mai dorește sub nici o formă să mai locuiască împreună cu mama sa, cu care nu se mai înțelege. Tatăl asigură minorei condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea, ocupându-se corespunzător de aceasta când este în țară, iar când pleacă la muncă în străinătate îi trimite bani și pachete și păstrează legătura telefonic cu aceasta, de minoră ocupându-se bunicul patern.
Din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul reclamantului din . a reieșit că din luna iunie 2013 minora a plecat de la locuința mamei și locuiește la bunicul patern, prezentându-se la SPAS din cadrul Primăriei S. și declarând că nu mai dorește să locuinască cu mama sa. SPAS S. a solicitat evaluarea psihologică la DGASPC Iași pentru a se ști cu claritate situația minorei. Din observații și din chestionarele completate a reieșit faptul că minora este o copilă liniștită, cooperantă, dornică de relaționare și de a fi înțeleasă de cei din jur, este foarte atașată de tatăl ei, având încredere în acesta. De asemenea, tatăl are locuință corespunzătoare și resurse financiare necesare de întreținere. De-a lungul vizitelor efectuate la domiciliul actual al minorei s-a constatat că aceasta locuiește la bunicul patern în condiții bune, este ajutată și de unchii ei S. C. și M., care locuiesc în aceeați curte cu minora. Ține legătura zilnic cu tatăl ei, primește pachete de la acesta cu tot ce-o este necesar.
Relevantă pentru punctul de vedere al instanței este și opinia minorei L.-G., care este născut în anul 2000, și, astfel, își poate exprima o opinie ce poate fi luată în seamă, ținând cont, mai ales, și de probatoriul administrat. Legiuitorul a instituit obligativitatea audierii minorului mai mare de 10 ani, tocmai în acest scop, de a putea exprima o opinie valabilă. Este adevărat că la 13 ani personalitatea copilului nu este pe deplin conturată, dar opinia sa, coroborată cu probele administrate, poate contribui la formarea unei convingeri a instanței.
Astfel, minora a arătat în fața instanței de judecată că este atașată de tatăl ei și de bunicul paterni, iar cu mama sa nu a mai păstrat legătura și nici nu mai dorește să locuiască împreună cu acesta, ci cu tatăl ei.
Față de aceste cconsiderente de fapt și de drept, având în vedere că s-au schimbat împrejurările avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 2592/11.11.2012 a Judecătoriei P., că reclamantul, tatăl minorei prezintă garanții suficiente pentru ca locuința minorei să fie stabilită la acesta, reținând opțiunea minorei exprimată în cadrul audierii în Camera de Consiliu și dispozițiile art. 403 Noul Cod Civil, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată în sensul restabilirii locuinței minorei L.-G. la reclamant. Această măsură are drept scop satisfacerea interesului superior al copilului de a crește alături de părintele care în mod efectiv se poate ocupa de creșterea și educarea lui, având în vedere și faptul că vârsta adolescenței, la care se află minora, presupune o comunicare reală și eficientă cu ocrotitorul lor legal.
Conform art.86 alin. 1 C.fam există obligația de întreținere între părinți și copii, întrucât potrivit articolului 107 alin.1 C.fam. copilul minor este întreținut de părinții săi, aceștia fiind datori să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însușirile lui conform art. 101 alin.2 C.fam. În caz de neînțelegere asupra întinderii obligației de întreținere datorată de părinții minorului, asupra contribuției fiecărui părinte, felului și modalităților executării hotărăște instanța cu ascultarea autorității tutelare, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin.3 C.fam, sarcina întreținerii minorului fiind în sarcina ambilor părinți.
Mai reține instanța că potrivit dispozițiilor art. 402 alin. 1 Noul Cod Civil, instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 529 Noul Cod Civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte sau cel care înfiază, obligația de întreținere se stabilește până la o pătrime din câștigul său pentru un copil, o treime pentru doi copii, și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii. Întrucât părinții sunt obligați în egală măsură să contribuie la cheltuielile de creștere a copiilor lor, care au dreptul la întreținere pentru că se află în nevoie dacă nu se pot întreține din munca lor, chiar dacă ar avea bunuri, instanța va stabili contribuția părților, în funcție de venitul minim pe economie, având în vedere, în baza prezumției simple, că, fiind apt de a munci (aptitudine care este izvorul obținerii mijloacelor materiale), aceaștia realizează din muncă câștiguri materiale la acest nivel.
Privitor la solicitarea reclamantului de compensare a plății pensiei de întreținere în privința celor doi copii minori S. A.-D., născut la data de 07.04.1998, și S. S.-G., născută la data de 04.06.2009, instanța reține că acestă solicitare nu este întemeiată având în vedere că fiecare obligație privește un alt creditor si, în consecință, plățile nu se pot compensa.
Având în vedere că prin prezenta hotărâre urmează a se modifica locuința minorei L.-G. stabilită prin sentința civilă nr. 2592/11.11.2012, instanța privitor la acest aspect fiind investită, doar cu privire la această minoră se va modifica și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională necesare acesteia, avându-se în vedere venitul minim pe economie de la data intoducerii cererii de chemare în judecată. În eventualitatea, în care se va dori și majorarea cuantumului pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorilor S. A.-D., născut la data de 07.04.1998, și S. S.-G., născută la data de 04.06.2009, instanța va trebui investită cu o cerere în acest sens.
În virtutea principiului disponibilității, instanțava lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel B. V. arătând în esență că în mod greșit prima instanță a dispus în sensul arătat deoarece reclamantul a mințit, familia lui are probleme medicale, minora este pusă la tot felul de munci și nu se ocupă nimeni de ea.
Intimatul S. J. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel.
La primul termen de judecată stabilit în cauză, intimatul a prezentat instanței declarația autentificată a apelantei prin care aceasta a precizat că renunță la judecata cererii de apel. Intimatul a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține că potrivit art. 406 alin 1 NCPC „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată fie prin cerere scrisă.”
În aceste condiții, instanța, față de dispozițiile art. 406 alin 1 NCPC, va lua act de renunțarea apelntei la judecata cererii de apel împotriva sentinței civile nr. 3583/17.12.2013 a Judecătoriei P., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
In baza art 406 alin 1 N.C.P.Civ ia act de renuntarea apelantei Bontu V. la cererea de apel formulata impotriva sentintei civile nr 3583/17.12. 2013 a Judecatoriei P., sentinta pe care o pastreaza.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica, azi 2 decembrie 2014
Președinte, S. F. | Judecător, M. M. | |
Grefier, N. G. |
RED. TEHNORED. M.M.
2 EX. /09.02.2015
JUD.FOND O. A. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1624/2014. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
