Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 31-03-2014, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 32533/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 Martie 2014
Președinte - M. S.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 243/2014
Pe rol pronunțarea apelului declarat de apelantul B. V. I. împotriva sentinței civile nr. 4937/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata C. M. C. (fostă B.), având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 03.03.2014 susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea acestora, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10.03.2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17.03.2014, pentru data de 24.03.2014 și pentru azi, 31.03.2014, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civila nr. 4937 din 28.03.2013 pronunțata de Judecătoria Iași s-au admis în parte, cererea promovata de reclamantul-pârât B. V. I. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. M.-C. și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C. M.-C. în contradictoriu cu reclamantul-pârât B. V. I..
Constată că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, cu o cotă de 50% fiecare, imobilul situat în Iași, ..17, jud.Iași, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2085/18.09.2003, de către BNP C. Ș., imobil constând din: suprafața de teren curți-construcții de 40 m.p. având nr.cadastral 7488/1; cota de 1/2 părți indivize din suprafața de teren curți-construcții de 208,86 m.p., având nr.cadastral 7488/2, pe care se află amplasat imobilul cu număr cadastral 7488/2/s/1; camere neamenajate 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 cu o suprafață de 42,59 m.p. situate la subsolul imobilului, având nr.cadastral 7488/2/s/1, apartament situat la parterul imobilului, compus din 4 camere, hol, două sasuri, baie, bucătărie, debara, wc, casa scării, cu o suprafață utilă de 105,07 m.p., având număr cadastral 7488/2/p, întabulat în Cartea Funciară nr._ a localității Iași.
Constată că valoarea masei partajabile este de 472.500 RON.
Constată că masa partajabilă este grevată de un pasiv constând în: valoarea datoriei aferente contractului de credit nr.CL_ (5121/05.09.2003), valoarea datoriei aferente contractului de credit nr.CL_ (_/27.09.2005) și valoarea datoriei aferente contractului de credit nr._/01.08.2006 (convenții încheiate de reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă cu BRD-GSG S.A.), datorii stabilite în raport de momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.7973/10.06.2009 a Judecătoriei Iași, privind desfacerea căsătoriei.
Dispune sistarea stării de proprietate comună în devălmășie a părților și, pe cale de consecință, atribuie reclamantului-pârât bunul imobil situat în Iași, ..17, jud.Iași, constând din: suprafața de teren curți-construcții de 40 m.p. având nr.cadastral 7488/1; cota de 1/2 părți indivize din suprafața de teren curți-construcții de 208,86 m.p., având nr.cadastral 7488/2, pe care se află amplasat imobilul cu număr cadastral 7488/2/s/1; camere neamenajate 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 cu o suprafață de 42,59 m.p. situate la subsolul imobilului, având nr.cadastral 7488/2/s/1, apartament situat la parterul imobilului, compus din 4 camere, hol, două sasuri, baie, bucătărie, debara, wc, casa scării, cu o suprafață utilă de 105,07 m.p., având număr cadastral 7488/2/p, întabulat în Cartea Funciară nr._ a localității Iași.
Obligă reclamantul-pârât la plata, către pârâta-reclamantă, a sumei de 236.250 RON cu titlu de sultă.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului-pârât privind obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 5.400 RON cu titlu de contravaloare cheltuieli efectuate cu imobilul.
Reduce onorariul de expert solicitat de expertul tehnic judiciar A. E. de la 2.700 RON la 1.600 RON.
Aprobă onorariul definitiv de expert în valoare de 1.600 RON, solicitat de domnul expert tehnic judiciar A. E. pentru întocmirea raportului de expertiză judiciară în specialitatea construcții civile.
Dispune înștiințarea Biroului Local pentru Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași cu privire la suma definitivă aprobată la plată domnului expert tehnic judiciar A. E., respectiv 1.600 RON, din care diferență de achitat 1.000 RON.
Obligă părțile la plata a câte 500 RON fiecare, cu titlu de diferență onorariu de expert, către domnul expert tehnic judiciar A. E., în contul Biroului Local pentru Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 05.11.1994, iar, la data de 10.06.2009, a fost pronunțată sentința civilă nr.7973, de către Judecătoria Iași, în dosarul nr._/245/2008, sentință prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din culpa ambilor soți. Această hotărâre a fost modificată în parte prin decizia civilă nr.91/10.02.2010 a Tribunalului Iași (în sensul revenirii reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei – filele 29-31), soluție rămasă irevocabilă prin neexercitarea recursului.
În drept, potrivit art.30 alin.1 din Codul familiei, „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților”, iar conform art.30 alin.3 C.fam, „calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită”. Aceste dispoziții legale au fost preluate și în Noul Cod Civil, în art.339 și art.343.
Din cele susținute de ambele părți, precum și din răspunsurile la interogatoriu (filele 318-322) și înscrisurile depuse la dosar (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2085 la data de 18.09.2003, de către BNP C. Ș. – filele 27 și 28, precum și certificatul de identificare nr._/25.10.2011 emis de Serviciul Publicitate Imobiliară și extrasele de carte funciară pentru informare - filele 11-22), instanța reține că, în timpul căsătoriei, reclamantul-pârât B. V. I. și pârâta-reclamantă C. (fostă B.) M. C. au dobândit /1; imobilul situat în Iași, ..17, jud.Iași, constând din: suprafața de teren curți-construcții de 40 m.p. de 1/2 părți indivize din suprafața de teren curți-construcții de 208,86 m.p., având nr.cadastral 7488/2, pe care se află amplasat imobilul cu număr cadastral 7488/2/s/1; camere neamenajate 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 cu o suprafață de 42,59 m.p. situate la subsolul imobilului, având nr.cadastral 7488/2/s/1, apartament situat la parterul imobilului, compus din 4 camere, hol, două sasuri, baie, bucătărie, debara, wc, casa scării, cu o suprafață utilă de 105,07 m.p., având număr cadastral 7488/2/p, întabulat în Cartea Funciară nr._ a localității Iași.
Instanța reține că terenul în suprafață de 40 m.p. a fost identificat de domnul expert tehnic judiciar I. M., în lucrarea tehnică depusă la filele 337-344 ale dosarului.
Plata prețului de 45.000 EUR pentru imobil s-a efectuat astfel: avansul de 13.500 EUR a fost achitat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, după cum rezultă din cuprinsul acestuia (fila 27), iar diferența de 31.500 EUR a fost plătită de cumpărători în urma încheierii contractului de credit nr.5121 din data de 05.09.2003, semnat cu BRD-GSG S.A.
Conform declarației martorului C. E. (fila 324), avansul de 13.500 EUR a fost împrumutat părților de numitul B. N., un vecin al martorului, care avea o afacere, și a fost restituit de foștii soți împreună. Această declarație, în care se menționează că restul prețului provine dintr-un credit la bancă, se coroborează și cu cele consemnate în contractul de vânzare-cumpărare și în contractul de credit CL_ (fost 5121/05.09.2003). Instanța reține că pârâta-reclamantă nu a probat faptul că restituirea acestei sume, de 13.500 EUR, s-a făcut prin efortul său personal și exclusiv, astfel cum a susținut în mod constant.
Este adevărat că martorul propus de reclamantul-pârât, B. C. (fila 323), a declarat că avansul a fost plătit dintr-un împrumut făcut de reclamant și care, în opinia martorului, a avut o valoare mai mare deoarece au fost încheiate și actele la notar, însă materialul probator administrat în cauză nu dovedește existența altui contract de credit încheiat în preajma cumpărării imobilului (18.09.2003), în afara celor invocate de pârâta-reclamantă, iar contractul de credit nr.5121 din 05.09.2003 privește doar suma de 31.500 EUR, folosită pentru plata diferenței, nu și a avansului.
Valoarea reținută pentru acest bun este cea rezultată din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții civile, evaluare bunuri imobile, întocmit de domnul expert A. E. și depus la dosar la filele 360-375, cu lămuririle aduse prin răspunsurile la obiecțiuni (filele 467-471), respectiv 472.500 RON. Instanța apreciază că, la stabilirea acestei valori, au fost luate în considerare caracteristicile tehnice reale ale imobilului și dotările acestuia, fiind aplicate în mod corespunzător criteriile legale de evaluare. Domnul expert tehnic judiciar A. E. a stabilit în mod corect valoarea actuală de circulație a imobilului, lucrarea sa fiind temeinic întocmită și motivată, iar respectiva valoare fiind apropiată de cea susținută de pârâta-reclamantă, prin înscrisurile depuse la dosar (respectiv, raportul de reevaluare întocmit de P.F.P., expert evaluator, și depus în ședința publică din data de 21.03.2013 (filele 475-478).
În ceea ce privește valoarea indicată de reclamantul-pârât pentru masa partajabilă (193.950 RON – fila 26), instanța apreciază că aceasta este în mod evident derizorie în raport de datele concrete ale imobilului, astfel cum sunt acestea reflectate în lucrările tehnice întocmite în cauză de către cei trei experți evaluatori. În condițiile în care locuința a suferit îmbunătățiri substanțiale de la data cumpărării de către părți, în valoare de 124.140 RON (27.587 EUR), astfel cum indică domnul expert tehnic judiciar A. E. în lucrarea sa (filele 372-373 și 375), iar valoarea actualizată a prețului din contractul de vânzare-cumpărare al imobilului (45.000 EUR) este de 80.176,50 EUR (conform răspunsului la obiectivul nr.4 din raportul de expertiză – filele 374-375), suma de 193.950 RON pentru întregul imobil, la acest moment, nu reflectă valoarea actuală reală a acestuia.
În timpul căsătoriei, părțile, în calitate de împrumutați, au încheiat trei convenții de credit cu BRD-GSG S.A., contracte având nr.CL_ (fost 5121/05.09.2003), nr.CL_ (fost_/27.09.2005) și nr._/01.08.2006.
Astfel, convenția nr.5121/05.09.2003, renumerotată CL_, a fost semnată de ambele părți, reclamantul-pârât B. având calitatea de împrumutat, iar fosta soție, de co-împrumutat (astfel cum rezultă din contractele de ipotecă nr.169/05.09.2003 și nr.615/20.06.2005 – filele 144-150), creditul fiind refinanțat și lichidat prin intermediul contractului nr.CL_/16.03.2004 (conform adreselor BRD nr.2501/20.03.2012 și nr.3833/11.10.2012 – filele 64 și 330), contract care, la data ultimei verificări efectuate de bancă (06.02.2013 – fila 465), avea soldul de_,52 EUR. De altfel, ambele părți au recunoscut existența acestui împrumut, ce a stat la baza cumpărării activului supus împărțelii (imobilul compus din construcție și teren), reclamantul-pârât făcând mențiune despre încheierea contractului în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată (fila 3).
Contractul de credit nr._ din data de 27.09.2005, încheiat pentru suma de_ RON, reprezentând nevoi personale nenominalizate, a fost semnat de reclamantul-pârât B. V.-I., în calitate de împrumutat, și de pârâta-reclamantă B. M. C., în calitate de co-împrumutat (filele 139-143), fiind asumat de ambele părți, prin semnare.
Nu în ultimul rând, convenția de credit nr._ din data de 01.08.2006 (filele 394-397) a fost încheiată de pârâta-reclamantă, în calitate de împrumutat, și de reclamantul-pârât, în calitate de co-împrumutat, pentru suma de 8000 EUR, cu titlu de nevoi personale nenominalizate.
Pe cale de consecință și având în vedere că, potrivit art.32 lit.b din Codul familiei, soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile ce au contractat împreună, cele trei contracte, încă în derulare și cu solduri neachitate în totalitate la momentul soluționării prezentei cauze, au determinat nașterea unui pasiv constând în valoarea datoriilor aferente, stabilite în raport de momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.7973/10.06.2009 a Judecătoriei Iași, privind desfacerea căsătoriei.
În condițiile în care cele trei contracte mai-sus menționate au fost asumate de ambii soți, împreună, instanța apreciază că sumele obținute în urma încheierii convențiilor de credit au fost folosite de aceștia în interes comun. De altfel, părțile au adoptat poziții divergente doar în ceea ce privește ultimele două contracte. Astfel, reclamantul-pârât a susținut că suma de 125.000 RON a fost utilizată pentru renovarea locuinței comune, supusă partajului, iar suma de 8000 EUR, deși folosită tot pentru cheltuieli comune, nu-i poate fi imputată, atât timp cât el suportă ratele aferente altui contract (nr._/11.08.2006), urmând a rămâne în sarcina celeilalte părți. În același timp, pârâta-reclamantă a insistat în utilizarea creditului nr._/27.09.2005 pentru nevoile personale ale fostului soț, mai precis în interesul S.C. IAȘISTING S.R.L., afirmând că utilizarea sumei de 8000 EUR s-a făcut exclusiv pentru achitarea datoriilor familiei și pentru întreținerea acesteia.
În realitate, însă, din înscrisurile depuse la dosar, din răspunsurile la interogatoriu ale părților și din declarațiile martorilor nu rezultă o altă destinație a celor trei sume obținute de părți în afara celei de satisfacere a nevoilor comune ale familiei. În acest sens, instanța observă că pârâta-reclamantă a arătat și la interogatoriu că suma de bani obținută în urma contractului de credit nr._/01.08.2006 a fost folosită în cadrul familiei, iar nu în folosul său personal (conform răspunsului la întrebarea nr.16 – fila 320). De asemenea, martorul B. C. a precizat că banii provenind din creditul încheiat în anul 2005 au fost utilizați pentru lucrările de renovare a imobilului (fila 323), în timp ce martorul C. E. a învederat instanței că părțile au mai făcut credite, în afară de cel pentru plata diferenței de preț, și anume pentru plăți și achiziționare de mașini (fila 324), nefăcând nicio referire la direcționarea sumei de 125.000 RON către S.C. IAȘISTING S.R.L.
Prin urmare, dat fiind și faptul că dispozițiile art.32 lit.b C.fam. sunt aplicabile indiferent de cauza obligației, aceasta fiind comună chiar dacă nu ar avea legătură cu nevoile căsătoriei, instanța va admite solicitarea pârâtei-reclamante privind constatarea grevării masei partajabile de pasivul indicat în cererea reconvențională.
În ceea ce privește contractul de credit nr._/11.08.2006 (filele 131-135), încheiat de reclamantul-pârât, în calitate de împrumutat, pentru suma de_ RON (nevoi personale nenominalizate), instanța reține că acest contract nu a fost semnat și de partea adversă, nefiind inclus de niciuna dintre părți în masa partajabilă, la pasiv, iar reclamantul-pârât nu a probat incidența vreuneia din celelalte ipoteze reglementate de art.32 C.fam., situație în care operează prezumția de datorie personală.
În privința contribuției soților la dobândirea bunurilor comune, instanța va avea în vedere următoarele aspecte: contribuția acestora se apreciază în raport de totalitatea bunurilor comune, nestabilindu-se pentru fiecare bun în parte, iar contribuția fiecărui soț se raportează la veniturile realizate de acesta pe parcursul întregii căsnicii.
În cauza de față, reclamantul-pârât a precizat că dorește a se reține o cotă de contribuție de 80% în favoarea sa, la dobândirea bunurilor, în timp ce pârâta-reclamantă a susținut o cotă de 75% în ceea ce o privește.
Din întregul material probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri privind veniturile obținute de părți (copii de pe carnetul de muncă al pârâtei-reclamante – filele 122-130, adeverințele nr.25/04.10.2012 și nr.12/17.12.2012, depuse de reclamantul-pârât în ședința publică din 21.03.2013), răspunsurile la interogatoriu și declarațiile de martori, instanța va reține, însă, o cotă egală, de 50% pentru fiecare parte, în ceea ce privește dobândirea bunului comun imobil compus din teren și construcție.
În acest sens, instanța constată că, deși reclamantul-pârât B. V. I. a susținut că a avut, în mod constant, venituri mai mari decât fosta soție și că a suportat în totalitate cheltuielile casei, inclusiv ratele aferente contractelor de credit nr. 5121/05.09.2003, nr._/27.09.2005 și nr._/11.08.2006, acesta nu a probat temeinicia afirmațiilor sale. Se are în vedere faptul că pârâta-reclamantă nu a recunoscut contribuția majorată a fostului soț, iar declarația martorului B., în sensul că reclamantul a restituit contravaloarea creditului din 2003, a suportat cheltuielile de reparații și cele ale gospodăriei și de întreținere a familiei, nu este susținută de înscrisuri din care să rezulte, în mod clar, venitul net superior al acestei părți, care să-i permită asumarea tuturor acestor cheltuieli.
Dimpotrivă, martorul B. nu a fost în măsură să indice veniturile concrete ale părților, despre care nu știe să fi avut bugete separate, și a arătat că și pârâta-reclamantă era salariată la aceeași firmă, de la care fostul soț nu primea salariu. Mai mult, pârâta-reclamantă participa, conform declarației martorului, la ordinea din gospodărie și la creșterea copiilor, fiind ajutată de mama sa, iar, atunci când reclamantul-pârât pleca în delegații, una din persoanele lăsate responsabile era fosta soție.
De asemenea, martorul C. E. a susținut, în declarația sa (fila 324), că părțile avea banii la comun, făceau totul împreună, inclusiv lucrările de reamenajare a locuinței, suportarea contravalorii acestor lucrări și restituirea banilor împrumutați. Mai mult, martorul C. a precizat că foștii soți au muncit împreună zi și noapte, iar pârâta-reclamantă, pe lângă serviciul la C.-Cola și asociația familială înființată la Hălăucești, s-a ocupat foarte mult de casă, de copii și de aprovizionare, contribuind și reclamantul-pârât. Nu în ultimul rând, din declarația acestui martor instanța reține că părțile au fost ajutate și de mama pârâtei-reclamante, în locuința căreia au stat inițial și unde au stabilit sediul societății comerciale înființate împreună.
Împrejurarea achitării ratelor aferente creditelor nr.CL_ (5121/05.09.2003) și nr.CL_/27.09.2005 prin intermediul a două conturi curente deschise pe numele reclamantului-pârât (conform adresei nr.2501/20.03.2012 a BRD – fila 64) nu are semnificația asumării în totalitate, de către acesta, a suportării contravalorii creditelor, în condițiile în care afirmația reclamantului-pârât nu este susținută și de materialul probator administrat (a se vedea, în acest sens, și răspunsurile părții adverse la interogatoriu – filele 318-320), iar din adeverințele de venit depuse la data de 21.03.2013 rezultă un venit modic al reclamantului-pârât, comparabil cu cel al fostei soții.
Prin urmare, luând în considerare și faptul că pârâta-reclamantă nu a lucrat în mod constant, existând o perioadă de 3 ani și jumătate (10.11.1998—01.02.2002, conform carnetului de muncă – filele 126-127) în care aceasta nu figurează ca desfășurând activitate în muncă, operând prezumția simplă de susținere a familiei de către reclamantul-pârât, instanța apreciază că, în pricina dedusă judecății, nu au fost răsturnată prezumția de contribuție egală la dobândirea masei partajabile, ambii (foști) soți contribuind în proporție relativ echivalentă la asigurarea bunăstării familiei lor.
În lumina considerentelor de mai sus și în temeiul art.36 alin.1 C.fam., art. 6735 și art.6739 C.pr.civ., instanța va dispune sistarea stării de devălmășie și va atribui reclamantului-pârât, în natură, bunul imobil situat în Iași, ..17, jud.Iași, în valoare de 472.500 RON, urmând ca, în temeiul art.6735 alin.2 C.p.civ., pârâta-reclamantă să primească o sultă de236.250 RON, corespunzătoare cotei sale de contribuție de 50%. Instanța are în vedere faptul că ambii foști soți au solicitat atribuirea în natură a apartamentului. În aceste condiții, sunt aplicabile criteriile oferite de 6739 C.p.civ., și în special faptul că, potrivit răspunsului la întrebarea nr.20 din interogatoriul luat pârâtei-reclamante (filele 318-320), aceasta a precizat că este de acord ca bunul să fie atribuit părții adverse.
Față de solicitarea reclamantului-pârât privind obligarea părții adverse la plata sumei de 5.400 RON cu titlu de contravaloare cheltuieli efectuate cu imobilul, instanța reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (filele 236-317), această sumă a fost cheltuită de reclamantul-pârât în vederea asigurării utilităților aferente construcției și terenului, respectiv servicii salubritate, energie electrică, gaz metan și apă, utilități furnizate în perioada 2010-2011. Or, în acest interval pârâta-reclamantă nu a locuit în imobil, părăsind domiciliul comun încă din anul 2008, prin urmare nu a beneficiat de aceste utilități, astfel încât să i se poată pretinde, la acest moment, suportarea contravalorii acestora sau măcar a unei părți. De altfel, însuși reclamantul-pârât precizează, la interogatoriu (răspunsul la întrebarea nr.1 – fila 321) că în imobil locuiește numai el, din 2008. Pe cale de consecință, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Referitor la solicitarea reprezentanților convenționali ai părților de reducere a onorariului de expert în cuantum de 2700 RON, instanța apreciază că această cerere este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.23 alin.1 din O.G.nr.2/2000, privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, „Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului.”
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că lucrarea întocmită de domnul expert A. E., deși complexă și utilă pentru justa soluționare a cauzei, nu justifică onorariul solicitat, în cuantum total de 2700 RON (din care a fost achitată, de către părți, suma de 600 RON), având în vedere decontul justificativ depus la dosar (fila 361), inclusiv drepturile pretinse pentru munca prestată, în condițiile în care lucrarea dispusă de instanță, având un caracter standard, nu a prezentat un grad de dificultate atât de mare, iar numărul obiectivelor a fost relativ redus. Pentru aceste considerente, instanța va reduce onorariul de expert la 1600 RON, pe care îl va aproba cu titlu de onorariu definitiv de expert, pentru întocmirea raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții civile.
Diferența neachitată, de 1000 RON, urmează a fi suportată de ambele părți, în mod egal, având în vedere că acestora le profită, în egală măsură, soluția pronunțată de instanță.
De asemenea, va fi înștiințat Biroul Local pentru Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași cu privire la suma definitivă aprobată la plată expertului A. E., din care diferență de achitat 1000 RON.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de părți, instanța constată că reclamantul-pârât a dovedit plata sumei totale de 10.323,15 RON, cu acest titlu, în timp ce pârâta-reclamantă a achitat, în total, suma de 10.089 RON. În aceste condiții și în baza art.274 și 276 C.pr.civ., dată fiind admiterea în parte a ambelor acțiuni, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul pârât B. V. I., critcând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a reținut contribuții egale ale părților la dobândirea bunurilor comune.
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că pe parcursul căsătoriei apelantul a realizat venituri mai mari decât intimata, ceea ce justifica stabilirea în favoarea acestuia a unei cote majorate de 80%la dobândirea bunurilor comune.
Instanța nu a avut în vedere că avansul achitat pentru achiziționarea imobilului l-a constituit o sumă de bani împrumutată și achitată exclusiv de către apelant și nici împrejurarea că în perioada 1998 – 2004 intimata nu a realizat venituri din muncă.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere că apelantul a achitat singur ratele aferente creditelor contractate în anul 2005 și 2003 atât înperioada conviețuirii părților cât și după despărțirea în fapt.
În ceea ce privește creditul contractat de pârâtă în anul 2006, în mod greșit instanța de fond a considerat că acesta a fost utilizat de ambii soți pentru nevoi personale, când de fapt acest credit a fost utilizat excusiv de către pârâta reclamantă pentru activitatea sa profesională, împrejurare ce rezultă din probatoriul administrat în cauză.
În mod greșit a fost respinsă cererea reclamntului pârât privind deducerea din masa de împărțit a contravalorii cheltuielilor imobilului suportate în mod exclusivde către apelant după părăsirea domiciliului de către intimată.
Valoarea masei de împărțit a fost greșit stabilită de instanța de fond, pe baza evaluării făcute de expert prin metoda comparației. Expertul nu a aplicat indicii pentru uzura imobilului, astfel încît valoarea de circulație stabilită este mult mai mare decât cea reală.
Apelul a fost legal timbrat cu 7087,5 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței Judecătoriei Iași, ca legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Părțile au fost căsătorite începând cu data de 05.11.1994, iar, la data de 10.06.2009, a fost pronunțată sentința civilă nr.7973 prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soți, sentință rămasă irevocabilă.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit în proprietate, prin cumpărare, conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2085 la data de 18.09.2003, de către BNP C. Ș. imobilul situat în Iași, ..17, jud.Iași
Plata prețului de 45.000 EUR pentru imobil s-a efectuat astfel: avansul de 13.500 EUR a fost achitat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, după cum rezultă din cuprinsul acestuia (fila 27), iar diferența de 31.500 EUR a fost plătită de cumpărători în urma încheierii contractului de credit nr.5121 din data de 05.09.2003, semnat cu BRD-GSG S.A.
În ceea ce privește cotele de contribuție a soților la dobândirea bunului comun,în mod corect instanțade fond a stabilit că acestea au avut contribuții egale.
Stabilirea cotelor de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune este o operațiune complexă care are ca bază prezumția simplă că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor iar în lipsa unui probatoriu din care să rezulte că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare operează această prezumție.
Din probatoriul administrat în cauză nurezultă că reclamantul pârât a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune decât pârâta reclamantă.,
Astfel din declarațiile martorilor audiați în cauză și înscrisurile depuse rezultă că părțile au realizat venituri pe tot parcursul căsătoriei, intimata dovedind cu cartea de muncă depusă la dosar că a avut prmanent un venit constant, perioada de lipsă a veniturilor datorându-se perioadei în care aceasta s-a aflat în concediu pentru creșterea celor doi copii rezultați din căsătorie.
Martorul C. a precizat că foștii soți au muncit împreună zi și noapte, iar pârâta-reclamantă, pe lângă serviciul la C.-Cola și asociația familială înființată la Hălăucești, s-a ocupat foarte mult de casă, de copii și de aprovizionare, contribuind și reclamantul-pârât. Nu în ultimul rând, din declarația acestui martor instanța reține că părțile au fost ajutate și de mama pârâtei-reclamante, în locuința căreia au stat inițial și unde au stabilit sediul societății comerciale înființate împreună.
În ceea ce-l privește pe apelant, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că veniturile sale dovedite cu cartea de muncă au fost modice în toată perioada căsătoriei, însă din coroborarea probatoriului administrat în cauză rezultă că acesta a realizat venituri suficiente pentru acontribui la cheltuielile gospodăriei, fără încă a se justifica stabilirea unei cote majorate de contribuție.
Susținerea apelantului că avansul la cumpărarea imobilului a fost achitat doar de el nu a fost susținută de probatoriul administrat în cauză.
În ceea ce privește pasivul comunității de bunuri, instanța de fond a făcut o analiză riguroasă a datoriilor contractate de soți în timpul căsătoriei, reținând că masa partajabilă este grevată de un pasiv constând în: valoarea datoriei aferente contractului de credit nr.CL_ (5121/05.09.2003), valoarea datoriei aferente contractului de credit nr.CL_ (_/27.09.2005) și valoarea datoriei aferente contractului de credit nr._/01.08.2006 (convenții încheiate de reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă cu BRD-GSG S.A.), datorii stabilite în raport de momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.7973/10.06.2009 a Judecătoriei Iași, privind desfacerea căsătoriei.
Obligația de rambursare a acestor credite revine ambilor foști soți în solidar, corespunzător cotelor de contribuție stabilite.
În mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantului pârât privind constatarea unui drrept de creanță constând în contravaloarea cheltuielilor făcute cu întreținerea imobilului bun comun după pleacrea pârâtei reclamante din domiciliu. Suma de 5400 lei solicitată de apelant a fost cheltuită de reclamantul-pârât în vederea asigurării utilităților aferente construcției și terenului, respectiv servicii salubritate, energie electrică, gaz metan și apă, utilități furnizate în perioada 2010-2011. Or, în acest interval pârâta-reclamantă nu a locuit în imobil, părăsind domiciliul comun încă din anul 2008, prin urmare nu a beneficiat de aceste utilități, astfel încât să i se poată pretinde, la acest moment, suportarea contravalorii acestora sau măcar a unei părți. De altfel, însuși reclamantul-pârât precizează, la interogatoriu (răspunsul la întrebarea nr.1 – fila 321) că în imobil locuiește numai el, din 2008.
Motivul de apel privind stabilirea greșită a valorii imobilului eeste nefondat.
Evaluarea imobilului s-a făcut prin expertiză judiciară de specialitate, expertul având în vedere valoarea actuală de circulație abunului aflat în masa de împărțit, luând în calcul îmbunătățirile făcute de părți după achiziționarea imobilului, indicii pozitivi și negativi care pot influiența valoarea acestuia.
Pentru toate aceste considerente urmează ca în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă să se respingă apelul și să se păstreze sentința Judecătoriei Iași, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul B. V. I. împotriva sentinței civile nr. 4937/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
obligă apelantul să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red. S.M./S.M. 5 ex 30.10.2014.
Judecător fond I. C. R.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 914/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
