Obligaţie de a face. Decizia nr. 345/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 11697/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Mai 2014
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – C. G.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 345/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de către C. C. și C. L. cât și recursul declarat de către A. A., și C. I., împotriva sentinței civile nr. 6408 din 22.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind Primarul Mun. Iași, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 aprilie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 17 aprilie 2014, 24 aprilie 2014, 30 aprilie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.04.2010 sub nr._, reclamanții C. C. și C. L. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților A. A. și C. I. să mute gardul care le împrejmuiește curtea astfel încât suprafața împrejmuită să nu depășească cei 40m2 legal deținuți de pârâți cu chirie, iar proprietarii de la nr. 6 să aibă acces la pereții exteriori ai casei lor, acces strict necesar pentru lucrări de reparații și întreținere. Reclamanții au solicitat să fie autorizați, în caz de refuz din partea pârâților, să desființeze pe cheltuiala acestora partea de împrejmuire care le împiedică normala folosință a locuinței. Prin cerere, reclamanții au solicitat obligarea pârâților să desființeze spațiul verde amenajat ilegal pe domeniul public, în imediata vecinătate a imobilului de la nr. 6 întrucât apa pluvială, dar și cea cu care se udă vegetația, afectează fundația acestui imobil, iar în caz de refuz din partea pârâților să fie autorizați reclamanții să desființeze, pe cheltuiala acestora, spațiul verde respectiv.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că pârâții au construit gardul a cărui desființare se solicită pe un traseu care este parțial în imediata vecinătate a imobilului de la nr.6, astfel încât nu mai au acces la unii pereți exteriori ai casei lor, la instalațiile de scurgere a apei, de alimentare cu gaz, de telefonie, acces strict necesar pentru lucrările de reparații și de întreținere. Au mai arătat că le este împiedicat accesul la o porțiune de curte de unde nu pot evacua apa care se strânge atunci când plouă.
Reclamanții au contestat autorizația provizorie de construire a gardului nr. 842 din 17.07.2009, invocând excepția de nelegalitate a acesteia.
Referitor la al treilea capăt de cerere, reclamanții au susținut că pârâții au amenajat ilegal pe domeniul public un spațiu verde, pentru care nu au autorizație de construire conform art. 3 lit. d din Legea nr. 50/1991, și care, fiind adiacent unui perete al imobilului de la nr. 6, aduce atingere dreptului reclamanților de a se bucura nestingherit de proprietatea lor întrucât le afectează fundația construcției prin infiltrarea apei pluviale, dar și a celei cu care se udă vegetația.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1 alin.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1076 și art. 1077 Cod civil, art. 4 alin.1 și 4 din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. 1 și art. 3 lit. d din Legea nr. 50/1991, Ordinului MLPAT nr. 333/N/08.12.2000 care aprobă Normativul P-7/2000.
Prin sentința civilă nr. 6408 din 22.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a aprobat onorariul definitiv al expertului V. C. în cuantum de 810 lei.
A respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de către pârâții A. A. și C. I..
A respins ca neîntemeiată acțiunea exercitată de către reclamanții C. C. și C. L., ambii cu domiciliul în Iași, Pasajul C. V. nr.6, județul Iași în contradictoriu cu pârâții A. A. și C. I., cu domiciliul în Iași, Pasajul C. V. nr. 5.
A obligat pe reclamanți să achite pârâtului A. A. suma de 300 lei reprezentând onorariul provizoriu expert și pârâtului C. I. suma de 300 lei reprezentând onorariul provizoriu expert.
A obligat pe reclamanți să achite în contul expertului V. C. din cadrul Biroului Local de Expertize Iași suma de 210 lei reprezentând diferență onorariu.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate conform Legii nr. 112/1995 nr. 229/1997, reclamanții C. C. și C. L. au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței situate în Iași, . nr.6, compusă din 2 camere cu o suprafață de 70,12 mp și cota indiviză de 48% din suprafața de folosință comună a imobilului. Totodată, prin același contract s-au vândut boxa de 21,09 mp și împrejmuirea gard de 21,35 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală conform Legii nr. 112/1995 nr. 636/1998, reclamantul C. I. și soția acestuia, C. E., au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței situate în Iași, . nr.5 compusă din 2 camere cu o suprafață utilă de 49,20 mp și o cotă indiviză de 33,60% din suprafața de folosință comună a imobilului. Totodată, prin același contract, a fost dobândit și dreptul de proprietate asupra pivniței de 4,43 mp (fila 16 din dosarul Tribunalului Iași).
Pârâtul A. A. și soția acestuia A. O. – L. au dobândit, prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală conform Legii nr. 112/1995 nr. 527 din 1997 dreptul de proprietate asupra locuinței situate în Iași, . nr.5, compusă din 3 camere, cu o suprafață utilă de 74,68 mp și cota indiviză de 48,28% din suprafața de folosință comună a imobilului. Totodată, au dobândit dreptul de proprietate asupra pivniței în suprafață de 10,35 mp (fila 23 din dosarul Tribunalului Iași).
Reclamanții C. C. și C. L. au obținut autorizația de construire nr. 457 din 02.04.2007 eliberată de către Primăria Municipiului Iași pentru construirea scării exterioare pentru acces în pod, prin concesionare teren. S-a stabilit obligația respectării condițiilor din avizele obținute. Astfel, prin certificatul de urbanism nr. 218/15.02.2006 (volumul II – fila 18) s-au impus următoarele condiții: aliniament stradal: existent; lateral: min. 1/2H la cornișă dar nu mai puțin de 3 m (pe aliniament cu acord vecini); posterior: min.1/2H dar nu mai puțin de 5m (existent); acord notarial coproprietari și vecini.
Prin procesul-verbal de inspecție nr._/2187 din 17.09.2007, Inspectoratul Județean în Construcții Iași – Inspectoratul Teritorial în Construcții Nord est (fila 112) a constatat anumite neconformități ale lucrării realizate de către reclamanți și documentația avută în vedere la eliberarea autorizației.
Ulterior, la cererea pârâților A. A. și C. I., Primăria Municipiului Iași a eliberat autorizația de construire nr. 842 din 17.07.2009 pentru executarea lucrărilor de construire a unui gard despărțitor între imobilele din Pasaj C. V. nr. 5 și Pasaj C. V. nr.6 pe terenul închiriat de la D.A.P.P.P. Împrejmuirea are caracter provizoriu, pe durata contractului de închiriere, având ca obiect curtea aferentă locuinței în suprafață de 40 mp. Prin autorizație s-a stabilit obligația respectării anumitor condiții, și anume: gardul despărțitor se va construi respectând amplasamentul inițial conform Acordului DAPPP nr._/2008 și proiectul vizat spre neschimbare și nu va afecta construcțiile învecinate.
La data de 09.06.2010 a fost încheiat procesul-verbal de recepție nr. 311, lucrarea fiind declarată admisă (fila 96).
Prin sentința nr. 1318 din 13.09.2011 pronunțată în cauza cu nr._, menținută prin decizia nr. 231 din 06.02.2012 a Curții de Apel Iași – Secția C. Administrativ și Fiscal, Tribunalul Iași – Secția Comercială și C. Administrativ a respins ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de către reclamanții C. C. și C. L. în contradictoriu cu pârâții A. A., C. I. și Primăria Municipiului Iași având ca obiect autorizația de construire nr. 842/17.07.2009.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Iași a arătat că pârâții au dobândit prin cumpărarea locuinței un drept de proprietate asupra terenului aferent locuinței si un drept de folosința asupra terenului domeniu public aferent imobilului :” curte si gradina aferenta locuinței” în suprafața de 20 mp fiecare, pentru care plătesc chiria corespunzătoare, conform actelor anexate. Prin urmare, ei au un drept real de folosința asupra terenului, limitele drepturilor reale fiind mult mai largi decât cele invocate de reclamanții din cauza de fata. A mai reținut Tribunalul Iași că a fost îndeplinită condiția identificării terenului prin număr cadastral, nelegalitatea autorizației emise nesubzistând nici sub acest aspect. De asemenea, s-a mai arătat că pârâții, beneficiari ai autorizației, au îndeplinit toate cerințele legale referitoare la actele necesare eliberării actului si anume: s-au respectat prevederile certificatului de urbanism 5371/2007, s-a obținut acordul .-a întocmit proiectul tehnic, s-a obținut avizul de la Direcția pentru Cultura, Culte si Patrimoniu cultural, acordul proprietarului Municipiului Iași si toate celelalte acte anexate in copie la dosar. In ceea ce privește solicitarea proprietarului de efectuare a gardului despărțitor pe vechiul amplasament, aceasta trebuie privită prin prisma tuturor actelor existente la dosar, inclusiv a celor din dosarul de fond care atesta inexistenta unui act oficial prin care sa se poată stabili vechea delimitare, si de aici imposibilitatea de raportare a respectării sau nu a solicitării paratei Municipiului Iași. In acest context, Tribunalul Iași a subliniat că inexistența schiței la care se face referire in certificatul de urbanism si care trebuia respectata pentru împrejmuirea proprietății, nu afectează valabilitatea autorizației emise, neatrăgând caracterul nelegal al acesteia, cu atât mai mult cu cât se indică faptul că ridicarea gardului despărțitor trebuie făcută, conform autorizației, cu respectarea amplasamentului inițial potrivit acordului DAPPP nr._/2008 si proiectului vizat spre neschimbare.
Mai mult, Curtea de Apel Iași a arătat, prin decizia nr. 231 din 06.02.2012 pronunțată în cauza cu nr._, că revine instanței ce va soluționa fondul cauzei cu nr._, să verifice dacă, în fapt, prevederile autorizației au fost sau nu respectate de către pârâți la edificarea gardului provizoriu, raportat la clădirile existente pe teren la momentul autorizării.
În vederea verificării acestor aspecte, au fost administrate proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea geodezie, topografie și cadastru (filele 144 - 152) și specialitatea construcții (filele 303 – 315, 320 – 323, 327 – 331, volumul II: filele 20-23, 28 - 34).
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea geodezie, topografie și cadastru, expertul R. D. a arătat că suprafața îngrădită de către pârâți, exclusiv suprafața anexei din tablă, rezultată din coordonate, este de 39,10 mp, iar suprafața ocupată de anexa din tablă, rezultată din coordonate, este de 3,62 mp. În schița anexă nr. 4 expertul a propus un traseu modificat al gardului, astfel încât suprafața îngrădită, inclusiv cea ocupată de anexa din tablă, să fie de 40 mp, iar proprietarii de la nr.6 să aibă acces la pereții de nord-vest ai casei, cu protejarea căminului C20.
A mai arătat expertul că pârâții au îngrădit suprafața de 39,10+3,62 mp față de 40 mp pentru care dețin contract de închiriere cu Primăria Iași. S-a constatat că distanța dintre gardul pârâților și construcția denumită casa „scărilor” edificată de către reclamanți este de 0,28 m.
Expertul R. D. a prezentat în schița anexă nr. 2, traseul gardului proiectat preluat de pe planșa A00(anexa nr.3 la autorizația nr. 842 din 17.07.2009 eliberată pârâților) și a arătat că, în cea mai mare parte, acesta este realizat pe amplasamentul proiectat. Cu excepția traseului 24-25, deviațiile mai mici sau mai mari, 0,21 m în punctul 28, sunt în interiorul curții nr. 5, aparținând pârâților. Instanța constată că traseul descris de expertul topometrist prin punctele 24 – 25 nu se află în dreptul scării edificate de către reclamanți (filele 148, 149).
Având în vedere faptul că expertul topometrist a învederat că obiectivul stabilit la litera e, și anume analizarea necesității unui trotuar de protecție împotriva infiltrării apei în fundația casei scării, anexe la casa nr.6, prin prisma rezultatelor studiului geotehnic depus la dosar și având în vedere Normativul P7/2000, aprobat prin Ordinul MLPAT nr. 333/N/08.12.2000, excede competenței sale, instanța a dispus administrarea probei cu expertiză tehnică judiciar în specialitatea construcții.
Astfel, prin rapoartele întocmite de către expertul V. C. și expertul consultant G. V. s-a învederat că nu a existat niciun plan care să indice amplasamentul inițial al gardului edificat de către pârâți. Conform planșelor A00 și A02 din proiectul nr.1/2009 (vizat spre neschimbare) elaborat de S.C. RUMCO PROIECT S.R.L. Iași privind dimensionarea traseului împrejmuire, gardul trebuia amplasat la distanța de 2,91 m față de clădirea pârâților, însă măsurătoarea la fața locului a indicat o distanță mai mică, și anume 2,80 m.
Totodată, în ceea ce privește condițiile pe care reclamanții aveau obligația de a le respecta la edificarea scării exterioare, instanța reține că aceștia nu au respectat condițiile referitoare la obținerea acordului pârâților pentru construcția imobilului la mai puțin de 5 m de clădirea proprietatea acestora.
În ceea ce privește spațul verde, identificat ca fiind o suprafață de 2,50 – 3 m, delimitată de o platformă betonată, expertul V. C. a arătat că acesta nu poate afecta sub nicio formă nivelul de umiditate al elementelor infrastructurii clădirii și/sau comportarea în timp a acesteia. În schimb, lipsa streașinii, subdimensionarea jgheaburilor, traseul burlanului și defectuoasa colectare a apelor meteorice pot cauza creșterea nivelului de umiditate a elementelor infrastructurii și a terenului de fundare. La fața locului s-a constatat tendința de debordare a stratului de zăpadă de pe acoperiș, cauza principală fiind ridicarea nivelului de umiditate (fila 310).
La rândul său, expertul G. V. a arătat că suprafața de 3,62 mp (anexa din tablă) reprezintă suprafața scării exterioare acoperite, care, potrivit STAS nr. 4908-85, face parte din aria construită a clădirii proprietatea pârâților. STAS-ul nr. 4908-85 depus de către reclamanți (volumul II – filele 11- 14) prevede, prin art. 2.2.1 că în aria construită nu intră treptele exterioare și terasele neacoperite, fără a fi exclusă însă scara exterioară acoperită.
În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de către expert Ș. M. și depus de către reclamanți în vederea combaterii concluziilor expertului R. D. cu privire la suprafața îngrădită de către pârâți, instanța reține că d-na expert a reluat concluziile expertului topometrist desemnat de către instanță și a arătat că în ceea ce privește gardul edificat de către pârâți, acesta nu respectă amplasamentul din autorizația de construire nr. 842/2009, însă abaterile nu sunt mari, cu excepția porțiunii dintre punctele 24 și 25. În ceea ce privește suprafața de teren autorizată a se împrejmui, prevederile autorizației de construire nr. 842/2009 au fost, în opinia d-nei expert, semnificativ încălcate, aceasta fiind depășită cu 3,70 m2, respectiv 9,25%.
D – na expert Ș. M. a propus un traseu modificat al gardului, astfel încât suprafața îngrădită să fie cea autorizată a se împrejmui, iar proprietarii de la nr. 6 să aibă acces la pereții dinspre N-V al casei lor. Instanța constată, însă, că traseul gardului, astfel cum a fost propus prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară (fila 253), nu respectă anexa (fila 93) la autorizația nr. 842 din 17.07.2009 eliberată de către Primăria Municipiului Iași și menținută prin sentința nr. 1318 din 13.09.2011 pronunțată de către Tribunalul Iași – Secția Comercială și C. Administrativ în cauza cu nr._ .
Reclamanții au invocat prevederile art. 1076 și art. 1077 din Codul civil în vigoare la data sesizării, potrivit cărora creditorul poate cere să se distrugă ceea ce s-a făcut, încălcându-se obligația de a nu face și poate cere să fie autorizat să distrugă el însuși, pe cheltuiala debitorului. De asemenea, nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate cere să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.
I. Analizând, prioritar, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la capătul de cerere având ca obiect mutarea gardului, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, având în vedere calitatea reclamanților de proprietari ai locuinței situate în Iași, . nr.6 și de titulari ai dreptului de folosință asupra curții aferente acesteia, în suprafață de 25 mp (fila 17), precum și susținerile acestora referitoare la lipsa accesului la pereții dinspre nord-vest ai locuinței lor, ca urmare a edificării gardului.
II. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța apreciază ca neîntemeiată prezenta acțiune, urmând a o respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
1.Capătul de cerere având ca obiect mutarea gardului edificat de către pârâți
Astfel cum s-a reținut mai sus, traseul gardului, așa cum rezultă din anexa la autorizația nr. 842 din 17.07.2009 eliberată pârâților, a fost respectat, fiind realizat pe amplasamentul proiectat. Cu excepția traseului conturat de punctele 24-25 din anexa nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară topometrică întocmit de către expert R. D. și confirmat de expert Ș. M., traseu care, însă, nu interesează scara exterioară edificată de către reclamanți, deviațiile mai mici sau mai mari, 0,21 m în punctul 28, sunt în interiorul curții nr. 5, aparținând pârâților.
Prin urmare, instanța reține că pârâții au respectat autorizația de construire nr. 842 din 2009 și proiectul vizat spre neschimbare, în condițiile în care nu a existat un plan care să indice amplasamentul inițial al gardului.
Invocarea de către reclamanți a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor omului și Libertăților Fundamentale nu poate fi reținută de către instanță cât timp reclamanții solicită protejarea dreptului de a se bucura nestingherit de proprietatea lor profitând de propria culpă în executarea scării exterioare. Sub acest aspect, instanța reține nerespectarea de către reclamanți a obligației, prealabile executării construcției, de a obține acordul pârâților pentru edificarea construcției la mai puțin de 5 m de proprietatea acestora, distanța dintre clădirea pârâților și clădirea reclamanților (scara exterioară) fiind de numai 2,91 m față de cea minimă impusă de 5m.
2.Capătul de cerere privind desființarea spațiului verde
Din concluziile experților specialitatea construcții, instanța reține că spațiul verde nu are nicio influență asupra comportării în timp a structurii de rezistență. Totodată, expertul consultant G. V. a arătat că panta acoperișului orientată spre proprietatea pârâților este o eroare de proiectare și a propus corectarea acesteia, astfel încât apele din precipitațiile atmosferice (ploi și zăpezi) să se scurgă pe terenul reclamanților.
Așadar, față de cele arătate mai sus, apreciind ca neîntemeiată prezenta acțiune, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată.
III. În ceea ce privește onorariul expertului V. C., instanța, față de dispozițiile art. 23 alin.1 din O.G. nr. 2 din 2000 privind organizarea activității de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara, urmează a aproba suma de 810 lei, cu titlu de onorariu definitiv. Instanța a avut în vedere numai cinci ore necesare pentru prelucrarea datelor și elaborarea raportului, fără reținerile legale. Rezultă așadar un număr de 13 ore x 50 lei =650 lei. La această sumă se adaugă 20%x13 ore=130 lei, precum și suma de 30 lei reprezentând cheltuieli generale conexe pentru întocmirea expertizei.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării, reclamanții căzând în pretenții, instanța urmează a-i obliga la plata către pârâtul A. A. a sumei de 300 lei reprezentând onorariul provizoriu expert și către pârât C. I. a sumei de 300 lei reprezentând onorariul provizoriu expert. De asemenea, potrivit acelorași prevederi legale menționate, instanța urmează a-i obliga pe reclamanți să achite în contul expertului V. C. din cadrul Biroului Local de Expertize Iași suma de 210 lei reprezentând diferență onorariu.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel reclamanții C. C. și C. L. respectiv recurs pârâții A. A. și Caisan I..Recursul a fost calificat in temeiul principiului legalității căii de atac ca apel prinîncheierea din 14.03.2014 a Tribunalului Iași.
1.Reclamanții C. C. și C. L. au criticat sentința pentru următoarele motive:
Probele administrate au făcut dovada faptului că autorizația de construire nu a fost respectată nici în ceea ce privește suprafața autorizată a se împrejmui, nici în ceea ce privește traseul autorizat. Respectarea simultană a celor două condiții este imposibilă, de altfel, întrucât respectarea uneia conduce la încălcarea celeilalte. Este evidentă existența unei greșeli de autorizare, pe care instanța nu a îndreptat-o. Prioritară este insă respectarea suprafeței de teren autorizată a se împrejmui și nu cea a traseului gardului, stabilit după bunul-plac al pârâților. Procesul—verbal de recepție la terminarea lucrărilor prezentat de părți este nul de drept întrucât constată respectarea unei autorizații de construire care nu poate fi respectată, deoarece impune condiții contradictorii. Instanțele de contencios administrativ au declarat legală autorizația de construire pe baza unei verificări a procedurilor ce au condus la obținerea ei. Instanța de fond a omis a constata că emiterea autorizației de construire nr. 842/2009 s-a făcut cu încălcări majore ale prevederilor legale incidente. Terenul curte nu are număr cadastral, obligatoriu potrivit art. 1 alin 1 din Legea nr. 50/1991. Pârâții nu erau titulari ai vreunui drept real asupra imobilului teren ci doar chiriași, așadar titulari ai unui drept de creanță. Suprafața autorizată a fi împrejmuită este de 40 mp, adică atât cât era deținută cu chirie. Nu s-a reținut de instanța de fond încălcarea autorizației in privința suprafeței de teren împrejmuită, și nici faptul că anexa din tablă este nelegală și prin urmare terenul pe care il ocupă este teren curte, aceasta fiind principala cauză a împrejmuirii unei suprafețe semnificativ mai mari decât cea autorizată a se împrejmui. Instanța de fond nu a autorizat efectuarea unei contraexpertize, motiv pentru care părțile au realizat o expertiză extrajudiciară de către d-na expert Ș., care a adus corecțiile necesare expertizei R.. Ambii experți au propus corectarea traseului autorizat al gardului, astfel ca suprafața împrejmuită să fie cea autorizată a se împrejmui, propunere căreia instanța de fond netemeinic nu i-a dat curs.
Pentru a se verifica dacă prevederile autorizației de construire nr. 842/2009 au fost respectate de către pârâți s-a dispus efectuarea unei expertize în construcții de către dl expert V., care concluzionează că suprafața împrejmuită este mai mare decât cea autorizată. A fost verificată și respectarea autorizației de construire nr. 457/2007 in baza căreia reclamanții au edificat o anexă la casă. Greșit a stabilit instanța de fond culpa reclamanților pentru a nu fi solicitat acordul pârâților pentru amplasarea anexei la mai puțin de 5 m distanță de proprietatea lor, câtă vreme terenul învecinat este proprietatea Primăriei și nu a pârâților. Greșit s-a reținut că acest aspect face pe reclamanți culpabili pentru situația reclamată in justiție.
In privința spațiului verde amenajat nelegal de către pârâți expert V. susține că acesta nu poate afecta sub nicio formă nivelul de umiditate al elementelor infrastructurii clădirii sau comportarea in timp a acesteia. Nu se argumentează această concluzie deși terenul de fundare este sensibil la umezire conform studiului geotehnic efectuat (filele38-43 din dosar) iar potrivit Normativului P-7/2000 (filele 49-67) fundațiile executate în teren sensibil la umezire trebuie obligatoriu protejate la infiltrarea apei prin construirea de trotuare. Expertul V. concluzionează că deficiențele în colectarea și evacuarea apelor meteorice precum și tendința de debordare a stratului de zăpadă de pe acoperiș cauzează creșterea nivelului de umiditate a terenului de fundație și a elementelor infrastructurii, expertul nu are in vedere că infiltrarea - indiferent de cauză - se produce prin spațiul verde in discuție. Realizarea unui trotuar ar reduce acest risc. Greșit instanța de fond a dat curs concluziilor expertului V. in această privință.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, admiterea acțiunii.
Apelul a fost legal timbrat.
2. Parații A. A. și Caisan I. au declarat recurs, recalificat apel, susținând că in mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat ( 5000 lei, câte 2500 lei pentru fiecare) analizând doar cheltuielile impuse de efectuarea expertizelor.
Apelul a fost legal timbrat cu suma de 178 lei taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinare apelanții-intimați C. C. și C. L. au solicitat respingerea apelului opus; omisiunea soluționării unei cereri poate face obiectul unei cereri de completare hotărâre.
Nu au fost administrate probe noi in apel.
Cercetând apelurile, Tribunalul constată următoarele:
Apelul declarat de către reclamanții C. C. și C. L. este nefondat și va fi respins pentru următoarele motive:
Motivul de apel privind greșita soluționare a cererii de mutare a gardului ce împrejmuiește curtea folosită de către pârâți este nefondat.
Instanța de fond a dat eficiență corect raportului de expertiză întocmit in cauză de către dl expert R. D. și care, pe bază de măsurători in relație cu documentația tehnică ce a stat la baza emiterii autorizației de construire nr. 842 din 2009, a concluzionat că edificarea gardului s-a făcut cu respectarea acestora. S-a reținut in raportul de expertiză existența unor mici deviații de 0,21 m in punctul 28, care afectează însă curtea imobilului de la nr. 5 in care locuiesc pârâții. Autorizația de construire, respectată de pârâți, reprezintă actul de autoritate al proprietarului terenului folosit de către părți aferent construcțiilor lor prin care se realizează delimitarea curții celor două imobile învecinate. Ca efect al acestuia parații dețin - potrivit raportului de expertiză R. - suprafața de 39,10 mp in loc de 40 cât li se cuvenea. Nu interesează in acest calcul suprafața ocupată de anexa din tablă (3,62 mp) câtă vreme aceasta exista la data eliberării autorizației ( fila 51 dosar Tribunal - Secția C. administrativ nr._ ).
Raportul de expertiză a fost corect reținut ca reper probatoriu esențial de către instanța de fond câtă vreme reprezintă o probă administrată in condiții de contradictorialitate, cu respectarea dispozițiilor art. 201-213 Cod pr.civilă. În ceea ce privește valoarea probatorie a constatărilor expertului, Tribunalul subliniază faptul ca aceste constatări sunt cenzurabile in măsura in care probe cu o forța probatorie similară sunt de natura sa denote contrariul. Ori, calitatea profesionala a expertului desemnat, procedura efectuării expertizei care implica culegerea de date cu încunoștințarea părților despre data, locul si ora efectuării constatărilor, prelucrarea științifică a datelor culese in condiții de contradictorialitate prin prisma cunoștințelor de specialitate conferă acestora valoare probatorie concretă.
Tribunalul nu primește criticile apelanților expuse pe baza unei expertize extrajudiciare cu o forță probatorie minimă in relație cu expertiza administrată pe aceeași teză probatorie in proces. Expertiza extrajudiciară nu are ca fundament procedura de contradictorialitate, specifică procesului civil, înscrisă in art. 208 Cod pr.civilă, motiv pentru care tribunalul o va înlătura din proces. Dacă judecătorul fondului a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize, partea avea la indemna ca, prin calea de atac declanșată, să critice această măsură. Efectuarea unei expertize extrajudiciare ca reacție la respingerea cererii de administrarea a unei contraexpertize nu are decât rolul de a contesta . decizia instanței, suverană in administrarea justiției, măsurile sale fiind supuse controlului judiciar.
Tot astfel tribunalul nu va analiza criticile expuse de către apelanți in privința legalității autorizației de construire nr. 842/2009. Criticile au fost de altfel analizate de către instanța de contencios administrativ, cu putere de lucru judecat (cele privind lipsa numărului cadastral, natura juridică a dreptului paraților, respectarea procedurilor prealabile autorizării). Reiterarea lor in apel este lipsită de consecințe in privința controlului judiciar asupra hotărârii fondului. De altfel întreaga argumentare a primului motiv de apel este întemeiată pe critici ce țin de această autorizație. Tribunalul constată, însă, că aceste critici depășesc limitele unei analize utile procesului de față. Cererea reclamanților este aceea de obligare a paraților de a muta gardul, deși acceptă că sunt imposibil de respectat condițiile autorizației in întregul lor, respectarea amplasamentului determină nerespectarea întinderii suprafeței curții și invers. Tribunalul nu este ținut a analiza aceste aspecte câtă vreme cererea de obligarea a pârâților are ca reper accesul facil al reclamanților la pereții construcției sale. Acest acces poate fi obținut de către apelanți eventual prin apelul la alte căi legale. Nu se poate, însă, impune paraților mutarea gardului edificat legal, care are ca finalitate respectarea drepturilor de folosință ale părților (reclamanții nu au invocat pe tot parcursul procesului nerespectarea întinderii suprafeței de teren ce li se cuvine spre folosință).
Este nefondat și cel de-al doilea motiv de apel. Corect a avut in vedere instanța de fond lipsa unei relații de cauzalitate intre existența spațiului verde amenajat de pârâți și pretinsele daune aduse proprietății reclamanților, reținând ca reper probatoriu esențial concluzii raportului de expertiză V.. Pentru aceleași considerente pentru care s-a dat eficiență expertizei R., tribunalul stabilește că și concluziile expertizei in construcții erau obligatorii pentru instanță in condițiile in care nu s-au administrat probe contrarii. Dacă raportul de expertiză a fost administrat cu obligația expertului desemnat de a studia dosarul, atunci, deși neanalizate in cuprinsul raportului, se prezumă că acesta a avut in vedere și studiul geotehnic (filele38-43 din dosar) și Normativului P-7/2000 (filele 49-67).
Nu interesează utilitatea edificării trotuarului, pentru că o atare apreciere excede limitelor învestirii instanței, tot astfel și legalitatea construirii anexei pârâților.
Pentru aceste motive tribunalul va respinge apelul declarat de către apelanți ca nefondat.
Apelul declarat de către pârâți este fondat.
Critica potrivit căreia greșit nu li s-a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată suma achitată cu titlu de onorariu de avocat este întemeiată. Chitanța nr. 35 din 30.05.2010 face dovada plății onorariului avocat in sumă de 2000 lei, care nu a fost inclusă in calculul instanței.
In temeiul art. 296 cod pr.civilă va fi admis apelul pârâților, va fi schimbată in parte sentința, vor fi obligați reclamanții la plata și a acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată. Nu sunt aplicabile disp. Art. 2812 cod pr.civilă. Instanța de fond nu a omis să soluționeze cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâți (asupra căreia s-a pronunțat in alineatul 4 al dispozitivului) ci a soluționat netemeinic această cerere, neincluzând în calcul și onorariul de avocat.
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe apelanții-intimați C. C. și C. L. să plătească intimaților-apelanți A. A. și Caisan I. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții A. A. și Caisan I. împotriva sentinței civile nr. 6408/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Obligă reclamanții la plata către pârâți a sumei de 2000lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Respinge apelul declarat de reclamanții C. C. și C. L. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimații C. C. și C. L. la plata către apelanții A. A. și Caisan I. a sumei de 1000lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 5.05.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, G. C. | |
Grefier, G. I. |
RED. ȘI TEHN./C.G./3.07.2014/6ex
Judecătoria Iași: B. E. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 638/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 348/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
