Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 673/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 38826/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Mai 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 673/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către . împotriva sentinței civile nr._ din 04 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul P. V., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 25 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, la solicitarea apărătorilor aleși ai părților, s-a amânat pronunțarea pentru 29 aprilie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/04.12.2012, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Respinge ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamanta . in contradictoriu cu paratul P. V..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 13.04.2011 a avut loc o coliziune intre autobuzul cu nr. de inmatriculare si_ apartinand societatii reclamante si condus de catre paratul sofer si un alt autobuz stationat in fata acestuia, cu nr. de inmatriculare_ .
Paratul a parcat autobuzul societatii reclamante in statia Tomesti iar dupa ce acesta a coborat de la volan autovehiculul s-a pus in miscare si a intrat in coliziune cu autobuzul parcat in fata sa.
In urma impactului, parbrizul autobuzului cu nr. de inmatriculare_ a cazut, aspect confirmat prin nota informativa intocmita in aceeasi imprejurare de catre numitii C. M. si M. F. (fila 6) care au constatat deteriorarea parbrizului, respectiv spargerea acestuia si necesitarea inlocuirii lui.
In drept, instanta retine ca s-au invocat dispozitiile Noului Cod Civil, insa in prezenta cauza fapta ilicita a fost savarsita la data de 13.04.2011, inainte de . Noului Cod Civil.
Astfel, in baza art. 103 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Noului Cod Civil, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârsirii faptei ilicite, fiind deci incidente dispozitiile legale prevazute de Codul Civil de la 1864.
Potrivit art 998-999 Cod civil” Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. (Cod civil 767, 1014, 1162, 1198, 1435, 1483, 1902).”respectiv „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Fapta ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
În speță, fapta ilicită afirmata de reclamanta este una omisivă, în sensul că pârâtul nu respectat obligația legala privind asigurarea stationarii autobuzului cu nr. de inmatriculare_ prin actionarea sistemelor de franare.
Instanta retine ca, desi reclamanta a depus inscrisuri din care rezulta ca, in situatia in care autobuzele de transport calatori apartinand societatii reclamante, prezinta avarii, soferii au obligatia raportarii acestor avarii, context in care apararea paratului privind nefunctionarea franei autobuzului ar fi fost rasturnata din cauza ca soferul nu a declarat nici o avarie la plecarea in cursa, instanta retine ca acestea nu prezinta relevanta in cauza intrucat nu a fost dovedit faptul ilicit afirmat de reclamanta, acela al neactionarii sistemului de franare al autovehicului aflat in parcare.
Daca deteriorarea parbrizului autobuzului cu nr. de inmatriculare_, precum si impactul dintre acesta si masina din fata sa sunt aspecte de netagaduit, care rezulta din intreg probatoriul administrat in cauza, in ceea ce priveste cauzele impactului dintre autovehicule, in conditiile in care nu a existat nici un martor ocular, si in lipsa efectuarii la acel moment a unei expertize auto care sa stabileasca conditiile si cauzele producerii accidentului, instanta retine ca, desi s-a afirmat in cauza ca paratul se face vinovat de neactionarea sistemului de franare, nu a fost dovedita cauza deplasarii autobuzului stationat in parcare catre masina din fata, respectiv o fapta civila delictuala.
Prejudiciul ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Cat priveste conditiile prejudiciului, acela de a fi cert si nereparat, instanta retine nici aceste conditii nu sunt indeplinite in cauza, dat fiind ca nu s-a facut nici o dovada a contravalorii parbrizului avariat, iar pe de alta parte, chiar din declaratia martorului audiat in cauza la cererea reclamantei (fila 95 verso), rezulta ca parbrizul a fost inlocuit de societatea reclamanta insa aceasta nu a inaintat la dosar devizul de reparatie.
Față de situația de fapt reținută, instanța apreciază că nu sunt incidente dispozițiile legale privind existența răspunderii civile delictuale, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiata acțiunea formulata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta .., criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că soluția instanței de fond este vădit eronata sub acest aspect raportat la întreg probatoriul administrat în cauza. Astfel, din înscrisurile aflate al dosarul cauzei rezulta indubitabil faptul ca la data producerii prejudiciului pârâtul era angajatul societatii în funcția de conducător auto, iar potrivit fisei postului semnata de acesta, avea ca principale obligații de serviciu să conducă autobuzul aflat în exploatare pentru transportul de persoane cu respectarea regulilor de circulație și de exploatare tehnica a acestuia, înainte de a pleca în cursa, sa verifice starea tehnica a autovehiculului pe care îI conduce și sa nu plece in cursa daca constata defecțiuni/nereguli ale autovehiculului, anunțând imediat superiorul pentru a se remedia defecțiunile.
În conformitate cu disp. art. 60-62 din 0.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 141 alin. l si 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul autovehiculelor imobilizate/staționate pe drumurile publice, conducătorii care se indeparteaza de acestea sunt obligați sa acționeze frâna de ajutor, sa oprească funcționarea motorului și să cupleze . viteza inferioara sau in cea de parcare daca autovehiculul are transmisie automata. In cazul imobilizării involuntare a autovehiculului in panta sau in rampa, pe lânga aceste obligații conducătorul trebuie sa brancheze rotile directoare.
La solicitarea paratului, s-a procedat, in aceeași zi, la verificarea sistemului de frânare al autobuzului respectiv de către seful de coloana C. M., in prezenta inginerului M. F., a casierului-incasator T. lonut si a paratului P. V., in toate modalitățile solicitate de catre pârât si s-a constatat ca, în cazul in care sistemul de frânare de siguranța este acționat corespunzător, poziția autobuzului ramane neschimbata, după cum a recunoscut si paratul în răspunsul la interogatoriu .
In ceea ce privește aspectul reținut de instanța de fond ca, in speță, nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la existenta unui prejudiciu cert si nereparat, cu factura fiscala ..nr._ din data de 19.09.2011 emisa de S.C. Gerorn S.A., cu documentele de plata a acesteia (doua ordine de plata, respectiv un 0. P. din data de 02.09.2011 în valoare de 3.257 lei și 0.P.nr. 900/19.09.2011 în valoare de 3.379.05 lei susține ca face dovada ca am achiziționat trei parbrize pentru autobuze marca Renault. Cu unul dintre aceste parbrize a fost înlocuit parbrizul avariat de pe autobuzul_, ocazie cu care s-a întocmit un deviz de service în valoare de 3.291,2 lei.
Intimatul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului întrucât din situatia de fapt, dar si din intreg probatoriul administrat, consideră ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale . Invederează ca prin inscrisurile depuse la dosar, a incercat sa probeze faptul ca la data de 13 aprilie 2011 nu a existat nici un accident rutier de tipul tamponare pe drumurile publice, prin aceea ca societatea recurenta nu a solicitat, in conformitate cu prevederile 0.U.G. 195/2002 nici o dovada de reparatie a autobuzului inmatriculat cu numarul_ de Politia Municipiului lasi - Biroul Rutier, in perioada respectiva.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată întemeiat recursul formulat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 998 cod civil (în vigoare în august 2011), orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe aceia din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara.
Potrivit disp. art. 254 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Prin urmare, din dispozițiile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În speță, conform notei informative dată în data de 13.04.2011, salariații C. M. și M. F. s-au deplasat la capătul traseului 29 în localitatea Tomești cu scopul de a efectua verificări la sistemul de frânare a autobuzului 6000, autobuz ce a lovit din spate autobuzul 7001. În urma acestui impact s-a deteriorat parbrizul autobuzului 6000. Se reține, în nota informativă, că P. V., conducătorul auto al autobuzului 6000, a susținut că frâna de mână a vehiculului nu funcționa, dar că s-au efectuat verificări cu autobuzul oprit în aceiași poziție și în pantă, cu cele 3 manete ale sistemului de frânare acționate și s-a constatat că autobuzul nu s-a mișcat.
Cu privire la acest incident, salariatul a declarat că în data de 13.04.2011, la Tomești, când a coborât pentru a-și cumpăra o cafea, autobuzul a cărui șofer era a plecat la vale și s-a oprit în autobuzul staționat în față.
La acea dată pârâtul P. V. era salariatul reclamantei .., în funcția de șofer autobuz, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 667/14.09.2009.
În ceea ce privește susținerile recurentului potrivit cărora autobuzul avea defecțiuni la sistemul de frânare, tribunalul reține că nu sunt întemeiate. Astfel, din nota informativă rezultă că s-au făcut verificări chiar în aceeași zi și s-a constatat că în situația în care sunt acționate toate trei manetele sistemului de frânare, autobuzul nu s-a mișcat. La interogatoriul luat în fața instanței de fond, pârâtul a recunoscut că a fost de față când s-a procedat la verificarea sistemului de frânare al autobuzului avariat atât în pantă cât și pe teren drept.
Martorul Zapiroi O. F.,audiat în cauză, nu a fost prezent la incidentul ce a avut loc în data de 13.04.2014, dar a declarat că autovehiculul avea defecțiuni la sistemul de frânare, fără a preciza în ce perioadă. Prin urmare, din probele administrate nu se poate reține că în momentul avarierii parbrizului autobuzul avea astfel de defecțiuni.
La dosar a fost depusă și fișa postului, potrivit căreia salariatul P. V. avea mai multe obligații în funcția ce o îndeplinea. Astfel, înainte de a pleca în cursă avea obligația de a verifica starea tehnică a autovehiculului pe care îl conduce, de a nu pleca în cursă dacă constata defecțiuni ale autovehiculului, de a anunța superiorul pentru a se remedia defecțiunile, de a recunoaște defecțiunile spontane, cauzele lor și de a remedia pe traseu micile defecțiuni, de a cunoaște regulile de circulație și de a nu comite abateri în acest sens.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii autovehiculelor imobilizate pe drumurile publice care se indeparteaza de acestea sunt obligați sa acționeze frâna de ajutor, sa oprească funcționarea motorului si sa cupleze o treapta de viteza inferioara, sau in cea de parcare daca autovehiculul are transmisie automata.
Prin urmare, pârâtul P. V. avea obligațiile de a verifica starea tehnică a autovehiculului pe care îl conduce și de a nu pleca în cursă dacă constata defecțiuni. Cu toate acestea din probele administrate nu rezultă că, in data producerii accidentului, acesta ar fi acționat toate cele trei manete ale sistemului de franare, a verificat starea tehnică a autovehiculului sau ar fi adus la cunoștința superiorilor existența unor defecțiuni la sistemul de franare.
În ceea ce privește avariile suferite de autobuzul 6000, proprietatea .., tribunalul reține că din probele administrate, respectiv nota informativa, declarația martorului C. M., deviz de raparatii din 21.09.2011, rezulta ca acestea au constat în deteriorarea parbrizului. Conform devizului de reparații nr. a-67/21.09.2011, costul total pentru înlocuire parbriz accidentat și reparații locale a fost în sumă de 3291,2 lei, din care costul parbrizului nou de 1783,9 lei. Acest parbriz a fost achiziționat conform facturii depusă la dosar de la Gerom SA la data de 19.09.2011.
Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale. Susținerile pârâtului potrivit cărora nu a avut loc nici o tamponare pe drumurile publice, întrucât nu există o dovadă de reparație, sunt contrazise de cele declarate de acesta în nota explicativă dată în data de 13.04.2011 și la interogatoriul dat în fața instanței de fond.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, și în temeiul disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va modifica sentința și va admite acțiunea, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3291,2 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de reclamanta .. împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o modifică în tot:
Admite acțiunea civilă promovată de reclamanta .. ( ORC V. J_ ) în contradictoriu cu pârâtul P. V. (CNP_ ).
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3291,2 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1077,70 lei cheltuieli de judecată .
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1165, 35 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.M. T.P. A.C. GREFIER,
I.G.
Red: T.P.
ex.2/26.09.2014
Jud. fond: C. D. B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 672/2014. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 638/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
