Contestaţie la executare. Decizia nr. 339/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 24260/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2014
Președinte - F. E. C.
Judecător - C. C. E.
Grefier - I. F. L.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 339/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și pe intimații B. M. și C. DE A. DE SĂNĂTATE, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.04.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fața, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge excepția inadmisibilității.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Casa de Asigurări de Sănătate și în consecință:
Respinge contestația formulată de contestatorul B. M., domiciliat în Iași, ., în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate, cu sediul în Iași, .. 18-20, jud. Iași, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. M., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Anulează actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr._/22/_ /_, respectiv somația emisă la data de 02.07.2013 și titlul executoriu emis la data de 02.07.2013.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„Constata ca la data de 31.07.2013 a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi, sub nr. de dosar_, contestatia promovata de petentul B. M. împotriva somatiei emisă la data de 02.07.2013 și titlul executoriu emis la data de 02.07.2013 de ANAF, solicitand anularea acestora.
In fapt motiveaza contestatorul ca pana la data de 01.05.2013 a avut încheiat contract de închiriere cu ., ulterior reziliat pentru neplata chiriei si ca în actele primite a fost precizata suma totala ce ar trebui achitata, fara a se specifica pentru ce perioada datoreaza aceasta suma si de unde rezulta aceasta suma.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 172-173 din OG 92/2003.
Contestatia a fost însotita de copii dupa carte de identitate contestator.
Intimata C. de Asigurari de Sanatate Iasi a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive motivat de faptul ca de la data de 01.07.2012 intreaga activitate de executare silita se afla în competenta ANAF.
Intimata ANAF a formulat întampinare. A invocat inadmisibilitatea contestatiei, motivat de faptul ca aspectele invocate de contestator nu pot fi analizate pe calea contestatiei la executare ci în instanta de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei solicita respingerea contestatiei. Sustine ca titlul executoriu a fost emis în baza deciziei de impunere, ca actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozitiilor legale si ca debitorul contestator nu si-a îndeplinit obligatia de a-si declara veniturile si de a face dovada contributiilor ce îi reveneau.
Precizeaza ca suma solicitata este o creanta bugetara, la care se calculeaza toate accesoriile legale potrivit art. 119, art. 120 al. 7 din OG 92/2003.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 141, art. 172 cod procedura fiscala.
A fost solicitata judecata în lipsa.
Intampinarea a fost însotita de copia dosarului de executare.
Contestatorul a solicitat respingerea exceptiei inadmisibilitatii, motivat de faptul ca intimata CNAS nu este un organ administrativ fiscal.
Precizeaza ca potrivit normelor de organizare si functionare a CAS, contributiile se datoreaza în baza unui contract de asigurari de sanatate, contract care lipseste în cauza. Lipseste astfel titlul executoriu legal emis.
In dovada si contradovada s-a încuviintat proba cu înscrisuri.
Deliberând cu precădere asupra excepțiilor invocate, instanța reține:
Excepția inadmisibilității contestației, invocată de intimata ANAF prin întâmpinare, urmează a fi respinsă ca nefondată.
Contestația la executare împotriva actelor de executare este admisibilă față de dispozițiile art. 172 și următoarele din codul de procedură fiscală.
Astfel, potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Instanța reține că nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere ca act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la organul administrativ fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ.
În cauză, contestatorul nu a înțeles să formuleze contestație împotriva deciziei de impunere ca act administrativ fiscal, instanța urmând a analiza doar modul în care au fost emise actele de executare.
Întemeiată este însă excepția lipsei calității procesuale pasive a C.A.S. Iași. Instanța are în vedere că potrivit, art. V alin. (10) din OUG 125/2011, pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, …, aferente creanțelor prevăzute la alin. (4) (respectiv creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012), Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, astfel că a fost transferată calitatea procesuală a CAS către ANAF-AFP în toate cauzele privind executarea silită, CAS Iași nemaiavând calitate în prezenta cauză.
Prin urmare instanța va admite excepția și va respinge în consecință acțiunea în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași.
Pe fondul cauzei, analizand sustinerile partilor si probele administrate in cauza, instanta retine:
Intimata C. Națională de A. de Sănătate - Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 31.03.2013 decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, pentru plata sumei de 247 lei reprezentând contributia de asigurari sociale de sanatate
Conform mențiunilor deciziei, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dispozițiilor art. 110 din OG 92/2003. Se instituie obligația achitării sumelor din titlu, în termenul prevăzut în art. 111 al. 2 din OG 92/2003.
Dispozițiile art. 141 cod proc. fiscală prevăd că ”Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Decizia emisă de intimată la 31.03.2013 constituie conform dispozițiilor art. 85 din OG 92/2003 un act administrativ fiscal cuprinzând un drept de creanță al acesteia împotriva contestatorului.
Decizia ce cuprinde creanța împotriva contestatorului devine titlu executoriu conform dispozițiilor art. 141 alin. 3 cod proc. fiscală, la scadență, scadență ce este indisolubil legată de comunicarea actului către contribuabil.
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art. 95 alin. (1) Cod procedură civilă, citarea prin publicitate se dispune atunci când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului.
Potrivit procesului verbal nr. 66/2013, actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitațile prevăzute de art. 44 la. 2 lit. a,b, c - fără a se menționa de ce anume - și s-a procedat direct la comunicarea actelor administrativ fiscale prin publicitate.
Rezultă cu evidență din cuprinsul dosarului de executare că intimata cunoștea domiciliul contestatorului dar aceasta nu a procedat la comunicarea deciziei de impunere la domiciliul acestuia.
Creditoarea nu se poate prevala de faptul că a făcut comunicarea pe pagina de internet, întrucât această modalitate de comunicare prin publicitate este subsidiară celorlalte forme de comunicare ale actului administrativ fiscal prevăzute de art. 44 Cod procedură fiscală, fiind permisă numai dacă identificarea domiciliului destinatarului este imposibilă, întrucât dispozițiile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă, privind citarea/comunicare prin publicitate, sunt pe deplin aplicabile, complinindu-le pe cele ale Codului de procedură fiscală.
Art. 45 din Codul de procedură fiscală prevede că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Corelativ, art. 86 alin. 6 din același cod dispune ca decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Cum decizia de impunere nu i-a fost comunicată niciodată debitorului în conformitate cu dispozițiile legale, obligația de plată nu era exigibilă, iar titlul executoriu a fost nelegal emis.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite contestația și va anula formele de executare..”
***
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel intimată Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeana a Finanțelor Publice Iași, în calitate de succesoare a intimatei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că Judecătoriei Iași a reținut faptul că potrivit codului de procedură fiscală actul administrativ fiscal nu a fost comunicat conform dispozițiilor legale.
Recurenta a subliniat faptul că toate aspectele reținute de către instanța de fond sunt eronate, întrucât pe de o parte art. 44 alin. 2 C.proc.fiscală a fost integral modificat de OUG 29/2011. S-a arătat că la momentul emiterii și comunicării Deciziei de impunere art.44 alin.2 din OG 92/2003 nu mai prevedea o enumerare subsecventa cu privire la modlitățile de comunicare a actelor administrative fiscale. Textul legal instituit de OUG 29/2011 pentru art.44 alin.2 indica în mod precis faptul că „actul administrativ fiscal se comunica prin posta cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire”. Avand în vedere aceste circumstanțe, CAS Iași a procedat la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal, în concordanța cu noile reglementări instituite prin OG 92/2003 republicata și modificata. Mai mult decât atat necomunicare decizei de impunere putea și trebuia să fie invocata în termenul de contestație la executare raportat la primirea somației și nu mai poate fi invocata după primirea adresi de poprire, a cărei contestare poate fi fundamentata numai pe motive ce tin de aceasta modalitate de executare.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.. Lipsa declarației fiscale nu înlătură obligația de plata a contribuției, după cum nu împiedică organul fiscal să stabilească din proprie inițiativă cuantumul obigației de plată.
Codul de Procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata integrală în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.466 și urm. N. C.pr.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Intimatul B. M. a formulat întâmpinare, prin care asolicitat respingerea apelului formulat.
În motivare, s-a arătat că apelanta face confuzie între comunicarea somației și titlului executoriu și comunicarea actelor inițiale prin care ar fi trebuit să fie încunoștiințat despre datoriile existente. Mai mult, Casa de Asigurări de Sănătate aplică retroactiv legea. Nici susținerile apelantei referitoare la interpretarea prevederilor art.44 C.pr.fiscala nu pot fi reținute în condițiile în care alin.2 ind.1 și 2 ale art.44 C.pr.fisc au fost introduse prin OG 29/17.05.2011 modificata apoi prin OG 2/02.02.2012, așa încât dispoziția cu privire la modalitatea de comunicare subsecventă, prin publicitate, era în vigoare la data emiterii deciziei de impunere din 31.07.2013. În consecință, s-a solicitat menținerea sentinței civile_/29.11.2013 pronunțata de Judecătorie Iași.
În cauza nu au fost administrate alte probe.
***
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 31.03.2013 DGRFP Iași –Administrația Județeana a finanțelor Publice Iași a emis pe numele intimatului - contestator B. M. decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii în dosar fiscal_. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că intimatul datorează suma totală de 247lei, cu titlu de contribuție de asigurari sociale de sănatate datorate de pers. care realizeaza venituri din activ independente și persoanele care nu realizeaz venituri, perioada 31.12._13. Pentru comunicarea deciziei de impunere, recurenta a ales doar procedura publicității, fapt recunoscut și cererea de apel, fiind depuse în acest sens anunțul colectiv din 17.04.2013 și procesul verbal pentru îndeplinirea procedurii de omunicare prin publicitate nr._/07.05.2013.
În baza deciziei de impunere a fost emis titlu executoriu nr._/02.07.2013 și somația din 02.07.2013, acte contestate în cadrul contestației la executare ce formează obiectul prezentului dosar.
Tribunalul reține că potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Așa cum a arătat și prima instanța prin dispozițiile art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, alin. 2 al aceluiași articol stabilind modalitățile de comunicare ale actul administrativ fiscal .
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, întrucât caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale se impune în soluționarea prezentei căii de atac, se reține că în mod eronat apelanta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, nerespectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
În consecință, instanța de apel constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că modul de comunicare a deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, astfel încât titlul executoriu nu este valabil, executarea silită fiind nulă.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, Tribunalul, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeana a Finanțelor Publice Iași, în calitate de succesoare a intimatei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, împotriva sentinței civile nr._/29.11.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2014.
PreședinteJudecatorGrefier
PECCCEIFL
Red./ tehnored. PEC
Jud. fond M. A.
4 EX./20._
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 668/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1026/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
