Revendicare imobiliară. Decizia nr. 670/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 1821/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Mai 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 670/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către D. C., D. M., D. C., D. M. împotriva sentinței civile nr. 1449 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimații B. V., B. A., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 25 aprilie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1449/26.04.2013 a Judecătoriei P. s-a dispus următoarele:
„ Respinge ca neîntemeiate excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți.
Admite acțiunea formulată de reclamanții B. V. și B. A., ambii cu domiciliul în ., județul Iași în contradictoriu cu pârâții D. C. și D. M., ambii cu domiciliul în ., județul Iași.
Obligă pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1426 mp teren identificată prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 56, 57, 52, 58, 59, 60, 39, 40, 61, 23, 1 în planul de amplasament și delimitare a imobilului anexa 1 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert V. V. B. ( f. 98 dosar ).
Obligă pârâții să ridice gardurile edificate pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6, pe aliniamentul 5-58 și pe aliniamentul 4-60 din planul de amplasament și delimitare a imobilului anexa 1 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert V. V. B. ( f. 98 dosar ).
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâți.
Omologhează raportul de expertiză topografică întocmit de expertul V. V. B..
Obligă pe pârâți să plătească reclamanților suma de 2839,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria P. a reținut în considerentele hotărârii:
„În fapt, conform titlului de proprietate nr._/14.01.1994 numitului C. Gh. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2226 mp teren intravilan situat în sa și ..
Prin sentința civilă nr. 1399/05.06.2007 a Judecătoriei P. au fost dezbătute succesiunile defuncților C. D. M. și C. Gh. I., iar reclamanților le-au fost atribuite toate bunurile succesorale, printre care și suprafața de 1426 mp teren situat în tarlaua 40 parcelele 1316 și 1315.
Pârâtul D. C. posedă titlul de proprietate nr._/03.12.2001 pentru suprafața totală de 5000 mp teren, din care suprafața de 1727 mp teren situat în intravilan, tarlaua 40 parcelele 1318, 1319, 1317, 1317/1.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 555 al. 1 C.civ. proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Conform art. 563 al. 1 cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală pornită de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, constituind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, iar reclamantului îi revine sarcina de a face dovada dreptului său de proprietate, conform dispozițiilor art. 1169 din vechiul C.civ.
În sistemul vechiului nostru cod civil (aplicabil în cauza de față în ceea ce privește prescripția achizitivă) uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil, ca efect a exercitării posesiunii acelui bun în intervalul de timp determinat de lege. Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 1890 C.civ., este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții, anume posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau rea-credință.
În acest sens, conform art. 1846 C. civ. orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, posesiunea fiind „ deținerea unui lucru sau folosirea de un drept…exercitată de noi înșine sau de altul în numele nostru”.
Potrivit art.1847 C. civ. ”ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul V. V. B. a identificat suprafața de 1426 mp teren atribuită reclamanților prin sentința menționată și a precizat că aceasta se află în posesia pârâților în întregime. De asemenea, a mai precizat că pe această suprafață se află două garduri edificate de către pârâți.
În registrul posesorilor comunei Ruginoasa din anul 1986 ( f. 100, 101) D. C. figurează înscris cu suprafața de 3153 mp teren situată în tarlaua 40 astfel:
- suprafața de 388 mp teren construcții curte în . cooperator;
- suprafața de 101 mp teren construcții în . membru cooperator;
- suprafața de 530 mp teren arabil în . folosință;
- suprafața de 708 mp teren fânețe în . folosință;
- suprafața de 755 mp teren fânețe în . folosință;
- suprafața de 671 mp teren arabil în . folosință.
Pentru a putea dobândi proprietatea asupra unui bun imobil prin efectul, uzucapiunii legea cere să fie întrunite anumite condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt 30 de ani. Posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În perioada colectivizării conform registrului posesorilor familia D. a deținut suprafața de 1426 mp situată în tarlaua 40 parcelele 1315 și 1316 ca lot în folosință și nu ca fiind în posesia membrilor cooperatori, astfel că în perioada respectivă posesia acestora nu a fost una sub nume de proprietar.
Martora L. V. a precizat că defunctul C. I. a avut anterior colectivizării o suprafață de aproximativ 15 ari situată în vecinătatea pârâților, suprafață care în timpul colectivizării a fost deținută o perioadă de numita B. A. ca lot în folosință, fiind apoi preluat de către pârâți. A mai arătat martora că are cunoștință despre aceste împrejurări întrucât părinții săi, familia I. se învecinează cu pârâții. A mai precizat că cetățenii din . acest teren a aparținut lui C. I. anterior colectivizării.
Martorul M. C. a arătat că între terenul pârâților și cel al numitei L. V. ( din actele dosarului rezultă că martorul face de fapt referire la părinții acesteia) există o suprafață de teren care în timpul colectivizării a fost deținută de pârâți, însă nu a putut preciza în ce perioadă și cu ce titlu. De asemenea, martorul a arătat că nu cunoaște cui anume a aparținut aceste teren anterior colectivizării.
Coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța constată că pe perioada colectivizării pârâții nu au exercitat o posesie sub nume de proprietar asupra suprafeței de 1426 mp teren în litigiu ( aceștia putând invoca o posesie sub nume de proprietar cel mult din anul 1990 și până în prezent), astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a putea prescrie.
În consecință, instanța constată că cererea formulată de pârâți prin care aceștia solicită să se constate că au dobândit proprietatea asupra suprafeței de 1426 mp teren este neîntemeiată și va fi respinsă.
Reținând că pârâții nu justifică posesia asupra acestui teren, nu posedă titlu de proprietate pentru acesta, iar expertul a precizat că terenul în litigiu este deținut în prezent de către pârâți, instanța constată că reclamanții își justifică interesul în cauză, având un titlu de proprietate și au justificat și calitatea procesuală a pârâților, astfel că excepțiile invocate de pârâți sunt neîntemeiate și vor fi respinse.
Pe baza acelorași considerente, instanța constată că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a o admite, iar pârâții vor fi obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1426 mp teren identificată prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 56, 57, 52, 58, 59, 60, 39, 40, 61, 23, 1 în planul de amplasament și delimitare a imobilului anexa 1 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert V. V. B. ( f. 98 dosar ).
Totodată, pârâții vor fi obligați să ridice gardurile edificate pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6, pe aliniamentul 5-58 și pe aliniamentul 4-60 din planul de amplasament și delimitare a imobilului anexa 1 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert V. V. B. ( f. 98 dosar ), garduri pe care le-au edificat pe suprafața menționată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. instanța va obliga pe pârâți să plătească reclamanților suma de 2839,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat și onorariu de expert).”
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs D. C. și D. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au precizat că în mod greșit Judecătoria P. a admis acțiunea formulată de reclamanții B. V. și B. A. privind revendicarea și obligarea la ridicarea gardului, în consecință greșit fiind respinsă și cererea reconvențională, cât și soluția de respingere a excepțiilor lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive.
Instanța de fond a reținut că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a putea prescrie, aceeași fiind motivarea instanței și pentru respingerea cererii reconvenționale. Instanța a apreciat temeinicia acțiunii reclamanților, singular, prin prisma raportului de expertiză, la care recurenții pârâți au formulat obiecțiuni. Au precizat aceștia că, la momentul în care au solicitat o nouă expertiză (raportat la conținutul adresei emise de către Primăria comunei Ruginoasa), instanța a respins această solicitare.
Reclamanții s-au prevalat de o sentință civilă pronunțată la nivelul anului 2007, care nu le este însă opozabilă, nefiind părți în acel litigiu (dosarul nr._ ). Acest ultim aspect dovedește netemeinicia acțiunii reclamanților și faptul că recurenții pârâți au avut o posesie continuă, publică, neechivocă și sub nume de proprietari asupra terenului de 1426 mp, împrejurare care rezidă și din faptul că din anul 2007 și până în anul 2012 (când a fost înregistrată acțiunea pe rolul Judecătoriei P., reclamanții nu au invocat vreun drept asupra acestei suprafețe de teren.
Au mai precizat recurenții că sunt proprietarii unei suprafețe de 5000 mp în . s-a eliberat titlul de proprietate nr._/3.12.2001, posedând în mod continuu, din anul 1967 și până în prezent, atât terenul din actul de proprietate cât și terenul pentru care au invocat uzucapiunea. Posesia a fost continuă, publică, sub nume de proprietar încă din anul în care a edificat construcția. Au mai arătat recurenții că ei sunt „plătitori de impozite” pentru întreaga suprafață de teren din intravilan, încă din anul 1967.
Conform practicii și jurisprudenței, oricând o acțiune în revendicare poate fi paralizată prin invocarea uzucapiunii, dovedită cu probe nemijlocite administrate în cauză.
Posesia recurenților a fost exercitată de către recurenți în condițiile instituite de legiuitor, prin stăpânirea materială a bunului imobil teren, posesia fiind una continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Continuitatea posesiei este incidentă în cauză, posesia a fost neîntreruptă din anul 1967 fiind și de notorietate. De asemenea, posesia s-a exercitat „pentru sine”, sub nume de proprietar, neexistând nici o dovadă la dosarul cauzei că s-ar fi posedat pentru alții.
Practica și jurisprudența au fost unanime în a reține recunoașterea caracterului util al posesiilor exercitate în perioada 1974-1989. Instanța de judecată nu a avut în vedere litera și spiritul dispozițiilor art. 1864 pct.2 Cod civil potrivit cărora uzucapiunea este întreruptă natural atunci când „lucrul este declarat neprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinației sale”, prin raportare la dispozițiile art. 1844 Cod civil. Instanța de judecată a ignorat aceste aspecte și s-a rezumat doar la a reține că o posesie utilă ar fi exercitat-o cel mult din anii 1990 și până în prezent. Instanța de fond a ignorat caracterul util apt de a conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și pentru perioada 1974-1989, deși deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt unanime în a reține contrariul (a se vedea decizia nr. IV din 16 ianuarie 2006 pronunțată în recurs în interesul legii).
Situația de fapt ignorată de reclamanți dovedește reaua-credință a acestora, niciodată aceștia nu au ieșit din pasivitate și nici nu au acționat în sensul întreruperii civile a prescripției în curs.
Instanța de judecată a reținut că pârâții nu ar justifica posesia asupra acestui teren, făcând referire la expertiza tehnică topografică întocmită în cauză. Însă instanța a ignorat dispozițiile art. 1329 Cod procedură civilă, în contextul în care această probă nu a fost singulară, fiind administrate de către pârâți probe contrarii (dispozițiile martorilor audiați în cauză, răspunsul la interogatoriu al reclamanților, adresa nr. 1235/26.03.2013 a Primăriei comunei Ruginoasa, planul cadastral de încadrare în zonă.
Din conținutul planului cadastral de încadrare în zonă, rezultă că cele două parcele, 1315 și 1316, se situează în vecinătatea imobilului casă de locuit proprietatea recurenților pârâți, asupra cărora aceștia au exercitat o posesie din anul 1967, pentru care au plătit toate impozitele.
Greșită este soluția instanței și în ceea ce privește obligația pârâților de a ridica gardurile edificate pe aliniamentul din planul de amplasament stabilit prin expertiză, deoarece acest aliniament nu corespunde nici situației din teren și nici actelor de proprietate prezentate de către părți.
În consecință, solicită recurenții admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea acțiunii civile și admiterea cererii reconvenționale iar în subsidiar, casarea pentru efectuarea unei noi expertize topografice.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Intimații B. V. și B. A. au solicitat, prin concluzii scrise, respingerea recursului, arătând că recurenții folosesc în mod abuziv, de mai mulți ani, suprafața de 1426 mp, proprietate moștenită de la C. Gh. I. prin titlul de proprietate nr._/14.01.1994.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale invocate, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit sentinței civile nr. 1399/05.06.2007 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, lui B. V. și B. A. (reclamanți în cauza de față) li s-a atribuit în proprietate în calitate de moștenitori testamentari ai defunctului C. Gh. I., imobilul format din casa de locuit și anexe gospodărești, suprafața de 944 mp teren aferent (situată în tarlaua 19 parcelele 700 și 701) precum și suprafața de 1426 mp teren intravilan în ., parcelele 1316,1315.
Atribuirea în proprietate a imobilului indicat mai sus către B. V. și B. A. s-a făcut în urma dezbaterii succesiunii rămasă de pe urma defuncților C. D. M. și C. Gh. I., acțiune în care au avut calitatea de părți moștenitorii legali C. L. și B. C. cât și cei testamentari B. V. și B. A.. Calitatea lor procesuală activă a rezultat din calitatea lor de moștenitori arătată mai sus, astfel încât susținerea recurenților pârâți D. C. și D. M., că sentința nr. 1399/05.06.2007 nu le este opozabilă deoarece ei nu ar fi avut calitatea de părți în cadrul acestei acțiuni, nu poate fi reținută de către instanță, întrucât nefiind în nici un grad de rudenie cu defuncții sau nefiind beneficiarii vreunui legat, ei nici nu puteau participa la dezbaterea succesiunii celor doi defuncți.
Unul din principalele efecte ale unei hotărâri judecătorești este faptul că soluția din hotărâre este prezumată a exprima adevărul, de aici decurgând și forța de opozabilitate a hotărârii judecătorești, adică respectarea ei de către toți cei cărora li se opune acest înscris autentic.
Actul jurisdicțional produce pe lângă efectele obligatorii între părți și efecte de opozabilitate față de terț. Astfel, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei.
În ceea ce privește contestarea de către pârâții D. C. și D. M. a dreptului de proprietate a reclamanților B. V. și B. A. asupra suprafeței de 1426 mp situată în intravilanul comunei Ruginoasa prin invocarea prescripției achizitive, în mod corect prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată.
Astfel, din cuprinsul actelor dosarului, reiese că suprafața de 1426 mp teren, atribuită în proprietate reclamanților B. V. și B. A. prin sentința civilă nr. 1399/05.06.2007 face parte din terenul în suprafață de 2226 mp înscris în titlul de proprietate nr._/14.01.1994 emis în beneficiul defunctului C. Gh. I..
În procedura Legii nr.18/1991, legea fondului funciar, emiterea titlului de proprietate în favoarea unui beneficiar este corelată cu punerea în posesia a acesteia pe suprafața respectivă, eliberându-se în acest sens numita „filă a suprafețelor primite în proprietate” care atestă tarlalele și parcelele unde este situat terenul.
Având în vedere acest aspect, pârâții nu mai pot invoca o posesie utilă după anul 1994, când suprafața de 1426 mp a fost înscrisă în titlul de proprietate nr._/14.01.1994. astfel că este irelevantă susținerea recurenților asupra faptului că, până în anul 2007, pârâții nu au invocat vreun drept de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.
În plus, până la această dată nu se efectuase nici ieșirea din indiviziune, reclamanților B. testându-li-se doar o parte din titlul de proprietate nr. 1]9028/14.01.1994.
În ceea ce privește adresa nr. 1235/26.03.2013 a Primăriei comunei Ruginoasa, aceasta a fost corect apreciată de către prima instanță.
Aceasta atestă că parcelele 1315 și 1316 (totalizând suprafața de 1426 mp teren în litigiu) a fost atribuită pârâților D. ca lot în folosință pe timpul cooperativizării, fiind folosită în acest sens. Ori, atribuirea în folosință a terenului, chiar dacă beneficiarul a plătit impozitele aferente, nu poate echivala cu o posesie sub nume de proprietar, dat fiind că acest teren nu a fost niciodată proprietatea pârâților D. sau a autorilor acestora.
Din apărările și precizările formulate de către pârâți reiese că aceștia au avut în posesie atât terenul din A1318 și F 1319 (pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/03.12.2001 pentru suprafața de 5000 mp în ., 1727 mp fiind situați în intravilan) cât și terenul de 1426 mp din P 1315 și 1316 atribuit ca lot în folosință de către C.A.P.
Reiese, în consecință, că în mod just a apreciat prima instanță, că asupra suprafeței de 1426 mp, pârâții D. nu au exercitat o posesie utilă sub nume de proprietar, nefiind îndeplinite condițiile prescripției achizitive.
Expertiza efectuată în cauză, la fond (expert V. V. B.) a arătat faptul că suprafața de 1426 mp în litigiu situată în T 40 parcelele 1315 și 1316, este cea înscrisă în titlul de proprietate nr._/14.01.1994 (beneficiar C. Gh. I.), a fost atribuită reclamanților B. prin sentința civilă nr. 1399/2007 a Judecătoriei P. și este ocupată în întregime de către recurenții pârâți D..
Împrejurarea invocată de către aceștia în recurs, încercată a fi evidențiată în raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar (care nu poate fi apreciat ca un simplu înscris, fiind o veritabilă expertiză, probă inadmisibilă însă în această etapă procesuală), privitor la neîndreptățirea defunctului C. Gh. I. asupra terenului în litigiu, nu face obiectul cauzei de față și nu poate fi analizată în această fază procesuală.
În consecință, tribunalul constată, în deplină concordanță cu cele reținute de către instanța de fond, că pârâții nu justifică posesia asupra suprafeței de teren de 1426 mp, nu posedă titlu de proprietate pentru acesta astfel încât acțiunea reclamanților B. este întemeiată, fiind corect admisă de Judecătoria P..
Tribunalul a apreciat, prin prisma întregului material probator administrat în cauză, că în recurs nu se impune efectuarea unei noi expertize topo-cadastrale, întrucât ceea ce este elocvent și hotărâtor în cauză (posesia pârâților asupra terenului în litigiu și includerea acestuia în titlul de proprietate aparținând reclamanților) a fost lămurit prin expertiza efectuată la judecata în primă instanță.
Față de toate aceste considerente, tribunalul va respinge recursul promovat de către recurenții pârâți D. C. și D. M. menținând sentința Judecătoriei P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. C. și D. M. împotriva sentinței civile nr. 1449 din 26.04.2013 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2014.
Președinte, M. M. | Judecător, P. T. | Judecător, C. A. |
Grefier, G. I. |
Red.M.M.
Tehnored. I.G.
2 ex.
12.08.2014
Judecător fond: S. A. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 669/2014. Tribunalul IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 672/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
