Contestaţie la executare. Decizia nr. 668/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 668/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 1852/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Mai 2014
Președinte - G. C.
Judecător O. L.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 668/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent R. P., recurent P. GH. V., recurent P. G. și pe intimat M. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 22.04.2014, 29.04.2014 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins, ca fiind neîntemeiată, contestația la executare promovată de către contestatorii R. P., P. GHE. V. și P. G. în contradictoriu cu intimatul M. C..
S-a admis cererea intimatului de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată. Obligă contestatorii R. P., P. GHE. V. și P. G., în solidar, la plata către intimat a sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă contestatorii R. P., P. GHE. V. și P. G., în solidar, la plata către stat a sumei de 194 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 606/29.09.2009 pronunțată de Judecătoria H., în dosarul nr._, definitivă la data de 12.05.2010, contestatorii R. P., P. GHE. V. și P. G. au fost obligați să plătească intimatului M. C., în solidar 16.529,82 lei cu titlu de prejudiciu și 3.446 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 16 august 2010, intimatul M. C. în baza titlului executoriu, sentința civilă nr. 6060/29.09.2008, a solicitat executarea silită, prin cererea adresată B. P. C., formându-se dosarul de executare nr. 65/2010. La data de 17 august 2010 au fost stabilite cheltuielile de executare prin procesul verbal aflat la fila 15 dosar, la data de 25 august 2010 fiind încuviințată executarea silită, prin încheierea pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ . Urmare a încuviințării executării silite B. P. emite la data de 01 septembrie 2010, somațiile nr. 88, 87 și 86, prin care se aduce la cunoștința debitorilor contestatori obligația de a achita în termen de 3 zile debitul stabilit în sarcina acestora în cuantum de 19.975,82 lei și 3000 lei - cheltuieli de executare. La data de 12 ianuarie 2011 se emite o nouă . somații prin care se aduce la cunoștința debitorilor, că, în situația în care nu se achită debitul în termen de 10 zile de la primirea somației, executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului pentru întocmirea procesului verbal de punere sub sechestru a bunurilor mobile și imobile deținute. La data de 14 februarie 2011 cei trei debitori achită executorului judecătoresc câte 1.000 lei, conform chitanțelor_._ și_ din 14 februarie 2013, aflate în copie certificată la fila 44 dosar.
La data de 06 noiembrie 2012 B. P. C. constată printr-un proces verbal încheiat în dosarul de executare 65/2010 perimarea de drept a executării silite, ultimul act de executare fiind întocmit la 30.05.2011.
La data de 07 ianuarie 2013 intimatul creditor M. C. a solicitat continuarea executării silite în dosarul de executare 65/2010, dosar repartizat de Camera Executorilor judecătorești de e lângă Curtea de Apel Iași, prin procesul verbal din 10 decembrie 2012 Biroului Executorului Judecătoresc F. M., înregistrat la acest birou sub nr. 419/2012.
În temeiul acestei cereri, B. F. M. a emis la data de 11 ianuarie 2013 somația, comunicată contestatorilor debitori la data de 15 ianuarie 2013, somație împotriva căreia în termen legal a fost formulată prezenta contestație la executare.
Potrivit art. 399 Cod procedură civilă „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Contestatorii au formulat contestație la executare împotriva somației emisă de către B. F. M., în dosarul de executare 419/2012, susținând împlinirea termenului de perimare.
Perimarea constituie o sancțiune procedurală aplicabilă nu doar fazei de judecată propriu-zise ci și fazei de executare silită. Echivalent cu efectul perimării în cursul judecății în primă instanță sau în căile de atac, în faza de executare silită perimarea stopează actele de executare în stadiul în care se află, sancționând lipsa de stăruință a părții care manifestă dezinteres față de cererea adresată inițial. Se poate aprecia, de asemenea că, în urma constatării perimării se ajunge la situația în care faza de executare silită nici măcar nu ar fi început. Desigur, rolul unei atare instituții este cel de a asigura celeritatea în această din urmă fază a procesului, fază ce ridică numeroase și complicate probleme ce trebuie soluționate în termen scurt, tocmai în considerarea existenței unor titluri executorii puse în executare.
În conformitate cu dispozițiile art. 389 cod procedură civilă în situația în care creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, fără să fie urmat de alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. Astfel cum rezultă din textul legal anterior expus, termenul de perimare începe să fie calculat de la data ultimului act de executare, care nu a mai fost urmat, din culpa creditorului de acte succesive. Fiind vorba de un termen procedural, calculul acestuia se va efectua în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 3-5 Cod procedură civilă, sfârșindu-se în ziua lunii corespunzătoare celei de plecare.
Analizând dosarul de executare nr. 65/2010, instanța reține că ultimele adrese emise de B. P. sunt datate 30.05.2011. La data de 20.06.2013 Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru siguranța alimentelor comunică B. P. date privind bunurile mobile deținute de contestatorii debitori, fără ca executorul judecătoresc să continue executarea silită asupra bunurilor mobile identificate în patrimoniul debitorului P. G..
În ceea ce privește culpa creditorului, este adevărat că în anumite situații particulare legiuitorul oferă căi speciale de atac creditorului sub forma „plângerilor” împotriva actelor neefectuate, tocmai pentru a veni în întâmpinarea nevoilor reale ale creditorilor în faza executării silite, în cadrul căreia orice act de întârziere poate genera serioase prejudicii. Este adevărat că intimatul M. C. nu a uzat de aceste mijloace, însă nu se poate reține culpa sa privind depășirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 389 Cod procedură civilă.
Instanța reține că prin Hotărârea nr. 4/24.02.2012, pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină al UNEJ București, și menținută prin Decizia nr. 2151/20.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, executorul judecătoresc P. C. a fost exclus din profesie, constatându-se grave deficiențe în activitatea acestui executor judecătoresc. În acest context, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare apreciind că nu se poate reține culpa creditorului în depășirea termenului prevăzut de art. 189 Cod procedură civilă, urmând să mențină actele de executare emise de B. F. M., în dosarul de executare 419/2012.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, instanța va obliga contestatorii, în solidar, să plătească intimatului suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanțelor_/12.09.2013 și_/08.10.2013.
În temeiul dispozițiilor art. 18 din OUG 51/2008, contestatorii vor fi obligați, în solidar la plata către stat a sumei de 194 lei, taxa de timbru pentru care au beneficiat de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei sentințe in termen legal au declarat recurs contestatorii, criticând-o ca nelegală și netemeinică .
Se arată în motivele de recurs că în mod greșit instanța de fond a respins contestația la executare, reținând că în cauză nu a intervenit perimarea executării silite.
Instanța, deși reține că în cauză operează perimarea, susține că creditorul nu este în culpă nestăruind în continuarea executării, depășindu-se termenul de 6 luni prevăzut de art. 389 cpc, în culpă fiind executorul judecătoresc P. m care a fost exclus din profesie.
Acest aspect nu are nicio relevanță din moment ce creditorul este cel care trebuie să stăruie în continuarea executării începute, în caz contrar presupunându-se că nu mai înțelege să continue executarea.
Instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la faptul că debitorii au achitat o parte din sumă și nici nu motivează respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Pentru recurs a fost stabilită o taxă judiciară de timbru de 97 lei pentru care s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de contestatori și s-a dispus scutirea de la plata acesteia.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
La data de 16 august 2010, intimatul M. C. în baza titlului executoriu, sentința civilă nr. 6060/29.09.2008, a solicitat executarea silită, prin cererea adresată B. P. C., formându-se dosarul de executare nr. 65/2010. La data de 17 august 2010 au fost stabilite cheltuielile de executare prin procesul verbal aflat la fila 15 dosar, la data de 25 august 2010 fiind încuviințată executarea silită, prin încheierea pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ . Urmare a încuviințării executării silite B. P. emite la data de 01 septembrie 2010, somațiile nr. 88, 87 și 86, prin care se aduce la cunoștința debitorilor contestatori obligația de a achita în termen de 3 zile debitul stabilit în sarcina acestora în cuantum de 19.975,82 lei și 3000 lei - cheltuieli de executare. La data de 12 ianuarie 2011 se emite o nouă . somații prin care se aduce la cunoștința debitorilor, că, în situația în care nu se achită debitul în termen de 10 zile de la primirea somației, executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului pentru întocmirea procesului verbal de punere sub sechestru a bunurilor mobile și imobile deținute. La data de 14 februarie 2011 cei trei debitori achită executorului judecătoresc câte 1.000 lei, conform chitanțelor_._ și_ din 14 februarie 2013, aflate în copie certificată la fila 44 dosar.
La data de 06 noiembrie 2012 B. P. C. constată printr-un proces verbal încheiat în dosarul de executare 65/2010 perimarea de drept a executării silite, ultimul act de executare fiind întocmit la 30.05.2011.
Dosarul de executare a fost repartizat executorului judecătoresc F. M. așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 12.12.2012 de Comisia pentru Inventarierea Arhivei B. P. D. C., constituită prin Hotărârea nr. 7 din 24.09.2012 a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Creditorul M. C. a formulat cerere pentru continuarea executării silite la data de 07.01. 2013 ( fila 6 dosar executare), executorul judecătoresc F. M. procedând în conformitate cu dispozițiile art. 389 alin. 3 Cod procedură civilă la emiterea unei alte somații .
Cu privire la excepția prescipției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatorii recurenți, Tribunalul reține că aceasta este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 405 Cod procedură civilă Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Acest termen este susceptibil de întrerupere și suspendare, cazurile de întrerupere fiind prevăzute de art. 405 indice 2 alin. 1 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 405 indice 2 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executor ori a recunoașterii în orice mod a datoriei.
În cauza de față s-a făcut dovada că la data de 14.02.2011 debitorii au achitat executorului Judecătoresc P. suma de 3000 lei în dosarul de executare nr. 65/2010. Acesta este un act de recunoaștere a datoriei în sensul textului de lege menționat care a avut ca efect întreruperea cursului prescripției.
Împrejurarea că pe chitanțele aflate la fila 44 dosar se face mențiunea că suma reprezintă cheltuieli de executare nu afectează caracterul întreruptiv de prescripție al plății făcute. Nu se poate susține că debitorii au înțeles să recunoască cheltuielile de executare din dosar, dar nu și datoria consemnată în titlul executor. Pe de altă parte, mențiunile de pe chitanță aparțin executorului judecătoresc, care a înțeles să-și recupereze mai întâi cheltuielile, nefiind culpa creditorului că nu s-a încasat mai întâi debitul.
În conformitate cu dispozițiile art. 504 indice 2 alin. 2 Cod procedură civilă, după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, astfel încât la data reluării executării silite nu era împlinit termenul de prescripție a executării.
Pentru toate aceste considerente urmează ca în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă să se respingă recursul și să se mențină sentința pronunțată de Judecătoria Iași ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorii R. P., P. Gh. V. și P. G. împotriva sentinței civile nr._ din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care menține.
În baza art. 18 din O.U.G.51/2008 ajutorul public judiciar acordat recurenților sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, rămâne în sarcina statului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2014
Președinte, G. C. | Judecător, O. L. | Judecător, M. S. |
Grefier, A. M. |
Red th M.S.
2ex 28.11.2014
Judecător fond – M. N..
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 348/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 339/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
